Atentie!

Unele cărţi se pot descărca de aici Cărţi dezvoltare personală
Se afișează postările cu eticheta Eckhart TOLLE - Linistea vorbeste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Eckhart TOLLE - Linistea vorbeste. Afișați toate postările

luni, 4 martie 2013

10 Suferinta si sfarsitui suferintei


C A P I T O L U L   1 0

Suferinta si sfarsitui suferintei


Interconectivitatea         tuturor lucrurilor:          budistii             o          cunosc dintotdeauna,  iar  fizicienii  o  confirma  astazi.  Nimic  din ceea  ce  se  intampla  nu  este  un  eveniment  izolat,  ci  doar pare  a  fi  izolat.  Cu  cat  judecam  si  catalogam  mai  mult  un lucru,  cu  atat  il  izolam  mai  mult.  Unitatea  vietii  ajunge fragmentata  din  cauza  gandirii  noastre.  Si  totusi,  unita- tea  vietii  a  facut  posibil  acest  eveniment.  Este  parte  a retelei de interconectivitate care e cosmosul.

Aceasta inseamna ca: tot ce e nu putea fi altcumva.

In  cele  mai  multe  cazuri,  nici  macar  nu  avem  cea  mai vaga  idee  despre  rolul  pe  care  un  eveniment  aparent  fara sens  il  poate  juca  in  totalitatea  cosmosului.  Insa  daca  ii recunoastem  inevitabilitatea  in  cadrul  intregului,  e  posi- bil  sa  incepem  sa  acceptam  launtric  ceea  ce  este  si  astfel sa ne aliniem la unitatea vietii.

*     *     *

Adevarata         libertate            si         sfarsitul            suferintei          inseamna          sa treci  prin  viata  ca  si  cum  ceea  ce  traiesti  si  simti  la  un moment este exclusiv rezultatul alegerii tale.

Aceasta  aliniere  launtrica  la  clipa  Acum  este  sfarsitul suferintei.

*     *     *

Este suferinta cu adevarat necesara? Da si nu.


Daca  nu  ai  fi  suferit  niciodata,  nu  ai  mai  avea  profun- zime,  ca  fiinta  umana  —  nu  ai  sti  ce  e  umilinta,  nici mila.  Nu  ai  mai  citi  acest  lucru  acum.  Suferinta  sparge cochilia  egoului.  Si  apoi  ajunge  la  punctul  in  care  si-a indeplinit  menirea.  Suferinta  este  necesara  pana  in  clipa in care iti dai seama ca nu este necesara.

*     *     *

Nefericirea  are  nevoie  de  un  „eu"  construit  de  minte, inzestrat  cu  o  poveste  si  cu  o  identitate  conceptuala.  Are nevoie  de  trecut,  prezent  si  viitor.  Cand  elimini  tempo- ralitatea      din       nefericirea        ta,        ce        mai             ramane?           Ramane „realitatea" acestui moment.

Poate  fi  o  senzatie  de  greutate,  agitatie,  stres,  furie  sau chiar  ameteala.  Aceasta  nu  este  nefericire  si  nici  macar nu  e  o  problema  personala.  Nu  e  nimic  personal  in  dure- rea  umana.  Este  pur  si  simplu  o  presiune  intensa  sau  o energie  vie  pe  care  o  simti  undeva  in  corp.  Daca  ii  dai atentie,  senzatia  nu  se  transforma  in  gandire  si  astfel declanseaza eul nefericit.

Vezi  ce  se  intampla  doar  pentru  ca  i-ai  permis  unui  sentiment sa existe?

*     *     *

Vei  simti  multa  suferinta  si  nefericire  daca  vei  lua  drept adevar  orice  gand  care-ti  trece  prin  minte.  Situatiile  nu  te fac  sa  fii  nefericit.  Ele  iti  pot  provoca  durere  fizica,  dar  nu te  fac  nefericit.  Gandurile  tale  te  fac  nefericit.  Interpre- tarile si povestile pe care ti le spui singur te fac nefericit.

„Gandurile  pe  care  le  am  acum  ma  fac  nefericit."  Cand realizezi    acest    lucru,    pulverizezi        identificarea      incon- stienta cu acele ganduri.

Ce zi proasta!

Nu a avut bunul-simt sa-mi dea un telefon.

M-a parasit.

Mici  povesti  pe  care  ni  le  spunem  singuri  sau  altora, adesea  sub  forma  unei  plangeri.  Ele  sunt  destinate  pro- priei  imagini  de  sine  construite  pe  nevoia  de  a  avea „dreptate",  iar  ceilalti  „gresesc".  Daca  avem  „dreptate"  ne plasam  pe  o  pozitie  de  falsa  superioritate,  iar  in  acest  fel ne intarim egoul. Acest lucru creeaza un fel de rivalitate.

Da,  egoul  are  nevoie  de  dusmani  ca  sa-si  defineasca  gra- nitele. Pana si vremea poate servi acestui scop.

Prin  judecata  mentala  habituala  si  contractie  emotionala capeti  o  relatie  personalizata  si  reactiva  cu  oamenii  si evenimentele  din  viata  ta.  Acestea  sunt  toate  formele mici  de  suferinte  pe  care  ti  le  provoci  singur,  dar  nu  le recunosti  drept  ceea  ce  sunt  deoarece  ele  satisfac  dorin- tele  egoului.  Egoul  se  intareste  prin  reactivitate  si  con- flict. Ce simpla ar fi viata fara aceste povesti!

Ploua.

Nu m-a sunat.

Eu am fost acolo, ea nu.

*     *     *

Cand  suferi,  cand  esti  nefericit,  identifica-te  total  in  clipa Acum.  Nefericirea  sau  problemele  nu  pot  supravietui  in clipa Acum.

*     *     *

Suferinta          incepe atunci   cand     numesti            sau       cataloghezi mental  o  situatie  drept  de  nedorit  sau  foarte  proasta.  Iti displace  un  eveniment  si  acest  lucru  personalizeaza  si aduce in scena „eul" reactiv.

A  numi  si  a  cataloga  sunt  practici  obisnuite,  insa  obice- iul  poate  fi  invins.  Incepe  sa  practici  „a  nu-numi"  cu lucrurile  mici.  Daca  pierzi  avionul,  scapi  o  cana  si  se sparge  sau  aluneci  si  cazi  in  noroi,  te  poti  abtine  de  la  a numi  experienta  respectiva  proasta  sau  dureroasa?  Poti accepta realitatea acelui moment?

Cand  cataloghezi  ceva  drept  „rau",  iti  provoci  o  contractie emotionala.  Cand  lasi  lucrul  sa  se  intample  fara  sa-i  pui un nume, vei constientiza existenta unei energii vitale.

Contractia  iti  bareaza  accesul  la  aceasta  energie,  la  insasi esenta vietii.

*     *     *

Au mancat fructul din pomul cunoasterii binelui si raului.

Treci  dincolo  de  bine  si  rau  abtinandu-te  de  la  a  catego- risi  mental  lucrurile  drept  bune  sau  rele.  Cand  vei  depasi acest  obicei,  energia  universului  se  va  indrepta  catre tine.  Cand  te  afli  intr-o  relatie  de  acceptare  a  experientei, ceea  ce  inainte  ai  fi  numit  „rau"  adesea  se  transforma rapid, daca nu chiar pe loc, datorita insesi esentei vietii.

Observa  ce  se  intampla  atunci  cand  nu  cataloghezi  o experienta  drept  proasta  si,  in  loc,  o  accepti  launtric,  ii spui „Da" si o lasi asa cum este.

*     *     *

Indiferent  de  situatia  in  care  te  afli,  cum  te-ai  simti  daca ai accepta-o exact asa cum ea este, chiar acum?

*     *     *

Exista  forme  ale  suferintei,  mai  subtile  sau  mai  putin subtile,  care  devin  atat  de  „normale",  incat  egoul  nu  le recunoaste  drept  suferinta.  Iritatia,  nerabdarea,  furia,  o problema  pe  care  o  ai  cu  cineva  sau  cu  ceva,  resenti- mentele, reprosurile.

Poti  invata  sa  recunosti  toate  aceste  forme  de  suferinta atunci  cand  le  traiesti  si  sa  stii,  pe  loc,  ca  tu  iti  provoci aceasta suferinta.

Daca  iti  provoci  singur  suferinta,  probabil  ii  vei  face  si pe  altii  sa  sufere.  Acest  sablon  inconstient  va  lua  sfarsit daca  il  constientizezi,  daca  pur  si  simplu  iti  dai  seama  de el in timp ce se intampla.

Nu poti sa fii constient si in acelasi timp sa suferi.

*     *     *

Acesta este      miracolul.         In         spatele             oricarui             eveniment, persoana sau situatie care pare „rea" sau „negativa" se  afla  un  „bine"  mascat.  Acest  bine  mascat  ti  se  arata  prin acceptarea interioara a ceea ce este.

„Nu  rezista  raului"  este  unul  dintre  cele  mai  profunde adevaruri ale umanitatii.

Un dialog:

„Accepta ceea ce este."


„Efectiv  nu  pot.  Sunt  nervos  si  suparat  din  cauza  a  ceea ce se intdmpld."
„Atunci accepta situatia asa cum este ea."

„Sa  accept  ca  sunt  nervos  si  suparat?  Sa  accept  ca  nu pot sa accept?"

„Da.      Ingaduie-ti        acceptarea       neacceptarii      tale.      Abando- neaza lupta. Apoi vezi ce se intampla."

Durerea  fizica  de  durata  este  unul  dintre  cei  mai  severi profesori  pe  care  ii  poti  avea.  Invatamintele  sale  catre tine suna astfel: rezistenta este inutila.

