C A P I T O L U L
7
Natura
Depindem de natura
nu doar pentru
supravietuirea noastra fizica.
Avem nevoie de
natura si pentru
a gasi drumul spre
casa, spre iesirea
din inchisoarea propriei
noastre minti. Ne-am ratacit
in a gandi,
a face, a
ne aminti, a anticipa
— intr-un labirint
de complexitati si
intr-o lume de probleme.
Am uitat ceea
ce pietrele, plantele
si animalele inca stiu.
Am uitat
cum sa traim
doar pentru a
fi — sa fim linistiti, sa fim noi insine, sa fim unde e
viata: clipa Acum si Aici.
* * *
Atunci cand supui
atentiei tale ceva
natural, ceva care a
capatat existenta fara
interventia omului, pasesti
in afara inchisorii gandirii conceptualizate si,
intr-o oarecare masura,
participi conectat la
Fiinta in care
tot ceea ce este natural inca exista.
Daca iti indrepti
atentia catre o
piatra, un pom
sau un animal nu
inseamna ca te
gandesti la acesta,
ci pur si simplu il percepi, il pastrezi in
constiinta ta.
Ca urmare, ceva
din esenta lui
se transmite catre
tine. Poti sa simti
cat de linistit
este, si in
acelasi timp vei simti
cum din interior
te invaluie si
pe tine linistea.
Simti cat de mult
se bazeaza pe
Fiinta — e
una cu ceea
ce este si unde
este. Intelegand acest
lucru, ajungi si
tu intr-un loc de odihna situat
in sinele tau.
* * *
Cand te plimbi
sau te odihnesti
in natura, sarbatoreste acest moment.
Stai nemiscat. Priveste.
Asculta. Vezi cum fiecare
animal si fiecare
planta sunt identice
cu sine. Spre deosebire de
oameni, ele nu se disociaza.
Nu traiesc prin intermediul imaginilor
despre sine, astfel
incat nu au nevoie
sa se ingrijoreze
daca sunt la
nivelul acelor ima- gini. Caprioara este ea insasi. Narcisa
este ea insasi.
Fiecare lucru din
natura este nu
numai una cu
el insusi, dar si
una cu totalitatea.
Ele nu s-au
smuls din tesatura intregului avand
pretentia de a avea o
existenta separata: „eu" si
restul universului.
Contemplarea naturii te
poate elibera de
acest „eu", cel care provoaca atatea necazuri.
* * *
Fii constient de
nenumaratele sunete subtile
ale naturii — fosnetul frunzelor in vant, zgomotul facut
de picaturile de ploaie,
zumzetul insectelor, primul
cantec al pasarilor in zori.
Abandoneaza-te actului ascultarii. Dincolo
de sunete exista
ceva grandios: o
sacralitate care nu
poate fi inteleasa cu ajutorul
gandurilor.
* * *
Nu tu ti-ai
creat corpul si
nici nu ii
poti controla functi- ile. O
inteligenta mai mare
decat mintea
omeneasca lucreaza pentru
aceasta, aceeasi care
are grija de
toata natura. Nu te
poti apropia mai
mult de acea
inteligenta decat fiind constient
de propriul tau
camp de energie interioara —
simtind viata, prezenta
din corpul tau
care da nastere vietii.
* * *
Adesea, cheful de
joaca si bucuria
unui caine, iubirea
sa neconditionata si disponibilitatea de
a sarbatori viata
in fiecare moment contrasteaza puternic cu starea interi-
oara a
stapanului acelui animal
— deprimat, anxios, impovarat de
probleme, pierdut in
ganduri, absent din singurul
loc si unicul
timp care exista:
Aici si clipa Acum.
Astfel incat iti
vine sa te
intrebi: cum reuseste cainele sa ramana atat
de vesel si
sanatos daca traieste langa acea persoana?
* * *
Atunci cand percepi
natura numai prin
intermediul mintii si al
gandirii, nu-i poti
simti viata, existenta.
li vezi doar forma
si nu esti
constient de viata
dinauntrul acesteia — misterul
sacru. Gandirea reduce
natura la o
marfa de care te
poti folosi pentru
a obtine profit,
informatii sau un alt
scop utilitar. Padurea
straveche se transforma
in lemn de foc,
pasarea, intr-un proiect
stiintific, iar mun- tele in ceva ce trebuie exploatat sau
cucerit.
