C A P I T O L U L
6
Acceptare şi renuntare
Atunci cand te
simti in stare,
arunca o „privire" in
tine insuti pentru a
vedea daca nu
cumva, inconstient, creezi un
conflict intre partea
launtrica si partea
exterioara, intre
circumstantele externe — locul in
care esti, per- soanele
cu care esti
sau ceea ce
faci — si
gandurile sau sentimentele tale.
Poti simti cat
este de dureros
sa te opui intern lucrurilor care
exista?
Cand recunosti acest
lucru, iti vei
da seama de faptul
ca esti liber sa
renunti la acest
conflict inutil, aceasta
stare de razboi interna.
* * *
Daca ar trebui
sa exprimi in
cuvinte realitatea launtrica, de
cate ori pe
zi ar trebui
sa zici: „Nu
vreau sa fiu aici"?
Cum e
sa nu-ti placa
unde esti —
in trafic, la
serviciu, la aeroport, langa
oamenii din jur?
Desigur, este adevarat
ca exista locuri
din care e
bine sa pleci — si uneori poate
fi cel mai bun lucru pe care il poti
face. In multe
cazuri insa, plecarea
nu reprezinta o optiune.
In toate aceste
cazuri, atitudinea „Nu
vreau sa fiu aici"
este nu numai
inutila, dar si
disfunctionala; te face sa fii
nefericit, ca de altfel si pe ceilalti.
S-a spus ca
oriunde te-ai duce,
acolo esti. Cu
alte cuvinte: esti aici.
Intotdeauna. E atat de greu de acceptat asta?
* * *
Oare chiar e
nevoie sa cataloghezi
fiecare perceptie sen- zoriala
si fiecare experienta?
Chiar ai nevoie
de o relatie reactiva cu
viata, de genul
„imi place/nu-mi place",
in care esti in
conflict cu situatiile
si oamenii? Ori
toate acestea sunt doar
automatisme mentale adanc
inradaci- nate, care pot
fi si anulate?
Si asta nu
facand ceva anume, ci permitand momentului prezent sa fie
asa cum este.
* * *
„Nu"-ul habitual
si reactiv intareste
egoul. „Da"-ul il slabeste.
Identitatea ta formala,
egoul, nu poate
supra- vietui daca esti pregatit sa renunti.
* * *
„Am atat
de multe de
facut." Da, dar
care este calitatea lucrurilor pe care le faci? Conduci
spre serviciu, vorbesti cu
clientii, lucrezi la
computer, te lupti
cu nenumaratele lucruri care
alcatuiesc viata ta de zi
cu zi —
cat de com- plet
esti in ceea
ce faci? Faci
din asta o
renuntare sau nu? Acesta
este lucrul care
hotaraste daca ai
succes in viata, nu
cat efort depui
in acest sens.
Efortul implica stres
si incordare, nevoia de
a ajunge la
un anumit punct
din viitor sau a
obtine un anumit
rezultat. Simti cumva
fie si cel mai
difuz sentiment al
faptului ca nu
vrei sa faci
ceea ce tocmai faci?
Aceasta este o
negare a vietii,
si de aceea un rezultat pozitiv este imposibil.
Daca descoperi acest
lucru, poti renunta
la el pentru
a fi complet in ceea ce faci?
* * *
„Sa facem
lucrurile pe rand."
lata cum definea
un maestru Zen esenta filosofiei Zen.
A face lucrurile
pe rand inseamna
sa te implici
in totali- tate in
ceea ce faci,
sa acorzi acelui
lucru intreaga ta atentie. Aceasta
este actiunea prin renuntare, actiunea
puternica.
* * *
Daca accepti ceea
ce este, te vei afla
la un nivel
mai profund in care
starea ta launtrica,
precum si sentimen- tul
tau de sine
nu mai depind
de judecata mintii
conform careia ceva este „bun" sau „rau".
Cand spui „da"
realitatii vietii, atunci
cand accepti acest moment
asa cum este,
poti trai o
senzatie de spatialitate in tine, care este profund
linistitoare.
La suprafata, inca
mai poti fi
bucuros cand e
soare si mai putin
bucuros cand ploua;
poti sa fii
fericit cand castigi milioane de dolari si
nefericit cand pierzi
tot ce ai. Si
totusi, nici fericirea
si nici nefericirea
nu mai patrund atat
de adanc. Ele
sunt doar unde
pe suprafata Fiintei tale.
Profunzimea din tine
ramane netulburata indiferent de conditiile de afara si de
natura lor.
„Da"-ul adresat catre ceea ce
existd releva o
dimensiune a profunzimii tale
care nu este
dependenta nici de
con- ditiile externe, nici
de conditiile interne
ale fluctuatiilor continue ale
gandurilor si emotiilor.
