C A P I T O L U L
1 0
Suferinta si sfarsitui suferintei
Interconectivitatea tuturor
lucrurilor: budistii o cunosc dintotdeauna, iar
fizicienii o confirma
astazi. Nimic din ceea
ce se intampla
nu este un
eveniment izolat, ci
doar pare a fi
izolat. Cu cat
judecam si catalogam
mai mult un lucru,
cu atat il
izolam mai mult.
Unitatea vietii ajunge fragmentata din
cauza gandirii noastre.
Si totusi, unita- tea
vietii a facut
posibil acest eveniment.
Este parte a retelei de interconectivitate care e
cosmosul.
Aceasta inseamna ca: tot ce e nu putea fi altcumva.
In cele mai
multe cazuri, nici
macar nu avem
cea mai vaga idee
despre rolul pe
care un eveniment
aparent fara sens il
poate juca in
totalitatea cosmosului. Insa
daca ii recunoastem inevitabilitatea in
cadrul intregului, e
posi- bil sa incepem
sa acceptam launtric
ceea ce este
si astfel sa ne aliniem la
unitatea vietii.
* * *
Adevarata libertate
si sfarsitul suferintei
inseamna sa treci prin viata
ca si cum
ceea ce traiesti
si simti la un moment
este exclusiv rezultatul alegerii tale.
Aceasta aliniere launtrica
la clipa Acum
este sfarsitul suferintei.
* * *
Este suferinta cu adevarat necesara? Da si nu.
Daca nu ai
fi suferit niciodata,
nu ai mai
avea profun- zime, ca
fiinta umana —
nu ai sti
ce e umilinta,
nici mila. Nu ai
mai citi acest
lucru acum. Suferinta
sparge cochilia egoului. Si
apoi ajunge la
punctul in care si-a
indeplinit menirea. Suferinta
este necesara pana
in clipa in care iti dai seama ca
nu este necesara.
* * *
Nefericirea are nevoie
de un „eu"
construit de minte, inzestrat cu
o poveste si cu o
identitate conceptuala. Are nevoie
de trecut, prezent
si viitor. Cand
elimini tempo- ralitatea din nefericirea
ta, ce mai ramane? Ramane „realitatea" acestui moment.
Poate fi o
senzatie de greutate,
agitatie, stres, furie
sau chiar ameteala. Aceasta
nu este nefericire
si nici macar nu
e o problema
personala. Nu e
nimic personal in
dure- rea umana. Este
pur si simplu
o presiune intensa
sau o energie vie
pe care o
simti undeva in
corp. Daca ii dai
atentie, senzatia nu se
transforma in gandire
si astfel declanseaza eul
nefericit.
Vezi ce se
intampla doar pentru
ca i-ai permis
unui sentiment sa existe?
* * *
Vei simti multa
suferinta si nefericire
daca vei lua
drept adevar orice gand
care-ti trece prin
minte. Situatiile nu te fac sa
fii nefericit. Ele
iti pot provoca
durere fizica, dar nu
te fac
nefericit. Gandurile tale
te fac nefericit.
Interpre- tarile si povestile pe care ti le spui singur te fac nefericit.
„Gandurile pe care
le am acum
ma fac nefericit." Cand realizezi acest lucru, pulverizezi identificarea
incon- stienta cu acele ganduri.
Ce zi proasta!
Nu a avut bunul-simt sa-mi dea un telefon.
M-a parasit.
Mici povesti pe
care ni le
spunem singuri sau
altora, adesea sub forma
unei plangeri. Ele
sunt destinate pro- priei
imagini de sine
construite pe nevoia
de a avea „dreptate", iar
ceilalti „gresesc". Daca
avem „dreptate" ne plasam
pe o pozitie de
falsa superioritate, iar in acest
fel ne intarim egoul. Acest lucru creeaza un fel de rivalitate.
Da, egoul are
nevoie de dusmani
ca sa-si defineasca
gra- nitele. Pana si vremea poate servi acestui scop.
Prin judecata mentala
habituala si contractie
emotionala capeti o relatie
personalizata si reactiva
cu oamenii si evenimentele din
viata ta. Acestea
sunt toate formele mici
de suferinte pe
care ti le
provoci singur, dar
nu le recunosti drept
ceea ce sunt
deoarece ele satisfac
dorin- tele egoului. Egoul
se intareste prin
reactivitate si con- flict. Ce simpla ar fi viata fara aceste
povesti!
Ploua.
Nu m-a sunat.
Eu am fost acolo, ea nu.
* * *
Cand suferi, cand
esti nefericit, identifica-te
total in clipa Acum.
Nefericirea sau problemele
nu pot supravietui
in clipa Acum.
* * *
Suferinta incepe atunci cand
numesti sau cataloghezi
mental o
situatie drept de
nedorit sau foarte
proasta. Iti displace un
eveniment si acest
lucru personalizeaza si aduce in scena „eul" reactiv.
