Fericirea inseamnă a alerga după plăcere, sau a te feri de durere?

Secretul fericirii nu stă in a alerga după plăcere ci, in a te feri de durere si a-ţi vindeca durerile pe care le ai.

Intrăm în lume plini de aspiraţii spre fericire şi plăceri, şi avem credinţa copilărească, că le vom şi realiza . În curând, însă, ne surprinde viaţa, pune cu asprime mâna pe noi şi ne învaţă, că nimic nu este al nostru, ci toate sunt ale ei, având ea un drept de necontestat nu numai asupra averii şi agonisirii noastre,ci şi asupra a ceea ce iubim (prieteni, iubita, nevasta, copii), şi asupra mâinilor şi picioarelor, a ochilor şi urechilor, ba şi asupra nasului din mijlocul obrazului nostru. Oricum însă, după câtăva vreme, vine experienţa şi ne spune, că fericirea şi plăcerile sunt o Fata Morgana, care se vede numai din depărtare, dar în apropiere dispare, şi că din contră suferinţa şi durerile au realitate, se prezintă imediat ele însele şi nu au trebuinţă nici de iluzie nici de aşteptare.

Dacă această lecţie ne foloseşte,  atunci încetăm să mai alergăm după fericire şi plăceri, şi ne gândim mai bine cum să ne păzim de dureri şi suferinţe. Atunci înţelegem, că lucrul cel mai bun, ce ni-l poate da viaţa, este o existenţă fără dureri, liniştită, suportabilă, şi ne mărginim pretenţiile doat la atâta, pentru a putea să le realizam în mod sigur. Căci mijlocul cel mai bun pentru a nu deveni prea nefericit este: să nu ceri a deveni prea fericit.


Dacă vrei să-ţi dai seama de fericirea unui om, nu trebuie să întrebi ce-i face plăcere, ci din contră, să întrebi ce-l supără: cu cât se supără de lucruri mai mici, cu atât ar avea motive să fie fericit, dar nu este conştient de asta -  fiindcă doar cel sătul de bine este susceptibil la nimicuri;  dacă ar fi nefericit, nici nu le-ar baga în seamă.