* * *
Este mult mai
usor sa renunti
atunci cand iti
dai seama de natura
iluzorie a tuturor
experientelor si de
faptul ca lumea nu-ti
poate oferi nimic
cu valoare de
durata. Vei continua sa
cunosti oameni, sa
fii implicat in
experiente si activitati, insa
fara dorintele si
temerile sinelui egotic. Altfel spus,
nu mai ceri
ca o situatie,
un om, un loc sau un
eveniment sa te
satisfaca ori sa
te faca fericit.
Natura lor trecatoare si imperfecta capata acum intelegere.
Iar miracolul este
ca atunci cand
nu mai ceri
imposibilul, toate
situatiile, oamenii, locurile
si evenimentele nu
numai ca te satisfac, dar sunt mai armonioase si tihnite.
* * *
Cand vei accepta
in totalitate acest
moment, cand nu vei
mai trai
in tensiune cu
ceea ce este, obligativitatea de a gandi se
va estompa si
va fi inlocuita
cu linistea alerta. Esti
perfect constient, si
totusi mintea ta
nu eticheteaza acest moment
in niciun fel.
Aceasta stare de
lipsa de rezistenta interna
te deschide pentru
constiinta necondi- tionata care
este infinit mai
mare decat mintea
umana. Apoi aceasta inteligenta
vasta se poate
exprima prin tine si
te poate asista,
atat dinauntru, cat
si din afara.
Acesta este motivul pentru
care, daca renunti
la rezistenta inte- rioara,
vei afla ca
adesea circumstantele se
schimba in bine.
* * *
Spun eu: „Bucura-te
de acest moment.
Fii fericit"? Nu.
Permite „existenta" acestui moment. Este de ajuns.
* * *
Renuntarea inseamna capitularea
in fata acestui moment, nu a
unei povesti prin
care interpretezi acest
moment si apoi incerci sa te
resemnezi.
De exemplu, e
posibil sa suferi
o invaliditate si
sa nu mai poti merge. Conditiile
sunt asa cum sunt.
Poate ca mintea
ta ar crea
o poveste de
genul: „Iata unde am
ajuns. Am sfarsit
intr-un scaun cu
rotile. Viata a fost
dura si nedreapta cu mine. Nu merit una ca asta."
Poti accepta realitatea acestui moment
si sa nu-l
confunzi cu o poveste pe care mintea ta a creat-o in jurul acestuia?
* * *
Renuntarea survine atunci
cand nu te
mai intrebi „De ce
mi se intampla doar mie?".
* * *
Chiar si in
cea mai inacceptabila
si dureroasa situatie exista ascuns
un bine mai
profund, iar in
fiecare dezas- tru se afla o
samanta de gratie divina.
De-a lungul istoriei
au existat femei
si barbati care,
con- fruntati cu pierderi
grele, boli, inchisoare
sau moarte iminenta, au
acceptat ceea ce la prima
vedere era de neacceptat
si astfel au
gasit „linistea care
depaseste orice intelegere".
Acceptarea
inacceptabilului este cea
mai mare sursa
de gratie divina din aceasta lume.
* * *
Exista situatii in
care toate raspunsurile
si explicatiile dau gres.
Viata nu mai
are sens. Sau
cineva apeleaza la tine pentru ajutor, iar tu nu stii ce sa
faci si ce sa zici.
Atunci cand accepti
in totalitate ca
nu stii, renunti
la lupta de a
gasi raspunsuri prin
intermediul mintii, care este
limitata, si atunci
e momentul cand
o inteligenta superioara poate actiona
prin intermediul tau.
Iar de acest lucru
poate beneficia chiar
si gandirea, din
mo- ment ce inteligenta colectiva o poate inspira.
Uneori renuntarea inseamna
a nu mai
incerca sa intelegi si inseamna sa nu te mai deranjeze
faptul ca nu stii.
* * *
Cunosti oameni a
caror principala menire
in viata pare sa
fie de a
se face pe
ei sau pe
altii nefericiti? Iarta-i, pentru ca
si ei fac
parte din trezirea
spirituala a umani- tatii.
Rolul pe care
il joaca reprezinta
o intensificare a cosmarului
constiintei egotice, a
starii de nerenuntare. Nu este nimic personal in toate
acestea. Nu asa sunt ei.
* * *
Renuntarea, se poate
spune, este tranzitia
interna de la rezistenta
la acceptare, de
la „Nu" la
„Da". Cand renunti, sentimentul de
sine trece de la identificarea
cu o reactie sau
o judecata mentala
la conditia de
spatiu. Este tre- cerea
de la identificarea
cu forma —
gandul sau emotia
— la a fi
si a te
recunoaste pe tine
drept ceva ce
nu are forma — constiinta vasta.
* * *
Orice accepti in
totalitate iti va
aduce linistea. Inclusiv acceptarea faptului ca nu poti
accepta, ca opui rezistenta.
* * *
Lasa Viata in pace. Las-o asa cum este.
* * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu