Anexa: Rugăciunea pentru vrăjmaşi
IEŞIREA DIN LOGICA VIOLENŢEI UCIGAŞE
eliberarea omului de determinări şi de condiţionări
Ø Cu harul lui Dumnezeu, omul poate deveni conştient
de schemele inconştiente ale mimetismului şi se poate elibera de tirania lor.
Iubirea e mai puternică decât moartea.
Ø Cuvântul lui Dumnezeu către Cain: „păcatul bate la
uşă, dar tu biruieşte-l”, ne arată că avem puterea de a fi liberi, că putem
răspunde evenimentului care ne răneşte şi altfel decât prin violenţă. Chiar
dacă această libertate este alterată de cădere, de patimi şi de condiţionările
aduse de ele, nu este mai puţin o putere pe care omul o poate exercita după cum
voieşte.
Ø Libertatea omului nu este distrusă niciodată
definitiv. În orice împrejurare, oricât am fi fost de „presaţi” să acţionăm
rău, constatăm că am avut posibilitatea să alegem, să alegem viaţa sau moartea
(Deut. 30,19).
Iertarea
Ø Este punctul prin care rupem lanţul logicii
ucigaşe şi ne eliberăm de sub tirania mecanismelor inconştiente de apărare.
Ø Iertarea este calea adusă nouă de Mântuitorul. El ne
şi învaţă cât şi cum să iertăm.
Ø Iertarea despre care ne vorbeşte Mântuitorul nu
este psihologică, ea depăşeşte puterile omului ducând până la iubirea de
vrăjmaşi.
Ø Nu putem ierta decât în stare de rugăciune, numai
binecuvântând.
Ø Pentru a ierta trebuie să ne încredem în Dumnezeu
şi să ne încredinţăm Lui prin rugăciune, şi nu în forţele noastre.
Ø A ierta însemnă a face din fiecare rană un motiv
de rugăciune, considerând că fără mila lui Dumnezeu în ceea ce mă priveşte, eu
nu aş putea supravieţui şi nu aş putea face nimic.
Ø A ierta înseamnă să-i adunăm lângă noi, în
rugăciune, pe cei ce ne urăsc şi ne fac rău.
Ø Rugăciunea pentru cei ce ne fac rău înseamnă
renunţarea le apărare, la dorinţa de a avea dreptate şi, mai ales, la dorinţa
de răzbunare.
Ø Rugăciunea este ieşirea de sub robia forţelor
inconştiente care mă împing să acţionez după legile logicii ucigătoare de
oameni. Când nu ne rugăm pentru cineva, îl vom judeca.
Ø Iertarea este răspunsul lui Iisus la slăbiciunea
umană: „Tată, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!”.
Ø Iisus, Adevărul, ne face liberi faţă de destinul
mimetismului şi repetiţiei ucigaşe, şi ne redă responsabilitatea propriei
noastre istorii.
Ø Calea este iertarea.
Iertarea cere o convertire lăuntrică
Ø Convertirea lăuntrică, metanoia, este
o
o trecere de
la „totul e dat” la „totul e dar”;
o
o aşezare sub
privirea lui Hristos care mă scoate din logica morţii şi mă ajută să fac din
fiecare încercare o ocazie de creştere duhovnicească;
o
transformarea,
cu harul lui Dumnezeu, a tendinţelor de a reacţiona negativ în ocazii de
rugăciune.
Ø O inimă convertită este o inimă gata să ierte,
pentru că se ştie vulnerabilă, îşi cunoaşte propriile slăbiciuni şi căderi şi e
conştientă de faptul că e iubită de Dumnezeu până în mizeria sa.
Ø Iertând astfel, îi vom arăta celuilalt că este
iubit, că îl eliberăm de povara vinovăţiei şi a sentimentului de nevrednicie.
Iertarea presupune rugăciune
Ø Fără harul lui Dumnezeu nu putem ierta şi harul
vine prin rugăciune.
Ø Iertarea începe în inimă şi în gânduri.
Ø În faţa unei ofense, fie mă las purtat de
judecarea celui care mă supără, de resentimente şi de autojustificare, fie mă
ancorez în rugăciunea pentru celălalt, binecuvântându-l, după porunca Domnului.
Ø Este foarte important să spunem pe nume ofensei pe
care am suferit-o, să numim ceea ce iertăm. Nu e vorba de o naivitate, de
scuzarea celui care ne-a rănit, ci de a-l iubi aşa cum este, de a-i da
posibilitatea să-şi vadă greşeala şi vina, şi să se pocăiască. E vorba, de
asemenea, de a-l accepta aşa cum este.
Ø Numind rănile pe care le-am suferit, trebuie să le
dăm şi un sens, să le integrăm în istoria vieţii noastre, să le transformăm în
ocazii de creştere spirituală. Să fim ca Domnul prin a Cărui „rană, noi toţi
ne-am vindecat”.
Rănile pe care le-am suferit
Ø Pot deveni locuri de convertire şi de creştere
spirituală
Ø Locuri de comuniune cu toţi răniţii vieţii
Ø Mijloc de compasiune vindecătoare pentru mulţi
Ø Ferestre care ne deschid spre durerile celui de
lângă noi
iertarea adevărată este o iertare în adevăr
Ø Nu poate exista o relaţie adevărată dacă există
lucruri nespuse, dacă nu-şi recunoaşte fiecare vina, pentru a-şi asuma
responsabilitatea şi iubirea lui Dumnezeu.
Ø Pocăinţa şi iertarea sunt strâns legate (Luca 17,
3).
Ø Iertarea nu este uitare sau scuzare, ci o creştere
a iubirii care recunoaşte frumuseţea şi unicitatea celuilalt, fără a se
împiedica de aparenţe, de ceea ce se vede. Aceasta însemnă să ai o privire
nouă, însemnă ca ochiul tău să fie curat, pentru a înlătura „bârna” memoriei
parazite, a prejudecăţilor, a judecării, a criticii…
Ø A ierta înseamnă să-i spui celuilalt că el e mai
mult decât greşelile sau crimele lui, mai mult chiar decât imaginea pe care
şi-o poate face despre sine.
Ø A ierta înseamnă să nu-l mai reduci pe celălalt la
ceea ce îi lipseşte, să nu-l mai închizi într-o judecată, într-o condamnare şi
o culpabilitate care-l poate duce la împietrirea inimii.
Ø A ierta înseamnă a-l accepta pe celălalt în
alteritatea sa. Diferenţa nu mai e trăită ca o adversitate, ci ca o bogată
diversitate.
Ø A ierta în adevăr, înseamnă a stabili cu exactitate
prejudiciile pe care le-ai suferit, dar a le însoţi de iertare, pentru a nu te
lăsa târât în ciclul infernal al urii ucigătoare.
Ø A ierta în adevăr înseamnă să urăşti păcatul, dar
să-l iubeşti pe păcătos. Înseamnă să deosebeşti fapta de făptuitor.
Ø Vrăjmaşul omului nu este omul, fratele său, ci
patima care îl domină, îl asupreşte.
Iertarea adevărată
Ø Este darul lui Dumnezeu
Ø Omului îi aparţine dorinţa de a ierta, pe care
Dumnezeu o transformă în Darul iertării.
Ø Numai Dumnezeu poate ierta în noi, noi Îl putem
primi şi lăsa să lucreze. A face e a lui Dumnezeu, a omului e a se
lăsa făcut.
Ø Simţim iubirea lui Dumnezeu pe măsură ce o dăruim
celuilalt, şi dăruim iubire iertând.
Ø Iertarea este cea mai mare iubire pentru om.
Tema pentru acasă
1.
Citiţi în
fiecare seară Acatistul Duhului Sfânt sau spuneţi de mai multe ori
rugăciunea Împărate Ceresc…
2.
Timp de
cinci minute rugaţi-vă cu închinăciuni pentru cei care v-au rănit, fără să le
pomeniţi numele şi binecuvântaţi-i. (Ex.: Doamne,
miluieşte pe cei care mi-au făcut şi îmi fac rău, m-au făcut şi mă fac să sufăr
şi binecuvântează-i pe ei!
3. Citiţi o rugăciune pentru vrăjmaşi.
Anexe
v
Rugăciunea
pentru vrăjmaşi
Arhiepiscopia Iaşilor
Bine aţi venit!
Milostive Doamne, învață-ne pe noi toți prin Duhul Tău Cel Sfânt să trăim după voia Ta, ca toți să Te cunoaștem în Lumina Ta pe Tine, adevăratul Dumnezeul nostru, fiindcă fără Lumina Ta nu putem înțelege plinătatea iubirii Tale. Luminează-ne prin harul Tău și el va aprinde inimile noastre de iubirea pentru Tine.
(Sfântul Siluan)
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu