07 Evitarea dificultăţilor şi responsabilităţilor vieţii

Credinţa Iraţională nr. 7:

 Ideea că puteţi evita, cu uşurinţă, să înfruntaţi multe dificultăţi şi responsabilităţi şi, cu toate acestea, să aveţi, o existenţă desăvârşită.

- evitarea dificultăţilor şi  responsabilităţilor vieţii

Motive de iraţionalitate

Această idee este eronată din mai multe motive relevante:

În primul şi în primul rând, noţiunea că, cea mai bună cale este aceea de a

evita dificultăţile, vă influenţează să vă angajaţi într-un comportament de evitare în

momentul când trebuie să luaţi o decizie. De exemplu, Augie M., continua să se

încredinţeze de faptul că ar fi groaznic dacă Jenny, o femeie pe care o cunoştea de mai

mulţi ani, i-ar fi respins avansurile pe care urmărea să i le facă. Ori de câte ori

intenţiona să o cuprindă cu braţul sau să o ţină de mână, se simţea copleşit de groaza

de a nu fi respins şi aborda calea „uşoară” de a se retrage. În clipa în care dădea

înapoi, se simţea, pe moment, uşurat. Dar, pe parcursul nopţii, şi deseori, pe parcursul

a mai multor nopţi, se detesta şi suferea enorm pentru faptul că avusese acel moment

de „slăbiciune.” Pentru că realiza faptul că, evitând, în mod obişnuit, sarcinile de care

îi era frică, îi aducea, pe termen lung, conflicte şi neplăceri şi mai mari.

Prin faptul că evitaţi diferite probleme, aveţi tendinţa să exageraţi durerea şi

discomfortul pe care acestea vi le poate cauza. Dacă Augie îşi face curaj, îşi pune

braţul în jurul lui Jenny, şi este, într-adevăr, respins, îl va durea oare această

respingere la fel de mult, precum crede, în imaginar, că îl va durea? Dacă îşi asumă

riscul de a fi respins de mai multe ori, se va simţi oare, în continuare, la fel de rănit?

Dacă se simte rănit, înseamnă acest lucru că întreaga lume în care el trăieşte se va

dărâma? Dacă el ar continua să încerce să-i câştige lui Jenny interesul, ar realiza, mai

mult ca sigur, că răspunsul la aceste întrebări este un nu destul de hotărât.

Metode de însănătoşire

Dacă evitarea dificultăţilor şi responsabilităţilor vieţii duce, în majoritatea

cazurilor, la activităţi mai puţin recompensatoare şi la diminuarea încrederii în

propriile capacităţi, acceptarea drumului „mai dificil” are, atunci, mai mult sens. Mai

precis de atât, puteţi încerca următoarele cărări:

1. Nu recomandăm să vă asumaţi nişte sarcini şi responsabilităţi inutile, dar vă

sugerăm să vă identificaţi activităţi dezirabile – şi apoi în mod disciplinat şi prompt să

le îndepliniţi. Sarcinile de viaţă dezirabile includ, de obicei: (a) sarcini care asigură

supravieţuirea, cum ar fi activitatea de a mâncă şi de a construi un adăpost pentru a vă

feri de frig; şi (b) sarcini care nu sunt necesare pentru supravieţuire, dar pe care

trebuie să le faceţi pentru a obţine beneficii – de exemplu, perierea dinţilor pentru a-i

preveni de carii sau naveta pe care trebuie să o faceţi dacă vreţi să trăiţi la ţară, dar să

lucraţi la oraş.

2. Odată ce v-aţi dat seama că ceva este necesar pentru supravieţuire sau

dezirabil pentru fericirea dumneavoastră (şi nu pentru că alţii cred că ar trebui să le

faceţi), puteţi să realizaţi acel lucru, auto-disciplinându-vă cu ajutorul afirmaţiilor şi

comportamentelor raţionale. Puteţi, în primul rând, să vă atacaţi cu convingere cele

mai importante gânduri ne-disciplinate: faptul că sunteţi încredinţaţi de nişte

absurdităţi de genul, „Pot să scap dacă mă eschivez,” „Sunt sigur că nu mă pot

disciplina,” şi „De ce ar trebui să fac aceste lucruri neplăcute pentru a ajunge la

rezultatele pe care le doresc?” Încercaţi, în schimb, să vă însuşiţi o filosofie de genul:

„Dacă aleg să fac lucrurile pe „calea cea uşoară”, voi găsi că acest lucru este, pe

termen lung, mai greu şi mai puţin recompensator.” „Am capacitatea de a mă

disciplina, cu toate că acest lucru este dificil.” „Fie că îmi place sau nu, nu voi găsi

nici o modalitate de a obţine rezultatele pe care le doresc, decât dacă îmi asum şi

anumite responsabilităţi neplăcute.”