Cand percepi natura,
goleste-ti mintea de
ganduri. Daca te apropii
de natura in
acest fel, ea
iti va raspunde
si va participa la evolutia
constiintei omenesti si planetare.
* * *
Observa cat de prezenta este o floare, cum se preda vietii.
* * *
Ai privit vreodata
cu adevarat la
planta ce o
ai in casa? Ai
dat voie acelei
fiinte familiare si
totusi misterioase careia noi
ii spunem „planta"
sa te initieze
in secretele ei? Ai
remarcat cat de
profund de linistita
este? Cum e inconjurata de un camp de liniste? In
momentul in care ajungi sa fii
constient de efluviile
de liniste si
impacare ale plantei, aceasta va deveni profesorul tau.
* * *
Uita-te la o
floare, un animal,
un copac si
observa cum se relationeaza
la Fiinta. Este el insusi.
Gasesti o demni- tate
extraordinara, inocenta si
sfintenie. Oricum, ca sa vezi acest
lucru, trebuie sa
depasesti obiceiul mental
de a numi si
cataloga. In clipa
in care poti
privi dincolo de catalogarile mentale, vei simti acea
dimensiune inefa- bila a
naturii care nu
poate fi inteleasa
prin intermediul gandirii sau perceputa
cu ajutorul simturilor.
Este o armonie, o sacralitate
care nu numai
ca impregneaza toata natura, dar
se gaseste si in interiorul tau.
* * *
Aerul pe care
il respiri este
natura, asa cum
este insusi procesul de
respiratie.
Acorda atentie respiratiei
si da-ti seama
ca nu tu
faci acest lucru. Este
respiratia naturii. Daca
ar trebui sa-ti aduci
aminte sa respiri,
in scurt timp
ai muri, iar
daca ai incerca sa te opresti din
respirat, natura ar invinge.
Te reconectezi cu
natura in cel
mai intim si
puternic mod: devenind constient
de respiratia ta
si invatand sa-ti pastrezi atentia focalizata pe aceasta.
Este un lucru care vindeca si da
puteri. El provoaca
o schimbare a
consti- intei de la
lumea conceptuala a
gandirii la domeniul interior al constiintei
neconditionate.
* * *
Ai nevoie de
natura sa fie
profesorul care te
invata sa te reconectezi cu
Fiinta. Dar nu
doar tu ai nevoie de
natura; si ea are nevoie de tine.
Nu esti separat
de natura. Suntem
toti parte a
Vietii Unice care se
manifesta in nenumarate
forme interco- nectate. Cand recunosti sacralitatea,
frumusetea, incre- dibila
liniste si demnitate
care exista intr-o
floare sau un copac,
adaugi ceva florii
sau copacului. Prin
recunoas- terea si prin
constiinta ta, si
natura ajunge sa
se cunoasca pe sine.
Ea ajunge sa-si
cunoasca frumusetea si
sacrali- tatea prin tine!
* * *
Un vast spatiu
tacut tine toata
natura in imbratisarea
sa. De asemenea, si pe tine.
* * *
Doar daca percepi
interioritatea ai acces
la linistea in care traiesc pietrele, plantele si
animalele. Abia atunci cand mintea ta
zgomotoasa se linisteste,
te poti conecta cu
natura la un
nivel profund si
poti pasi dincolo
de sen- timentul de disociere
nascut din prea multa gandire.
Gandirea este o
etapa din evolutia
vietii. Natura exista
in linistea inocenta care
este anterioara aparitiei
gandirii. Copacul, floarea, pasarea,
piatra nu sunt
constiente de frumusetea si
sacralitatea lor. Cand
oamenii ating acea liniste,
ei pasesc dincolo
de gandire. Intr-o
dimensiune suplimentara a gandirii,
a constiintei, in
linistea care este dincolo de gand.
Natura te poate
apropia de liniste.
Acesta este darul
ei pentru tine. Cand
percepi si te
regasesti cu natura
in regatul linistii, acest
regat este imbibat
de constiinta ta. Acesta este darul tau pentru natura.
Prin tine, natura
devine constienta de
ea insasi. Natura
te asteapta de milioane de ani.
* * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu