Dorul de mine

Acesta este un comentariu facut pe un blog, dar simt nevoia sa-l postez si aici.

Eu vad lucrurile asa:
Acceptarea este, intr-adevar, solutia, cu conditia ca aceasta sa nu fie confundata cu complacerea, cu blazarea.

Acceptarea este abia ultima treapta in procesul vindecarii “imperfectiunilor”.

Etapele intregului proces al aceeptarii, fiind:
- observarea sau constatarea,
- cunoasterea, constientizarea,
- analiza,
- invatarea lectiei,
- acceptarea (impacarea).

Acceptarea este partea finala a procesului de iertare – impacare cu mine insami si cu cei din jur. Toate acestea rezolva imperfectiunile, pe masura ce le constientizam – imperfectiunile fiind doar bucatele din noi insine.

Desavarsirea, insa, inseamna transformarea mea ca intreg si include:

A. stabilirea reperelor mele ca fiinţă:
1. stabilirea credintei – a setului de valori morale, etice, sociale, spirituale, estetice, materiale etc., pe care mi le-am ales ca repere ale existentei mele, a celei ce vreau sa fiu – cu hotararea de a nu abdica de la aceasta, indiferent de vicisitudilnile vietii;
2. nadejdea – increderea neclintita in implinirea si atingerea telurilor pe care mi le-am ales. Nadejdea este dorul nesfarsit de a ajunge faţă in faţă cu mine insami, cea dorita de credintele mele.

B. dobandirea celor patru virtuti morale, fundamentale:
1. intelepciunea, ca mod de a sti cum si cand sa fac binele si cand sa ma feresc de rau;
2. dreptatea, ca mod de a ma respecta pe mine si lumea inconjuratoare fara a leza drepturile nimanui;
3. cumpatarea sau cuvenita masura in toate, in mancare, bautura, imbracaminte, vorbe si purtare – ca echilibru a ceea ce sunt;
4. barbatia (curajul) ca mod de a infrunta cu statornicie, hotarare si tarie sufleteasca toate suferintele trupesti si morale si perseverenta de a merge pe drumul meu spre desavarsire, respectand tot ceea ce ma inconjoara.

C. atingerea stadiului final al evolutiei mele – IUBIREA:
1. iubirea neconditionata a ceea ce reprezinta crezul meu (eul meu desavarsit catre care nazuiesc cu tot setul de valori);
2. iubirea celei ce sunt la momentul actual;
3. iubirea aproapelui si a lumii inconjuratoare.

Sigur ca e greu, nu degeaba sunt – au fost – atat de putini desavarsiti pe pamant. Dar, nu e imposibil. Daca ei au putut, oameni fiind, si eu pot – iubirea lucreaza oricum, cu voia sau fara voia noastra.

Multumesc, Doamne – crezul meu, faca-se voia Ta!