3. Conştientizaţi că, datorită faptului că sunteţi nişte oameni supuşi greşelilor,

veţi avea, de multe ori, mari dificultăţi în a alege să mergeţi de-a lungul unui traseu

constructiv, şi că legile inerţiei vor avea tendinţa să vă reţină şi să vă obişnuiască în

acest fel. Fiţi pregătiţi ca aceste probleme să apară şi acceptaţi faptul că va trebui, în

numeroase ocazii, să depuneţi mai mult efort şi energie pentru a vă încadra pe drumul

spre auto-disciplină. Odată ce începeţi să faceţi lucrurile propuse, cum ar fi să vă

treziţi cu promptitudine dimineaţa, sau să faceţi exerciţii fizice regulate, sarcinile

dumneavoastră vor deveni din ce în ce mai uşoare şi câteodată, chiar plăcute. De

obicei, nu va fi chiar aşa, de la început! Fie că este uşor sau nu, continuaţi să vă

convingeţi, că dacă vreţi să atingeţi anumite rezultate, nu există altă cale, în mod

normal, decât disciplina. Trist – dar adevărat!

4. Odată ce aţi început să vă auto-disciplinaţi, puteţi face, adesea, ca lucrurile

să vă fie mai simple. Faceţi-vă un orar sau un program regulat: Stabiliţi-vă anumiţi

paşi pentru fiecare plan important pe care îl iniţiaţi. Lucraţi şi respectaţi un anumit

număr de sarcini (de exemplu, constrângeţi-vă să scrieţi un anumit număr de pagini

sau să faceţi un număr minim precis de exerciţii pe zi). Acordaţi-vă anumite

recompense intermediare pentru eforturile dumneavoastră (îngăduiţi-vă să mergeţi la

un film după ce aţi terminat tot cât aţi avut de studiat sau după toată curăţenia făcută).

Dacă REBT a făcut abuz de principiile de auto-întărire şi auto-management chiar din

primele sale zile, cu atât mai mult face lucrul acesta, astăzi. Terapeutul, mergând, în

mod frecvent, pe urmele lui B.F.Skinner şi David Premack, le va arăta oamenilor cum

să folosească managementul contingenţelor – cum să se recompenseze printr-un

comportament frecvent utilizat (cum ar fi cititul sau o mâncare preferată) doar după ce

ei au efectuat un comportament cu o frecvenţă redusă (cum ar fi studiatul). Puteţi

folosi această tehnică REBT pentru a vă ajuta să vă disciplinaţi.

5. Încercaţi să nu vă disciplinaţi prea mult sau să nu faceţi lucrurile pe calea

foarte grea în obţinerea „nobleţei” pentru efortul depus. Atât aderarea rigidă la reguli,

pe de-o parte, cât şi sustragerea rebelă de la ele, pe cealaltă parte, ambele tind să vă

saboteze obiectivele. Supradisciplinarea dumneavoastră poate să vă fie la fel de

dăunătoare precum evitarea auto-controlului adaptativ.

Ca rezumat: S-ar putea să vi se pară dificil să luptaţi mereu împotriva

tendinţelor dumneavoastră obişnuite: de a renunţa cu uşurinţă în faţa sarcinilor grele,

de a amâna pe mâine ceea ce ar fi mai bine să faceţi azi, şi de a vă întrerupe autodisciplina,

cu mult înainte de a-şi dezvolta propriul mecanism automat şi de-a începe

să se menţină singură. De-acord, disciplina este grea. Dar, ar fi bine să o utilizaţi dacă

intenţionaţi să faceţi faţă responsabilităţilor importante şi să dobândiţi satisfacţii pe

termen lung. Scopurile şi dorinţele dumneavoastră necesită, de obicei, o automonitorizare

constantă. Dificil! Dar, cum altfel puteţi să reuşiţi ca şi om imperfect ce

sunteţi?

 Ghid pentru o viaţă raţională

Autori: Albert Ellis, Robert A. Harper