Nimic  nu  poate  fi  mai  normal  decat  sa  nu  iti  doresti  sa suferi.  Si  totusi,  daca  poti  renunta  la  aceasta  dorinta, lasand  in  schimb  durerea  sa  se  manifeste,  vei  remarca  o disociere  launtrica  fata  de  durere,  un  spatiu  creat  intre tine  si  durere.  Aceasta  inseamna  sa  suferi  in  mod  con- stient,  voluntar.  Cand  suferi  constient,  durerea  fizica  iti poate  dizolva  rapid  egoul,  deoarece  egoul  este  construit in  primul  rand  din  rezistenta.  Acelasi  principiu  este  vala- bil  si  pentru  invaliditatea  fizica.  „Iti  oferi  suferinta  lui Dumnezeu" este o alta cale de a spune acest lucru.

*     *     *

Nu  trebui  sa  fii  crestin  ca  sa  intelegi  profundul  adevar universal  care  este  continut  in  forma  simbolica  a  ima- ginii crucii.

Crucea  este  un  instrument  de  tortura.  Ea  reprezinta  cea mai  atroce  suferinta  si  un  sentiment  de  neajutorare  pe care  il  poate  trai  omul.  Apoi,  deodata,  acea  fiinta  umana sufera  constient  si  voluntar,  lucru  exprimat  prin  cuvintele „Nu  vointa  mea,  ci  faca-se  vointa  ta".  In  acel  moment, crucea,  instrumentul  de  tortura,  isi  arata  fata  ascunsa: crucea este un simbol sacru, un simbol al divinului.

Ceea  ce  parea  sa  nege  existenta  unei  dimensiuni  trans- cendentale  a  vietii  devine  prin  acceptare  o  deschidere catre acea dimensiune.

*     *     *

09 Moartea si eternitatea


C A P I T O L U L   9

Moartea si eternitatea


Cand  mergi  printr-o  padure  salbatica,  virgina,  vei  vedea in  jurul  tau  nu  doar  peisajul  luxuriant,  dar  vei  intalni  si pomi  cazuti  sau  busteni  putreziti,  frunze  moarte  si  mate- rie  in  descompunere  la  fiecare  pas.  Oriunde  te-ai  uita, vei gasi moarte, asa cum vei gasi si viata.

Insa  la  o  privire  mai  atenta  vei  descoperi  ca  bustenii  si frunzele  putrede  nu  numai  ca  dau  nastere  unei  noi  vieti, dar  sunt  chiar  ele  pline  de  viata.  Microorganismele  isi fac  treaba.  Moleculele  se  rearanjeaza.  Moartea  nu  poate fi  gasita  nicaieri.  Exista  numai  metamorfoza  formelor  de viata. Ce putem invata din aceasta?

Moartea  nu  este  opusul  vietii.  Viata  nu  are  opus.  Opusul mortii este nasterea. Viata este eterna.

*     *     *

Inteleptii  si  poetii  au  observat,  de-a  lungul  timpului, aparenta  de  vis  a  existentei  umane  —  la  suprafata  solida si  reala,  dar  totusi  atat  de  trecatoare  incat  se  poate dizolva in orice clipa.

In  momentul  mortii,  povestea  vietii  e  posibil  sa-ti  apara, intr-adevar,  ca  un  vis  care  se  apropie  de  final.  Si  totusi chiar  si  in  vise  trebuie  sa  existe  un  sambure  de  adevar. Trebuie  sa  existe  o  constiinta  in  care  are  loc  visul;  altfel, nu ar mai exista.

Constiinta  —  oare  o  creeaza  corpul  sau  constiinta  cre- eaza visul corpului, visul cuiva?

De  ce  majoritatea  celor  care  au  fost  la  un  pas  de  a  muri si-au pierdut frica de moarte? Reflecteaza la asta.

*     *     *

Bineinteles  ca  stii  ca  o  sa  mori,  dar  acesta  ramane  un simplu  concept  mental  pana  cand  te  intalnesti  „fata  in fata"  cu  moartea  pentru  prima  data:  prin  intermediul unei  boli  grave  sau  al  unui  accident  care  ti  se  intampla tie  sau  cuiva  apropiat,  ori  prin  incetarea  din  viata  a  cuiva drag,  moartea  intra  in  viata  ta  ca  o  constientizare  a  pro- priei tale mortalitati.

Cei  mai  multi  oameni  se  feresc  ingroziti  de  moarte,  dar daca  nu  dai  inapoi  si  constientizezi  faptul  ca  trupul  tau s-ar  putea  dizolva  in  orice  clipa,  are  loc  in  oarecare masura  o  usoara  disociere  fata  de  forma  ta  fizica  si  psi- hologica,  fata  de  „eu".  Cand  accepti  natura  trecatoare  a tuturor  formelor  de  viata,  esti  invaluit  de  o  stranie  sen- zatie de impacare.

Infruntand         moartea,           constiinta         ta         este      eliberata           intr-o oarecare  masura  de  identificarea  cu  forma.  Este  motivul pentru      care,     conform           unelor   traditii   budiste,            calugarii viziteaza  in  mod  regulat  morga  pentru  a  medita  in  mij- locul cadavrelor.

In  culturile  occidentale  inca  se  manifesta  negarea  mortii. Pana  si  oamenii  in  varsta  incearca  sa  nu  vorbeasca  si  sa nu  se  gandeasca  la  ea,  iar  trupurile  celor  morti  sunt  ferite privirii.  O  cultura  care  neaga  moartea  devine  in  mod inevitabil  superficiala  si  gaunoasa,  preocupata  numai  de formele  externe  ale  vietii.  Cand  se  neaga  moartea,  viata isi  pierde  profunzimea.  Posibilitatea  de  a  sti  cine  suntem dincolo  de  nume  si  forma,  dimensiunea  transcendentala dispare  din  viata  noastra,  pentru  ca  moartea  este  poarta catre acea dimensiune.

*     *     *

Oamenii  nu  se  impaca  bine  cu  finalurile,  deoarece  orice final  este  un  fel  de  moarte.  Iata  de  ce  in  multe  limbi  sin- tagma „La revedere" inseamna „Sa ne vedem din nou".

De  cate  ori  o  experienta  ajunge  la  final  —  o  intalnire  cu prietenii,  o  vacanta,  copiii  tai  care  se  muta  singuri  — mori  cate  putin.  O  „forma"  care  apare  in  constiinta  ta  pe masura  ce  experienta  se  dizolva.  Adesea  acest  fenomen cauzeaza  un  sentiment  de  gol  interior  pe  care  majori- tatea oamenilor incearca sa-l evite, sa nu-l infrunte.

Daca  poti  invata  sa  accepti  si  chiar  sa  intampini  cu  bucu- rie  finalurile,  e  posibil  sa-ti  dai  seama  ca  sentimentul  de gol  interior,  care  initial  era  neplacut,  se  transforma  intr-un sentiment de spatiu interior care te linisteste.

A invata sa mori in fiecare zi inseamna sa te deschizi vietii.

*     *     *

Cei  mai  multi  dintre  oameni  simt  ca  identitatea  lor,  ima- ginea  lor  de  sine,  este  ceva  extraordinar  de  pretios,  ceva ce  nu  vor  sa  piarda.  Acesta  este  motivul  pentru  care  le este frica de moarte.

Pare  de  neinchipuit  si  inspaimantator  ca  „eu"  sa  incetez sa  mai  exist.  Dar  confunzi  pretiosul  „eu"  cu  numele  si forma  ta  exterioara  si  cu  povestile  asociate  acestora. Pentru  ca  „eu"  nu  e  altceva  decat  o  formatiune  tempo- rara in campul constiintei.

Atat  timp  cat  te  identifici  cu  forma,  nu  esti  constient  de faptul  ca  ceea  ce  este  realmente  important  este  interiori- tatea,  cel  mai  intim  sentiment  al  tau  de       Eu  Sunt,          care  este insasi  constiinta.  Este  eternitatea  din  interiorul  tau  —  si acesta este unicul lucru pe care nu il poti pierde.

*     *     *

De  cate  ori  are  loc  o  pierdere  grava  in  viata  ta  —  cum  ar fi pierderea posesiunilor, a casei, a unei relatii stranse;  pierderea  reputatiei,  a  serviciului  sau  a  unor  abilitati fizice  —,  ceva  din  tine  moare.  Te  simti  diminuat  ca  pre- zenta.  De  asemenea,  e  posibil  sa  apara  si  o  oarecare  dez- orientare. „Fara asta... cine mai sunt eu?"


Pierderea  sau  dizolvarea  unei  forme  cu  care  te-ai  identi- ficat  inconstient  poate  fi  extrem  de  dureroasa.  Ea  lasa  un gol, ca sa spunem asa, in tesatura existentei tale.

Cand  se  intampla  acest  lucru,  nu  nega  si  nu  ignora  dure- rea  sau  tristetea  pe  care  le  simti.  Accepta  aceste  senti- mente.  Fereste-te  de  tendinta  mintii  tale  de  a  construi  o poveste  in  jurul  pierderii,  in  care  tu  sa  te  victimizezi. Frica,  furia,  resentimentele  sau  mila  pentru  propria  per- soana  sunt  emotii  care  se  potrivesc  cu  acest  rol.  Fii  con- stient  de  ceea  ce  se  afla  in  spatele  acestor  emotii,  al  po- vestii  nascocite  de  mintea  ta:  acea  lipsa,  acel  spatiu  gol. Poti  infrunta  si  accepta  acest  ciudat  sentiment  de  gol interior?  Daca  da,  iti  vei  da  seama  ca  nu  mai  este  ceva ingrozitor.  Vei  fi  chiar  surprins  sa  descoperi  linistea  ce vegheaza asupra acestei lipse.

De  cate  ori  moartea  survine,  de  cate  ori  se  dizolva  o forma  de  viata,  Dumnezeu,  care  nu  are  forma  si  e  nema- nifestat,  straluceste  prin  lipsa  cauzata  de  forma  care  s-a dizolvat.  De  aceea  cel  mai  sacru  lucru  in  viata  este moartea.  Acesta  este  motivul  pentru  care  linistea  lui Dumnezeu  poate  ajunge  la  tine  prin  intermediul  contem- plarii si acceptarii mortii.

*     *     *

Cat  de  scurta  este  experienta  umana,  cat  de  trecatoare sunt  vietile  noastre!  Exista  oare  ceva  care  sa  nu  fie  supus nasterii si mortii, ceva care sa fie etern?

Gandeste-te  la  urmatorul  lucru:  daca  ar  exista  doar  o  sin- gula  culoare,  sa  zicem  albastrul,  si  intreaga  lume  cu  tot ce  se  afla  in  ea  ar  fi  albastra,  atunci  albastrul  n-ar  mai exista.  Trebuie  sa  existe  si  ceva  care  nu  este  albastru, astfel  incat  albastrul  sa  iasa  in  evidenta;  daca  nu,  nu  ar mai fi „deosebit" de restul, nu ar exista.

In  acelasi  mod,  nu  e  nevoie  de  ceva  care  nu  e  trecator  ca sa  remarci  faptul  ca  toate  celelalte  lucruri  sunt  treca- toare?  Cu  alte  cuvinte:  daca  totul,  inclusiv  tu,  ar  fi  treca- tor,  ti-ai  da  seama  de  acest  lucru?  Daca  tu  iti  dai  seama de  natura  temporara  a  tuturor  formelor,  inclusiv  a  ta,  si poti  constata  acest  lucru  tu  insuti,  nu  inseamna  ca  exista in tine ceva care nu va disparea niciodata?

La  20  de  ani,  esti  constient  ca  trupul  tau  este  puternic  si viguros;  60  de  ani  mai  tarziu,  esti  constient  ca  trupul  tau este  slabit  si  batran.  E  posibil  sa  gandesti  altfel  fata  de atunci  cand  aveai  20  de  ani,  insa  constiinta  care  stie  ca trupul  tau  este  tanar  sau  batran,  ori  ca  gandirea  ta  s-a schimbat,  nu  a  suferit  nicio  modificare.  Acea  constiinta este  eternul  din  tine.  Este  Viata  Unica,  fara  forma.  O  poti pierde? Nu, pentru ca tu esti Ea.

*     *     *

Unii  oameni  devin  impacati  si  aproape  luminosi  chiar inainte  sa  moara,  parca  ceva  ar  straluci  in  forma  care tocmai se dizolva.

Uneori  se  intampla  ca  oamenii  foarte  bolnavi  sau  foarte batrani  sa  devina  aproape  „transparenti"  in  ultimele  sap- tamani,  luni,  chiar  ani  ai  vietii.  Cand  te  privesc,  e  posi- bil  sa  observi  o  lumina  care  le  straluceste  in  ochi.  Nu mai  exista  niciun  pic  de  suferinta  psihologica.  S-au  pre- dat,  iar  persoana,  „eul"  egotic  construit  de  minte,  deja  a capitulat.  Ei  „au  murit  inainte  sa  moara"  si  si-au  gasit linistea interioara prin constientizarea eternitatii.

*     *     *

In  cazul  fiecarui  accident  sau  dezastru  exista  si  un  poten- tial aspect pozitiv, de care, de obicei, nu suntem constienti.

Socul  inimaginabil  al  mortii  iminente,  total  neasteptate, poate  avea  ca  efect  disocierea  constienta  de  forma  fizica. In  ultimele  clipe  dinaintea  mortii  fizice  si  in  timp  ce mori,  ai  experienta  existentei  tale  ca  o  constiinta  libera de  forma.  Brusc  nu  mai  exista  frica,  doar  pacea  si  „cer- titudinea"  ca  „totul  e  bine"  si  ca  moartea  este  doar  o forma  de  dizolvare.  Moartea  devine  iluzia  ultima  —  la fel de iluzorie precum forma cu care te-ai identificat.

*     *     *

Moartea  nu  este  o  anomalie  sau  cel  mai  ingrozitor  eveni- ment,  cum  vrea  cultura  moderna  sa  crezi,  ci  este  cel  mai natural  lucru  din  lume,  inseparabil  de  si  la  fel  de  natural precum  celalalt  pol  al  vietii  —  nasterea.  Adu-ti  aminte de  acest  lucru  cand  vei  sta  langa  o  persoana  care  este  pe moarte.

Este  un  mare  privilegiu  si  un  act  sacru  sa  fii  de  fata  la moartea unui om, ca martor si ca prieten.

Cand  te  afli  langa  o  persoana  care  este  pe  moarte,  nu nega  niciun  aspect  al  acestei  experiente.  Nu  nega  ce  se intampla  si  ce  simti.  Cand  admiti  ca  nu  ai  ce  sa  faci,  te vei  simti  neajutorat,  suparat  sau  furios.  Accepta  ceea  ce simti.  Apoi  mergi  si  mai  departe:  accepta  ca  nu  poti  face nimic,  si  accepta  acest  lucru  pana  la  capat.  Nu  detii  con- trolul.  Capituleaza  total  in  fata  tuturor  aspectelor  acestei experiente,  in  fata  a  ceea  ce  simti  tu,  ca  si  in  fata  durerii sau  suferintei  prin  care  trece  cel  care  moare.  Starea  ta  de constienta  capitulata  si  impacarea  care  vine  cu  ea  vor ajuta  mult  persoana  muribunda  si  ii  vor  usura  trecerea. Daca  va  fi  nevoie  de  cuvinte,  ele  vor  veni  din  linistea  din tine. Numai ca ele vor fi secundare.

Odata cu linistea vine si binecuvantarea: impacarea.

*     *     *


08 Relatiile


C A P I T O L U L   8

Relatiile


Cat  de  repede  ne  formam  o  opinie  despre  o  persoana pentru  a  sustine  o  concluzie  in  legatura  cu  ea!  Catalo- garea  unei  alte  fiinte  umane  sta  in  caracterul  mintii  egotice,  la  fel  cum  se  intampla  in  cazul  atribuirii  unei  iden- titati conceptuale sau al unei judecati de valoare.

Fiecare  om  este  conditionat  sa  gandeasca  si  sa  se  com- porte  intr-un  anumit  fel  —  atat  genetic,  cat  si  de  expe- rientele din copilarie si de mediul cultural.

Nu  asta  sunt  ei,  ci  asta  par  sa  fie.  Atunci  cand  judeci  pe cineva,  faci  confuzie  intre  aceste  sabloane  mentale  con- ditionate  si  cine  sunt  ei  cu  adevarat.  Aceasta  confuzie este  ea  insasi  un  sablon  profund  conditionat  si  incon- stient.  Le  conferi  o  identitate  conceptuala,  care  mai  apoi devine  o  inchisoare  nu  doar  pentru  persoana  in  cauza,  ci si pentru tine.

A  renunta  sa-i  judeci  nu  inseamna  sa  nu  vezi  ceea  ce  fac. Inseamna  sa  recunosti  comportamentul  lor  ca  pe  o  forma de  conditionare;  o  vezi  si  o  accepti  ca  atare.  Nu  con- struiesti din ea o identitate pentru acea persoana.

Acest  lucru  te  va  elibera  pe  tine  si  pe  celalalt  de  identi- ficarea  cu  forma,  conditionarea  si  mintea.  Relatiile  tale nu vor mai fi conduse de ego.

*     *     *

Atat  timp  cat  egoul  iti  conduce  viata,  majoritatea  gan- durilor,  emotiilor  si  actiunilor  se  nasc  din  dorinta  si  frica. In relatiile cu ceilalti fie vrei ceva, fie ti-e frica de ceva.

Ce  iti  doresti  de  la  celalalt  poate  fi  placere  sau  castiguri materiale,          recunoastere,    laude    sau       atentie,             poate   chiar consolidare  a  imaginii  de  sine  prin  comparatie  cu  cei- lalti.  Lucrul  de  care  te  temi  este  ca  aceasta  imagine  sa  nu fie adevarata.

Atunci  cand  faci  din  momentul  prezent  centrul  atentiei tale  —  in  loc  sa-l  folosesti  ca  pe  un  mijloc  de  a  atinge  un scop  —  treci  dincolo  de  ego  si  dincolo  de  nevoia  incon- stienta  de  a  privi  oamenii  ca  pe  o  cale  de  a-ti  implini  un tel,  in  detrimentul  celorlalti.  Cand  acorzi  intreaga  ta atentie  persoanei  cu  care  interactionezi,  eludezi  trecutul si  prezentul  din  relatie,  cu  exceptia  aspectelor  practice. Cand  esti  prezent  in  totalitate,  indiferent  langa  cine  te afli,  renunti  la  identitatea  de  sine  conceptuala  pe  care  ai construit-o  pentru  ei  —  interpretarea  ta  legata  de  cine sunt  ei  si  ce  au  facut  in  trecut  —  si  devii  capabil  sa interactionezi  dincolo  de  miscarile  egotice  ale  dorintei  si fricii. Atentia, inteleasa ca liniste alerta, constituie cheia.

Este  minunat  sa  treci  dincolo  de  dorinta  si  teama  in  rela- tiile tale. Dragostea nu vrea nimic si nu se teme de nimic.

*     *     *

Daca  trecutul  lui  ar  fi  trecutul  tau,  durerea  lui  ar  fi  dure- rea  ta,  nivelul  celuilalt  de  constiinta,  nivelul  tau,  ai  gandi si  actiona  exact  la  fel.  Odata  ce  iti  dai  seama  de  acest lucru incepi sa simti iertarea, compasiunea, impacarea.

Egoului  nu-i  plac  aceste  lucruri,  deoarece  isi  va  pierde puterea  daca  nu  mai  poate  fi  reactiv  si  cu  dreptatea  de partea sa.

*     *     *

Daca  accepti  pe  oricine  intra  in  spatiul  clipei  Acum  ca pe  un  oaspete  de  seama,  daca  ii  dai  voie  fiecarei  per- soane sa fie cine este, aceasta va incepe sa se schimbe.

*     *     *

Ca  sa  cunosti  cu  adevarat  o  alta  fiinta  umana,  nu  trebuie sa  stii  nimic    despre ea  —  trecutul,  viata,  povestea.  Facem confuzie  intre  a  sti      despre si  a  cunoaste  profund,  o  forma de  actiune  non-conceptuala.  A  sti            despre             si  a  sti  sunt lucruri complet diferite. Unul se refera la lumea forme  lor,  celalalt  la  ceva  fara  forma.  Unul  opereaza  prin  gan- dire, celalalt prin liniste.

Sa  stii despre este  util  pentru  scopuri  practice.  La  acest nivel,  este  chiar  indispensabil.  Insa  atunci  cand  ajunge sa  fie  atitudinea  predominanta  intr-o  relatie,  devine  extrem de  limitativa,  ba  chiar  distructiva.  Gandurile  si  concep- tele  creeaza  o  bariera  artificiala,  o  ruptura  intre  oameni. Interactiunile  pe  care  le  ai  nu  sunt  purtate  prin  Fiinta,  ci in  minte.  Fara  bariere  conceptuale,  iubirea  este  prezenta in mod natural in toate interactiunile omenesti.

*     *     *

Majoritatea  interactiunilor  umane  sunt  limitate  la  schim- bul  de  cuvinte  —  domeniul  gandirii.  Este  esential  sa  aduci putina liniste, mai ales in relatiile tale cele mai apropiate.

Nicio  relatie  nu  poate  inflori  fara  sentimentul  de  spatiu care  vine  odata  cu  linistea.  Meditati  sau  petreceti  impre- una  in  liniste,  in  mijlocul  naturii.  Cand  va  plimbati  sau sunteti  in  masina  ori  acasa,  obisnuiti-va  sa  fiti  impreuna in  liniste.  Linistea  nu  poate  si  nici  nu  trebuie  sa  fie  cre- ata.  E  suficient  sa  fii  receptiv  la  liniste,  deoarece  aceasta deja exista, dar este acoperita de zgomotul mental.

Daca  linistea  lipseste,  relatia  va  fi  dominata  de  minte  si va  fi  coplesita  usor  de  probleme  si  conflicte.  Daca  este liniste, relatia poate fi asa cum va doriti.

*     *     *

A  asculta  cu  adevarat  este  o  alta  cale  de  a  aduce  linistea intr-o  relatie.  Cand  asculti  pe  cineva  cu  adevarat,  dimen- siunea  linistii  creste  si  devine  o  parte  esentiala  a  relatiei. Insa  a  asculta  cu  adevarat  este  un  talent  rar.  De  obicei, cea  mai  mare  parte  a  atentiei  celui  care  te  asculta  este ocupata  de  propria-i  gandire.  In  cel  mai  bun  caz,  el  iti evalueaza  cuvintele  sau  isi  pregateste  urmatoarele  replici. Sau  poate  nici  nu  te  asculta  deloc,  pierdut  in  propriile ganduri.

A  asculta  cu  adevarat  merge  dincolo  de  perceptia  audi- tiva.  Este  momentul  atentiei  alerte,  un  spatiu  al  prezentei in  care  sunt  receptate  cuvintele.  Acestea  devin  secundare. Poate  au  sens,  poate  ca  nu.  Mult  mai  important  decat             ce asculti  este  actul  ascultarii  in  sine,  spatiul  de  prezenta constienta  care  apare  atunci  cand  asculti.  Acest  spatiu  este un  camp  unificator  al  constiintei  in  care  intalnesti  per- soana  cealalta  fara  barierele  create  de  gandirea  concep- tuala.  Iar  acum  persoana  cealalta  nu  mai  este  „cealalta". In acest spatiu, sunteti uniti ca intr-o singura constiinta.

*     *     *

Treci  frecvent  prin  drame  in  relatiile  tale  cele  mai  apro- piate?  Neintelegeri  relativ  insignifiante  declanseaza  adesea certuri violente si suferinta emotionala?

Cauza  o  gasim  in  sabloanele  gandirii  egotice:  nevoia  de a  avea  dreptate  si,  bineinteles,  ca  altul  sa  fie  de  vina,  cu alte  cuvinte,  identificarea  cu  idiosincraziile  mentale.  De asemenea,  mai  este  si  nevoia  egoului  de  a  se  afla  perio- dic  in  conflict  cu  ceva  sau  cu  cineva,  pentru  a-si  conso- lida  diferenta  dintre  „mine"  si  „celalalt",  fara  de  care  nu poate supravietui.

In  plus,  mai  exista  si  suferinta  emotionala  acumulata  in trecut,  pe  care  tu,  ca  oricare  fiinta  omeneasca,  o  porti  cu tine,  precum  si  suferinta  colectiva  a  umanitatii,  care-si face  loc  din  trecutul  extrem  de  indepartat.  Acest  „corp durere"  este  un  camp  energetic  care  preia  controlul  asu- pra  ta  pentru  a  simti  mai  multa  suferinta  emotionala,  din care  se  hraneste  si  se  reface  periodic.  El  va  incerca  sa-ti controleze  gandirea  si  s-o  faca  profund  negativa.  Ii  place gandirea  negativa,  din  moment  ce  rezoneaza  cu  frecven- tele  ei  si  astfel  se  poate  hrani  din  ele.  De  asemenea,  va provoca  reactii  emotionale  negative  celor  din  jurul  tau, in  special  partenerului  tau,  pentru  a  se  hrani  cu  drama  si suferinta emotionala rezultate.

Cum  te  poti  elibera  din  aceasta  identificare  inconstienta cu durerea care iti provoaca atat de multa nefericire?

Devino  constient  de  ea.  Da-ti  seama  ca  nu  esti  durerea  si vezi-i  adevarata  fata,  da-ti  seama  ca  e  o  durere  din  tre- cut.  Fii  martor  cand  ia  nastere  in  tine  sau  in  partenerul tau.  Cand  identificarea  ta  inconstienta  cu  ea  nu  mai functioneaza,  cand  o  poti  recunoaste,  nu  o  vei  mai  hrani si isi va pierde treptat energia.

*     *     *

Interactiunea  umana  poate  fi  groaznica.  Dar  poate  fi  si  o practica spirituala minunata.

*     *     *

Cand  te  uiti  la  o  fiinta  umana  si  simti  o  mare  iubire  pen- tru  ea  sau  cand  tu  si  frumusetea  naturii  rezonati  impre- una,  inchide-ti  ochii  cateva  clipe  si  simte  esenta  acelei iubiri  sau  a  acelei  frumuseti,  inseparabile  de  cine  esti  tu, de  adevarata  ta  natura.  Forma  externa  este  o  reflexie temporara  a  ceea  ce  esti  in  interior,  in  esenta  ta.  Acesta este  motivul  pentru  care  iubirea  si  frumusetea  nu  te  vor parasi niciodata, desi alte forme exterioare o vor face.

*     *     *

Care  este  relatia  ta  cu  lumea  obiectelor,  cu  nenumaratele lucruri  care  te  inconjoara  si  pe  care  le  atingi  in  fiecare  zi? Scaunul  pe  care  stai,  pixul,  masina,  cana.  Sunt  ele  pentru tine  mijloace  pentru  atingerea  unui  scop?  Iti  dai  seama ocazional  de  prezenta  lor,  de  fiinta  lor,  chiar  daca  e  doar pentru o secunda, remarcandu-le si acordandu-le atentie?

Cand  ajungi  sa  fii  atasat  de  obiecte,  cand  le  utilizezi pentru a creste in propriii ochi, dar si in ai celorlalti,  obsesia  pentru  obiecte  iti  poate  acapara  foarte  usor  in- treaga  viata.  Cand  are  loc  o  identificare  cu  obiectele,  nu le  apreciezi  pentru  ceea  ce  sunt,  deoarece  te  cauti  pe tine in ele.

Cand  apreciezi  un  obiect  pentru  ceea  ce  este,  cand  iei seama  de  existenta  sa  fara  o  proiectie  mentala,  nu  poti  sa nu        te  simti  recunoscator  pentru  simplul  fapt  ca  el  exista. De  asemenea  e  posibil  sa  simti  ca  nu  e  neinsufletit,  ci doar  pare  asa  simturilor.  Fizicienii  pot  confirma  ca,  la nivel  molecular,  exista  intr-adevar  un  camp  de  energie care pulseaza.


Prin  intermediul  aprecierii  altruiste  a  lumii  obiectelor, lucrurile  din  jurul  tau  vor  incepe  sa  prinda  viata  in moduri pe care nu le poti intelege cu mintea.

*     *     *

De  cate  ori  te  intalnesti  cu  cineva,  indiferent  pentru  cat  de scurt  timp,  iei  nota  de  fiinta  sa  acordandu-i  toata  atentia sau il percepi ca pe un mijloc pentru atingerea unui scop?

Care  este  calitatea  relatiei  tale  cu  baiatul  de  la  parcare, casiera de la supermarket, instalatorul sau „clientul"?

Un  moment  de  atentie  este  suficient.  In  timp  ce  te  uiti la  celalalt  sau  il  asculti,  exista  o  liniste  alerta.  Poate doua-trei  secunde  sau  poate  mai  mult.  Este  indeajuns ca sa iasa la suprafata ceva mai autentic decat rolurile  pe  care  le  jucam  si  cu  care  ne  identificam.  Toate  rolurile sunt  parte  a  constiintei  conditionate  care  este  mintea umana.  Ceea  ce  iese  la  lumina  prin  actul  atentiei  este neconditionatul  —  adevarata  ta  esenta,  dincolo  de  numele pe  care  il  porti  si  de  lumea  formelor.  De  acum  nu  mai actionezi  dupa  un  scenariu.  Devii  real.  Cand  aceasta dimensiune ia nastere, ea este rodul intalnirii cu celalalt.

Desigur,  in  cele  din  urma  nu  va  mai  fi  niciun  celalalt  si te vei intalni mereu pe tine insuti.

*     *     *