A numi si
a cataloga sunt
practici obisnuite, insa
obice- iul poate fi
invins. Incepe sa
practici „a nu-numi"
cu lucrurile mici. Daca pierzi avionul,
scapi o cana
si se sparge sau
aluneci si cazi
in noroi, te
poti abtine de
la a numi experienta
respectiva proasta sau
dureroasa? Poti accepta
realitatea acelui moment?
Cand cataloghezi ceva
drept „rau", iti
provoci o contractie emotionala. Cand
lasi lucrul sa se intample
fara sa-i pui un nume, vei constientiza existenta unei
energii vitale.
Contractia iti bareaza
accesul la aceasta
energie, la insasi esenta vietii.
* * *
Au mancat fructul din pomul cunoasterii binelui si raului.
Treci dincolo de
bine si rau
abtinandu-te de la
a catego- risi mental
lucrurile drept bune
sau rele. Cand
vei depasi acest obicei,
energia universului se va indrepta
catre tine. Cand te
afli intr-o relatie
de acceptare a
experientei, ceea ce inainte
ai fi numit
„rau" adesea se
transforma rapid, daca nu chiar pe loc, datorita insesi esentei vietii.
Observa ce se
intampla atunci cand
nu cataloghezi o experienta
drept proasta si,
in loc, o
accepti launtric, ii spui „Da" si o lasi asa cum este.
* * *
Indiferent de situatia
in care te
afli, cum te-ai
simti daca ai accepta-o exact asa
cum ea este, chiar acum?
* * *
Exista forme ale
suferintei, mai subtile
sau mai putin subtile, care
devin atat de
„normale", incat egoul
nu le recunoaste drept
suferinta. Iritatia, nerabdarea,
furia, o problema pe
care o ai
cu cineva sau
cu ceva, resenti- mentele, reprosurile.
Poti invata sa
recunosti toate aceste
forme de suferinta atunci cand
le traiesti si sa stii,
pe loc, ca
tu iti provoci aceasta suferinta.
Daca iti provoci
singur suferinta, probabil
ii vei face
si pe altii sa
sufere. Acest sablon
inconstient va lua
sfarsit daca il constientizezi, daca
pur si simplu
iti dai seama
de el in timp ce se intampla.
Nu poti sa fii constient si in acelasi timp sa suferi.
* * *
Acesta este miracolul. In
spatele oricarui eveniment,
persoana sau situatie care pare „rea" sau „negativa" se afla
un „bine" mascat.
Acest bine mascat
ti se arata
prin acceptarea interioara a ceea ce este.
„Nu rezista raului"
este unul dintre
cele mai profunde adevaruri ale umanitatii.
Un dialog:
„Accepta ceea ce este."
„Efectiv nu pot.
Sunt nervos si
suparat din cauza
a ceea ce se intdmpld."
„Atunci accepta situatia asa cum este ea."
„Sa accept ca
sunt nervos si
suparat? Sa accept
ca nu pot sa accept?"
„Da. Ingaduie-ti acceptarea neacceptarii tale. Abando- neaza lupta. Apoi vezi ce se
intampla."
Durerea fizica de
durata este unul
dintre cei mai
severi profesori pe care
ii poti avea.
Invatamintele sale catre tine suna astfel: rezistenta este
inutila.
Nimic nu poate
fi mai normal
decat sa nu
iti doresti sa suferi.
Si totusi, daca
poti renunta la
aceasta dorinta, lasand in
schimb durerea sa se manifeste,
vei remarca o disociere
launtrica fata de
durere, un spatiu
creat intre tine si
durere. Aceasta inseamna
sa suferi in
mod con- stient, voluntar.
Cand suferi constient,
durerea fizica iti poate
dizolva rapid egoul,
deoarece egoul este
construit in primul rand
din rezistenta. Acelasi
principiu este vala- bil
si pentru invaliditatea
fizica. „Iti oferi
suferinta lui Dumnezeu" este
o alta cale de a spune acest lucru.
* * *
Nu trebui sa
fii crestin ca
sa intelegi profundul
adevar universal care este
continut in forma
simbolica a ima- ginii crucii.
Crucea este un
instrument de tortura.
Ea reprezinta cea mai
atroce suferinta si
un sentiment de
neajutorare pe care il
poate trai omul.
Apoi, deodata, acea
fiinta umana sufera constient
si voluntar, lucru
exprimat prin cuvintele „Nu
vointa mea, ci
faca-se vointa ta".
In acel moment, crucea, instrumentul
de tortura, isi
arata fata ascunsa: crucea este un simbol sacru, un simbol
al divinului.
Ceea ce parea
sa nege existenta
unei dimensiuni trans- cendentale a
vietii devine prin
acceptare o deschidere catre acea dimensiune.
* * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu