C A P I T O L U L 2
Dincolo de mintea care gandeste
Conditia umana: este pierduta in gandire.
* * *
Marea majoritate a oamenilor isi petrec toata viata fiind prizonieri ai limitelor propriilor ganduri. Nu trec nicio- data dincolo de acest sentiment, o creatie personalizata a gandurilor lor conditionata de trecut.
In tine, ca in oricare fiinta umana, exista o dimensiune a constiintei mult mai profunda decat gandirea. Este esenta a ceea ce esti tu. O putem numi prezenta, constiinta neconditionata. In invataturile antice este Christul laun- tric sau natura lui Buddha.
Gasirea acelei dimensiuni te elibereaza si elibereaza lumea de suferinta pe care o percepi prin intermediul „micului eu", creatie a mintii tale, centrul preocuparilor tale si cel care iti conduce viata. Iubirea, bucuria, creativitatea si pacea launtrica nu pot fi prezente in viata ta decat exclu- siv prin acea dimensiune neconditionata a constiintei.
Daca poti recunoaste, fie si ocazional, ca gandurile care iti trec prin minte sunt doar simple ganduri, daca poti fi martor la propriile sabloane mental-emotionale in timp ce ele actioneaza, atunci dimensiunea in cauza deja isi face aparitia sub forma unei constiinte in care au loc gandurile si emotiile tale — spatiul launtric etern in care se desfasoara continutul vietii tale.
* * *
Fluxul gandirii are o inertie enorma, care te poate tari dupa el. Fiecare gand pretinde ca este extrem de impor- tant si vrea sa-ti capteze atentia in intregime.
Iata o noua practica spirituala pentru tine: nu-ti lua gan- durile prea in serios.
* * *
Cat de usor le este oamenilor sa ajunga prizonieri ai pro- priilor inchisori conceptuale!
Mintea umana, datorita dorintei sale de cunoastere, inte- legere si control, crede in mod eronat ca opiniile si punc- tele sale de vedere reprezinta adevarul. Mintea spune: iata cum stau lucrurile. Trebuie sa ai o perspectiva mai larga decat propria gandire pentru a-ti da seama ca indi- ferent cum interpretezi „viata ta" ori comportamentul altora, indiferent cum judeci o situatie, acest lucru nu reprezinta altceva decat un punct de vedere. Realitatea insa este un intreg unificat, in care toate piesele sunt interconectate si nimic nu exista de unul singur. Gandi- rea fragmenteaza realitatea — o taie in felii si bucati conceptuale.
Mintea care gandeste este un instrument util si puternic, dar de asemenea te si limiteaza foarte mult atunci cand iti acapareaza complet viata, cand nu iti dai seama ca reprezinta doar un mic aspect al constiintei care esti tu.
* * *
Intelepciunea nu este un produs al gandirii. Cunoasterea profunda, adica intelepciunea, ia nastere prin simplul fapt de a acorda cuiva sau unui lucru intreaga ta atentie. Atentia este inteligenta primordiala, este insasi consti- inta. Ea dizolva barierele create de gandirea conceptu- ala, si odata cu aceasta ajungi sa intelegi faptul ca nimic nu exista in sine sau pentru sine. Atentia uneste observa- torul si subiectul observatiei intr-un camp unificat al constiintei. Este ceea ce vindeca separarea.
* * *
De cate ori esti cufundat in gandire compulsiva, eviti sa percepi ceea ce este. Nu vrei sa fii acolo unde esti. Aici, in clipa Acum.
* * *
Dogmele — religioase, politice, stiintifice — se nasc din credinta eronata ca gandul poate circumscrie realitatea sau adevarul. Dogmele sunt inchisori conceptuale colec- tive. Iar partea ciudata este ca oamenii isi iubesc inchi- soarea, pentru ca aceasta le ofera un sentiment de sigu- ranta si un fals sentiment de „Eu stiu".
Nimic nu a provocat mai multa suferinta omenirii decat dogmele sale. Este adevarat ca toate dogmele dispar mai devreme sau mai tarziu, deoarece realitatea va dovedi in cele din urma ca ele sunt false; cu toate acestea, orice dogma va fi inlocuita de altele.
Care este cauza acestei amagiri? Identificarea cu gandul.
* * *
Trezirea spirituala este desteptarea din visul gandirii.
Sfera constiintei este mult mai vasta decat poate cu- prinde gandirea. Atunci cand nu mai crezi tot ceea ce gandesti, treci dincolo de ganduri si vezi ca nu esti tu cel care gandeste.
* * *
Mintea traieste intr-o stare de „nu e destul" si de aceea e intotdeauna lacoma dupa mai mult. Atunci cand te iden- tifici cu mintea, devii plictisit si nelinistit foarte repede. Plictiseala e un semn ca mintea e flamanda de noi si noi stimuli, de tot mai multa hrana pentru noi ganduri, iar foamea nu ii este satisfacuta.
Atunci cand te simti plictisit, poti satisface foamea mintii rasfoind o revista, vorbind la telefon, deschizand televizorul, navigand pe internet, ducandu-te la cumpa- raturi sau — si nu este ceva iesit din comun — transfe- rand sentimentul mental de lipsa si nevoia de „mai mult" corpului, acesta satisfacand lipsa prin ingerarea unei cantitati mai mari de hrana.
Sau poti sa fii plictisit si doar sa observi ce inseamna sa fii plictisit si nelinistit. Pe masura ce constientizezi sen- timentul, acesta va fi deodata inconjurat de spatiu si liniste. Mai intai putin, dar pe masura ce spatiul interior se mareste, sentimentul de plictiseala va incepe sa-si diminueze intensitatea si importanta. Astfel incat pana si plictiseala te poate invata cine esti si cine nu esti.
Descoperi ca nu esti „o persoana plictisita". Plictiseala e pur si simplu o energie conditionata din interiorul tau. Si nu esti nici suparat, trist sau las. Plictiseala, supararea, tristetea sau frica nu sunt „ale tale", nu sunt personale. Acestea sunt stari ale mintii umane. Ele apar si dispar.
Nimic din ceea ce vine sau pleaca nu esti tu.
„Sunt plictisit." Cine stie asta?
„Sunt suparat, trist, mi-e frica." Cine stie asta?
Tu esti cunoasterea, nu starea care se face cunoscuta.
* * *
Prejudiciul de orice fel inseamna identificarea cu mintea care gandeste. Inseamna ca nu mai percepi celelalte fiinte umane, ci numai propriul punct de vedere referitor la fiinta umana. A reduce viata altei fiinte umane la un concept este deja o forma de violenta.
* * *
Gandirea care nu este inradacinata in constiinta ajunge egoista si disfunctionala. Inteligenta lipsita de intelep- ciune este extrem de periculoasa si distructiva. Aceasta este starea mentala a majoritatii oamenilor. Extensia gandirii sub forma stiintei si tehnologiei, desi in sine nu este nici buna, nici rea, a devenit distructiva deoarece mult prea des gandirea din care s-a nascut nu are rada- cini in constiinta.
Pasul urmator in evolutia umana este transcenderea gan- dirii. Aceasta este, la momentul actual, sarcina noastra cea mai importanta. Nu inseamna sa nu mai gandim deloc, ci pur si simplu sa nu ne mai identificam cu gan- direa si sa traim posedati de aceasta.
Simte energia corpului tau interior. Zgomotul mental se estompeaza imediat sau dispare. Simte-o in maini, in picioare, in abdomen, in piept. Simte viata din tine, viata care anima corpul.
In acest fel corpul va deveni o usa, ca sa spunem asa, catre o traire mai profunda a vietii dincolo de fluctuati- ile emotiilor si gandirii.
* * *
In tine se gaseste o vitalitate pe care o poti simti cu toata Fiinta ta, nu doar cu mintea. Fiecare celula este vie intr-un mod in care nu trebuie sa gandesti. Si totusi, in starea aceea, daca este nevoie de gandire pentru un scop prac- tic, aceasta se va manifesta. Mintea inca poate functiona, si chiar functioneaza excelent atunci cand inteligenta care esti tu o foloseste si se exprima prin ea.
* * *
Poate ca ai trecut usor cu vederea perioadele scurte in care esti „constient fara sa gandesti" aparute deja in mod natural si spontan in viata ta. E posibil ca tocmai sa ai o indeletnicire manuala, sa te invarti prin camera sau sa astepti la rand sa te imbarci intr-un avion si sa fii atat de prezent, incat obisnuitul zgomot de fond mental al gan- durilor se estompeaza si este inlocuit de o prezenta con- stienta. Sau te poti trezi ca te uiti la cer sau asculti ce-ti spune cineva fara sa ai insa vreun comentariu interior mental. Perceptia iti devine extrem de limpede, neum- brita de gandire.
Toate aceste lucruri nu sunt importante pentru minte, pentru ca ea are lucruri „mai importante" de care sa se ocupe. De asemenea aceste lucruri nu sunt memorabile, si acesta este motivul pentru care e posibil sa nu observi ceea ce tocmai ti se intampla.
Adevarul este ca e cel mai important lucru care ti se poate intdmpla. Este inceputul tranzitiei de la gandire la prezenta constienta.
* * *
Incearca sa te familiarizezi cu starea de „necunoastere". Aceasta te poarta dincolo de minte, deoarece mintea incearca intotdeauna sa concluzioneze si sa interpreteze. Ii este teama sa recunoasca faptul ca nu stie. De aceea, cand vei fi familiarizat cu aceasta stare, deja ai trecut dincolo de mintea ta. O cunoastere mai profunda si neconceptuala va iesi la lumina din acea stare.
* * *
Creatia artistica, sportul, dansul, predarea unui curs, consilierea — excelenta in orice domeniu afirma faptul ca mintea care gandeste fie nu mai este implicata deloc, fie cade pe locul al doilea. O putere si o inteligenta mai mari decat tine si care totusi fac parte din tine preiau comanda. Nu mai exista procesul de luare a deciziilor; se intampla spontan actiunea potrivita, si nu „tu" esti cel care face asta. Stapanirea vietii este opusul controlului. Ajungi in preajma unei constiinte mai vaste. Ea actio- neaza, vorbeste, face treaba.
* * *
Un moment de pericol poate aduce cu sine o incetare a fluxului gandirii, oferindu-ti astfel o idee despre ce in- seamna sa fii prezent, alert, constient.
* * *
Adevarul cuprinde mult mai mult decat ar putea inte- lege vreodata mintea. Niciun gand nu poate cuprinde Adevarul. Cel mult il poate indica. De exemplu, se poate spune: „Toate lucrurile sunt in mod intrinsec unul." Aceasta este o indicatie, nu o explicatie. A intelege aceste cuvinte inseamna a simti adevarul pe care il indica ele.
* * *
