09 Perceptia eronată că realitatea este nemiloasă

Credinţa Iraţională nr. 9:

Ideea că oamenii şi lucrurile trebuie cu necesitate să fie mai buni decât sunt în realitate, şi că este groaznic şi catastrofal dacă nu puteţi schimba realitatea nemiloasă pentru a vă fi convenabilă.

– perceptia eronată că realitatea este nemiloasă

Motive de iraţionalitate

O idee stupidă – din mai multe motive.

1. Nu există nici un motiv pentru care oamenii trebuie să fie mai buni decât

sunt, nici măcar atunci când nu se comportă corect. Pretenţiile pe care le aveţi vă

încurajează să vă spuneţi, „Pentru că nu îmi place ca oamenii să se comporte aşa cum

se comportă, ei nu ar trebui în nici un caz să se comporte astfel.” Cu toate că ar fi

minunat dacă lucrurile şi evenimentele nu ar exista aşa cum sunt, de cele mai multe

ori, ele există aşa cum sunt. Încă o dată, nu există nici un motiv pentru care

adversităţile nu ar trebui să aibă loc, doar pentru că dumneavoastră (şi ceilalţi) doriţi

ca ele să fie diferite.

2. Atunci când oamenii nu se comportă aşa cum v-aţi dori să se comporte, ei

nu vă afectează, de obicei, atât de tare, decât în cazul în care credeţi că o fac. De

exemplu, dacă partenerul sau prietenii se comportă cu răutate, puteţi considera că

acest comportament este foarte supărător. El este, de fapt, în rare cazuri, chiar atât de

supărător. Mai degrabă dumneavoastră, prin toleranţa scăzută la frustrare pe care o

aveţi, îl faceţi să fie aşa. În mod similar, atunci când lucrurile sau evenimentele

decurg rău, acest lucru este regretabil, şi vă poate afecta mult. Dar nu atât de mult, pe

cât dacă mai şi gândiţi, „Lucrurile nu ar trebui să se întâmple aşa! Nu suport acest

lucru!”

3. Presupunând că, într-adevăr, oamenii şi evenimentele care au loc sunt cele

care vă fac rău, faptul că vă tulburaţi din această cauză nu vă ajută deloc. Dimpotrivă,

cu cât sunteţi mai afectaţi, cu atât mai mică este probabilitatea să schimbaţi, în mai

bine, oamenii sau situaţiile. Aşadar, dacă vă înfuriaţi pentru că partenerul

dumneavoastră este iresponsabil, şansele sunt ca el sau ea, înfuriat/ă, la rândul lui/ei,

de criticile pe care i le faceţi, să se comporte şi mai iresponsabil de atât.

4. Aşa cum a subliniat Epictet, în urmă cu două mii de ani, cu toate că aveţi

suficiente resurse pentru a vă schimba şi controla pe dumneavoastră, în doar foare

puţine situaţii, îi puteţi şi pe alţii controla. Oricât de înţelepte ar fi sfaturile pe care le

oferiţi oamenilor cu privire la modul în care să se comporte, ei sunt persoane

independente şi pot – ba mai mult decât atât, au dreptul – să vă ignore, în întregime.

Prin urmare, dacă vă agitaţi, în mod nejustificat, pentru modul în care ceilalţi se

poartă, în loc să vă asumaţi responsabilitatea pentru modul în care dumneavoastră

răspundeţi la comportamentele lor, vă veţi tulbura din cauza unui eveniment asupra

căruia nu aveţi nici un control. Acest lucru este asemănător cu situaţia în care

dumneavoastră aţi plânge până nu aţi mai putea, pentru faptul că un jocheu, un

boxeur, sau un actor nu a avut performanţa dorită de dumneavoastră. De-a dreptul

absurd!

5. Dacă vă neliniştiţi în legătură cu alţi oameni şi evenimente, aveţi mari şanse

de a vă abate de la propriile preocupări esenţiale – modul în care dumneavoastră vă

comportaţi, lucrurile pe care dumneavoastră le faceţi. Dacă încercaţi să vă controlaţi

propriul destin emoţional, veţi reuşi să nu vă lăsaţi prea afectaţi de lucrurile negative

şi veţi avea capacitatea de a le schimba, chiar, în mai bine. Dar dacă, vă lăsaţi afectaţi,

în mod nejustificat, de evenimentele din exterior, vă veţi consuma timpul şi energia

astfel încât să nu mai aveţi suficient şi pentru propriile scopuri.

6. Concepţia referitoare la faptul că există o soluţie absolut corectă pentru

fiecare din problemele vieţii, este ridicolă. Doar puţine lucruri sunt fie albe, fie negre,

restul fiind compus din multe soluţii alternative posibile. Dacă căutaţi, în mod

compulsiv, soluţia cea mai potrivită, veţi deveni atât de rigizi şi anxioşi încât veţi

refuza să ţineţi seama de compromisurile satisfăcătoare. Astfel, dacă trebuie să

urmăriţi cel mai bun program difuzat la televizor, veţi ajunge să săriţi, în mod anxios

de la un canal la altul şi nu vă veţi bucura de nici unul dintre programe.

7. „Dezastrele” ce ar putea avea loc, în cazul în care nu reuşiţi să găsiţi soluţia

perfect „corectă”, sunt foarte rare – cu excepţia situaţiei în care dumneavoastră faceţi

această definiţie arbitrară. Dacă credeţi că a lua o decizie greşită este ceva catastrofal

– a vă căsători cu persoana nepotrivită, de exemplu, şi a sfârşi printr-un divorţ –

atunci, cu siguranţă, veţi aduce dezastrul pe capul dumneavoastră când veţi descoperi

greşeala făcută. Dacă consideraţi că a lua aceleaşi decizii greşite este ceva regretabil şi

nefericit, dar nu catastrofal, veţi suporta bine greşelile comise – şi veţi putea chiar

învăţa de pe urma lor.

8. Perfecţionismul, prin înşăşi definiţia pe care o are, este dăunător propriei

persoane. Indiferent cât de aproape ajungeţi să duceţi o viaţă perfectă, alături de o

persoană perfectă, a dobândi, într-adevăr, acest ideal, se întâmplă foarte rar. Pentru că

oamenii nu sunt îngeri. Deciziile pe care le luaţi nu sunt întotdeauna, pe deplin

corecte. Chiar dacă veţi atinge, pentru un timp, perfecţiunea, şansele de a continua la

acest nivel sunt egale cu zero. Nimic nu este perfect static. Viaţa este echivalentă cu

schimbarea. Fie că vă place sau nu, ar fi bine să acceptaţi faptul că, condiţia umană

este cât se poate de imperfectă şi supusă greşelilor. Ce alternativă mai aveţi? Panică şi

spaimă continuă!

Metode de însănătoşire

Iată câteva reguli generale, pentru a vă lupta cu perfecţionismul şi cu

pretenţiile pe care le aveţi, şi cum anume să învăţaţi să acceptaţi situaţiile neplăcute,

când nu aveţi nici o posibilitate de a le schimba.

1. Atunci când oamenii se comportă urât – aşa cum o fac de multe ori în

această lume – întrebaţi-vă dacă merită, cu adevărat, să vă lăsaţi afectaţi de ceea ce vi

se face. Chiar vă pasă atât de mult de ceea ce ei fac? Viaţa dumneavoastră este, cu

adevărat, afectată de acţiunile lor? Credeţi că aceşti oameni se vor schimba, dacă

depuneţi mult efort în încercarea de a-i schimba? Vreţi să irosiţi un timp considerabil,

încercând? Aveţi, într-adevăr atât de mult timp disponibil încât să îl puteţi irosi? Până

nu reuşiţi să răspundeţi la acest gen de întrebări, cu un da răsunător, nu ar fi mai bine

să nu vă mai preocupaţi de defectele celorlalţi şi să le oferiţi, în schimb, atunci când

sunteţi întrebaţi, doar sfaturile şi ajutorul potrivit?

2. Dacă dumneavoastră consideraţi că merită osteneala de a încerca să-i ajutaţi

pe ceilalţi să se schimbe, faceţi acest lucru, dar într-un mod mai puţin frenetic. Dacă,

vreţi, într-adevăr, să se comporte diferit pentru binele lor (sau chiar şi pentru binele

dumneavoastră), fiţi de ajutor adoptând nişte atitudini permisive, mai puţin critice şi

de acceptare. Străduiţi-vă să vedeţi, mai degrabă, lucrurile, din cadrul lor de referinţă,

şi nu din al dumneavoastră. Respingeţi, dacă vreţi, comportamentele care le sunt

dăunătoare, dar nu îi respingeţi pe ei.

3. Chiar şi când oamenii se comportă cu dumneavoastră, într-un mod neplăcut,

nu îi condamnaţi sau nu vă răzbunaţi pe ei. Fie că vă place sau nu, ei se comportă aşa

cum se comportă; şi sunteţi absurzi dacă credeţi că ei nu ar trebui în nici un caz să se

comporte astfel. Cu cât vă comportaţi mai frumos cu ei, cu atât mai uşor puteţi

impune un exemplu. De asemenea, cu cât este mai constructiv, planul pe care îl

inventaţi pentru a-i ajuta să se comporte mai plăcut, cu atât mai puţin vă veţi înfuria

pe ei. Dacă, de fiecare dată când aveţi de-a face cu oameni dificili, vă spuneţi, cât de

îngrozitori sunt, veţi face ca lucrurile să fie şi mai dificile. Dacă vă spuneţi, în schimb,

„Situaţia asta e neplăcută! Dar, asta este,” veţi reuşi să nu vă înfuriaţi ci să lucraţi mai

eficient pentru a face ca situaţia să fie mai puţin supărătoare.

4. Luptaţi, în permanenţă, împotriva perfecţionismului dumneavoastră. Dacă,

sunteţi artişti sau producători, şi doriţi să încercaţi să realizaţi o lucrare sau un produs

aproape perfect, este în regulă. Dar dumneavoastră nu veţi fi niciodată perfecţi; şi nici

alţii pe care îi cunoaşteţi. Oamenii sunt imperfecţi; viaţa este mai presus de toate

schimbătoare. Misiunea de căutare a siguranţei şi perfecţiunii implică: (a) spaima

copilăroasă de a trăi într-o lume cât se poate de nesigură şi imperfectă; şi (b) tendinţa

conştientă sau inconştientă de a-i depăşi pe ceilalţi, de-a fi Regele sau Regina lunii

mai, de-a vă „dovedi” astfel, superioritatea absolută faţă de toţi ceilalţi. Doar atunci

când veţi accepta, aşa cum arată Hans Reichenbach, că trăiţi într-o lume de

probabilităţi şi şanse, şi doar atunci când vă veţi accepta pe dumneavoastră pentru

faptul că existaţi şi nu pentru că sunteţi mai buni decât oricine altcineva, veţi ajunge

să fiţi mai puţin anxioşi sau mai puţin ostili.

5. Din moment ce nu există nici o soluţie perfectă la problemele şi dificultăţile

pe care le aveţi, ar fi bine să acceptaţi anumite compromisuri şi soluţii rezonabile. Cu

cât sunteţi mai deschişi în faţa soluţiilor alternative pentru o anumită problemă, cu atât

mai mari sunt şansele de a găsi pe cea mai realizabilă dintre ele. Alegerile impulsive

şi nerăbdătoare sunt de obicei, necorespunzătoare. Gândiţi, luaţi în considerare şi

faceţi comparaţii între alternativele pe care le aveţi la dispoziţia dumneavoastră.

Încercaţi să vedeţi mai multe faţete ale problemei, dintr-o perspectivă cu mai puţine

prejudecăţi şi idei preconcepute. În analiza finală, totuşi, ar fi bine să faceţi un anumit

salt. Faceţi ca acest salt să fie unul experimental, fiind conştienţi de faptul că s-ar

putea să funcţioneze – sau să nu funcţioneze. Dacă nu funcţionează, va fi regretabil, şi

doar în foarte rare cazuri catastrofal. Iar, nereuşita nu are nici o legătură cu valoarea

dumneavoastră ca fiinţă umană. Oamenii învaţă, în primul rând, prin faptul că fac

anumite lucruri şi prin faptul că au insuccese – o realitate pe care dumneavoastră o

puteţi accepta împăcaţi, chiar dacă nu vă place.

6. Chiar dacă aveţi posibilitatea de a alege între mai multe alternative, lăsaţi

uşa deschisă pentru alte opţiuni viitoare. Pentru că, deşi alegeţi cea mai bună

alternativă pentru ziua de azi, ea poate să nu fie la fel şi mâine. Propriile dorinţe,

condiţiile exterioare, oamenii cu care interacţionaţi, toate acestea pot să se schimbe

semnificativ; şi ar fi bine să luaţi în considerare aceste schimbări atunci când alegeţi

între alternative. Puteţi adopta ceea ce George Kelly numeşte „un program constructiv

de revizie, continuu.” Sau aşa cum Alfred Korzybski ar formula-o, primul

dumneavoastră plan de viaţă ar putea să nu fie acelaşi cu planul de viaţă de mai târziu;

aşa că ar fi bine să vă selectaţi, atât scopurile proprii, cât şi metodele care sunt

posibile, la momentele respective, pentru a atinge aceste scopuri

 Ghid pentru o viaţă raţională

Autori: Albert Ellis, Robert A. Harper