C A P I T O L U L
3
Sinele egotic
Mintea cauta neincetat
nu doar hrana
pentru gandire, ci si
hrana pentru a-si confirma
identitatea, pentru senti- mentul
de sine. In
acest fel ia
nastere egoul, care
se recreeaza in mod constant
* * *
Atunci cand gandesti
sau vorbesti despre
tine insuti, cand spui
„Eu", te referi
de obicei la „Eu si
povestea mea". Acesta este
„Eul" lucrurilor care
iti plac si
al lu- crurilor care
nu iti plac,
al temerilor si
dorintelor, „Eul" care niciodata
nu ramane satisfacut.
Este un simt
creat de minte, care
iti creeaza identitatea,
conditionat de tre- cut si care cauta sa-si implineasca
menirea in viitor.
Poti vedea cum
acest „Eu" trece
fugitiv, o formatiune temporara, ca valurile pe
suprafata apei?
Cine este cel
care vede acest
lucru? Cine este constient
de natura temporara
a formei tale
fizice si psihologice? Eu sunt.
Acesta este „Eul"
profund care nu
are legatura cu trecutul si
viitorul
* * *
Ce va mai
ramane din toate
fricile si dorintele
asociate cu situatiile problematice
din viata ta,
cele care zi
de zi iti rapesc
cea mai mare
parte a atentiei?
O linie, de cativa
centimetri, intre data
nasterii tale si
data de pe piatra funerara.
Pentru eul egotic,
acesta este un
gand deprimant. Pentru tine, este eliberator
* * *
Atunci cand fiecare
gand iti absoarbe
complet atentia, te identifici
cu vocea din
capul tau. Gandirea
capata un simt al
sinelui. Acesta este
egoul, un „eu"
creat de minte. Acest
sine creat mental
se simte incomplet
si precar. De aceea, fricile
si dorintele
constituie emotiile predomi- nante si fortele care il motiveaza.
Cand realizezi ca
in capul tau
exista o voce
care pretinde ca esti
tu si nu
se opreste niciodata,
te trezesti din
identi- ficarea inconstienta cu
fluxul gandirii. Cand
remarci acea voce, iti
dai seama ca
vocea nu reprezinta
ceea ce esti —
cel care gandeste — ci doar cel care o constientizeaza.
Sa constientizezi ca
esti constiinta din
spatele vocii in- seamna sa fii liber
* * *
Eul egotic este
intr-o permanenta cautare.
El cauta un lucru
sau altul pe
care sa si-l
adauge, pentru a
deveni complet. Aceasta explica preocuparea compulsiva
a egoului asupra viitorului.
Ori de cate
ori devii constient
de faptul ca
„traiesti pen- tru clipa
care vine", deja
ai pasit dincolo
de sablonul mintii egotice,
iar posibilitatea de
a alege sa-ti
aloci in- treaga atentie acestui
moment apare simultan.
Acordand acestui moment
intreaga ta atentie,
in viata ta vei
descoperi o inteligenta
mult mai mare
decat cea a mintii egotice.
* * *
Atunci cand traiesti
prin ego, reduci
intotdeauna mo- mentul prezent
la un mijloc
de a atinge
un tel. Traiesti pentru viitor,
si cand iti
implinesti telul, el
nu te satis- face, sau cel putin nu pentru mult timp.
Atunci cand acorzi
mai multa atentie
lucrului pe care
il faci decat rezultatului
la care vrei
sa ajungi prin
lucrul respectiv, iti rupi
lanturile conditionarii egotice.
In acest fel nu
numai ca devii
mult mai eficient,
dar ceea ce
faci iti va aduce infinit mai multa bucurie si satisfactie.
* * *
Aproape toate egourile
contin cel putin
un element din ceea
ce am putea
numi „identitate de
victima". Unii oa- meni
isi construiesc o
imagine de victima,
incat aceasta devine esenta
egoului lor. Resentimentul
si reprosul for- meaza o parte importanta a modului in
care se percep.
Chiar daca reprosul
tau este complet
„justificat", ti-ai
construit o identitate
care este o
adevarata inchisoare si ale
carei gratii sunt
facute din forme
ale gandului. Vezi ce
iti faci singur,
sau mai exact
ce iti face
propria-ti minte. Simte atasamentul
emotional pe care
il ai fata
de povestea ta in
care esti victima
si devii constient
de nevoia imbatabila de a te
gandi sau a vorbi
despre ea. Fii acolo
pe post de
prezenta-martor a starii
tale interioare. Nu trebuie
sa faci nimic.
Odata cu constiinta
vin si trans- formarea si libertatea.
* * *
Reprosurile si reactivitatea
sunt sabloane preferate
ale mintii prin care
egoul se intareste.
Pentru multi oameni, o
mare parte a
activitatii lor mental-emotionale consta
in reprosuri si reactii
impotriva oricarui lucru.
Actionand asa, ii faci
pe ceilalti, sau
o situatie, sa
se situeze in
„gre- seala", iar tu
sa „ai dreptate". Prin
faptul ca esti
„corect", te simti superior, iar prin intermediul faptului ca te
simti superior, iti intaresti
eul. In realitate
insa, bineinteles, intaresti doar
iluzia egoului.
Poti sa distingi
aceste sabloane si
sa recunosti vocea care se tot plange in mintea ta
* * *
Sinele egotic are
nevoie de conflict,
pentru ca sentimen- tul
sau de identitate
separata se intareste
prin lupta im- potriva
unui lucru si
prin demonstratia ca
acest lucru „sunt eu" si
acel lucru nu „sunt eu".
Nu o data
triburile, natiunile si
religiile si-au cultivat
un puternic sentiment de
identitate colectiva din
a-si intre- tine dusmani.
Ce ar mai
fi „credinciosul" daca
n-ar exista si „necredinciosul"?
* * *
Daca in relatia
cu oamenii poti
detecta sentimente sub- tile
de superioritate sau
inferioritate, sa stii
ca este vorba despre egoul tau, cel care traieste din
comparatii.
Invidia este un
produs secundar al
egoului, care se
simte diminuat daca se
intampla altuia ceva
bun sau daca
altul are mai multe,
stie mai multe
sau poate mai
multe decat tine. Identitatea egoului depinde de
comparatii si se
hraneste cu mai mult. Ea va apuca tot ce-i pica in gheare.
Atunci cand toate
celelalte mijloace dau
gres, iti poti consolida fictivul
sentiment de sine
daca te vei
vedea tratat mai nedrept
de catre viata
sau mai bolnav decat altii. Care
sunt povestile, fictiunile
din care iti
constru- iesti sentimentul de sine?
* * *
In chiar miezul
sinelui egotic se
afla nevoia de
opozitie, rezistenta si excludere
pentru a mentine
sentimentul de separatie de
care depinde supravietuirea. De
aceea exista „eu" impotriva
„celuilalt", „noi" impotriva „lor".
Egoul are nevoie
sa fie in
conflict cu ceva
sau cu cineva. Acesta este
motivul pentru care
cauti mereu impacarea, bucuria si
iubirea, insa nu
le poti suporta
prea mult timp. Sustii
ca vrei sa
fii fericit, dar
esti dependent de
nefe- ricire.
In fond, nefericirea
ta nu se
naste din circumstantele vietii tale, ci din
conditionarea mintii.
* * *
Te simti cumva
vinovat pentru ceva
ce ai facut
— sau nu ai
reusit sa faci
— in trecut?
Un lucru e
sigur: ai actionat conform nivelului
de constiinta, sau mai degraba
de lipsa de constiinta,
la care te
aflai in acel
moment. Daca ai fi fost mai
constient, ai fi actionat complet diferit.
Vinovatia este o
alta incercare a
egoului de a-si
crea o identitate. Pentru
ego, nu conteaza
daca sinele este
pozi- tiv sau negativ.
Ceea ce ai
facut sau nu
ai reusit sa
faci a fost o
manifestare a inconstientului —
inconstientul uman. Egoul insa
l-a personalizat si
a spus: „Eu
am facut asta", iar tu
te alegi cu
o imagine mentala
conform careia esti „rau".
De-a lungul istoriei,
oamenii si-au facut
mult rau unii altora,
au fost cruzi
si violenti unii
cu altii si
mai fac aceste lucruri
si in ziua
de azi. Ar
trebui sa fie
condam- nati pentru aceasta?
Sunt cu totii
vinovati? Sau aceste acte sunt
pur si simplu
expresii ale inconstientului, o treapta a evolutiei pe care tocmai o
depasim acum?
Cuvintele lui Iisus:
„Iarta-i, ca nu
stiu ce fac"
sunt vala- bile si pentru tine.
* * *
Daca ti-ai stabilit
teluri egotice cu
privire la eliberarea sinelui, a
evolutiei tale sau
a sentimentului ca
esti impor- tant, chiar daca le
vei atinge, ele nu te vor satisface.
Stabileste-ti
teluri, dar fii
constient ca a
ajunge la desti- natie
nu e chiar
asa de important.
Cand ceva se
naste din prezenta, inseamna
ca acest moment
nu este un
mijloc pentru a atinge
un tel: actiunea
este in sine
implinire clipa de clipa. Deja nu mai reduci clipa Acum la un
mijloc pentru a
atinge un tel,
adica ceea ce
inseamna constiinta egotica
* * *
„N-ai sine, n-ai
probleme", a spus
maestrul budist atunci cand
a fost rugat
sa explice intelesul
profund al budis- mului.
* * *
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu