01.04 Dizolvarea stării de inconştienţă

01.04 Dizolvarea stării de inconştienţă

   Este esenţial să aduceţi mai multă conştiinţă în viaţa dumneavoastră în situaţii obişnuite, când totul merge relativ bine. În acest fel, prezenţa dumneavoastră creşte în intensitate. Ea generează în dumneavoastră şi în jur un câmp energetic cu o înaltă frecvenţă de vibraţie. În acest câmp nu pot pătrunde şi nu pot supravieţui nici inconştienţa, nici negativismul, nici disonanţa sau violenţa, aşa cum nici întunericul nu poate supravieţui în prezenţa luminii.

    După ce învăţaţi să fiţi martorul propriilor gânduri şi emoţii, lucru care reprezintă un aspect esenţial al stării de prezenţă, veţi fi surprins când veţi conştientiza pentru întâia dată fundalul “static” al stării obişnuite de inconştienţă şi vă veţi da seama cât de rar v-aţi simţit cu adevărat împăcat, dacă aţi simţit aceasta vreodată.

    La nivelul gândirii, veţi descoperi o puternică rezistenţă sub formă de critici, nemulţumiri şi proiecţii mentale care vă îndepărtează de momentul prezent. La nivel emoţional, va exista un curent subteran de disconfort, încordare, plictiseală sau nervozitate. Ambele sunt aspecte ale modului obişnuit de rezistenţă a minţii.

    OBSERVAŢI MULTIPLELE CĂI PRIN CARE DISCONFORTUL,  nemulţumirea şi tensiunea sunt cauzate de critici inutile, prin prezenţa faţă de situaţia prezentă şi prin negarea clipei Acum.

    Orice conţinut inconştient se dizolvă când asupra sa se revarsă lumina conştiinţei.

    De în îndată ce ştiţi cum să dizolvaţi inconştienţa obişnuită, lumina prezenţei dumneavoastră va străluci puternic şi vă va fi mult mai uşor să faceţi faţă inconştienţei adânci ori de câte ori îi veţi simţi atracţia gravitaţională. Însă este posibil ca la început să nu puteţi detecta cu uşurinţă inconştienţa obişnuită, pentru că este atât de normală.

    OBIŞNUIŢI-VĂ SĂ VĂ URMĂRIŢI STAREA MENTALĂ şi emoţională prin observare de sine.

    “Sunt destins în acest moment?” este o întrebare bună, pe care v-o puteţi pune în mod frecvent.

    Sau puteţi întreba: “Ce se întâmplă în mine în mine în acest moment?”

    Fiţi măcar la fel de interesat de ce se petrece în interiorul dumneavoastră precum sunteţi de ceea ce se întâmplă în exterior. Dacă interiorul este în ordine, situaţia exterioară se aşază de la sine. Realitatea principală este cea interioară, cea exterioară având o importanţă secundară.

    DAR NU RĂSPUNDEŢI ACESTOR ÎNTREBĂRI IMEDIAT. Îndreptaţi-vă atenţia spre interior. Priviţi înăuntru.

    Ce fel de gânduri produce mintea dumneavoastră?

    Ce simţiţi?

    Îndreptaţi-vă atenţia în interiorul corpului dumneavoastră. Simţiţi vreo urmă de încordare?

    De îndată ce descoperiţi că există chiar şi un nivel minim de disconfort, în fundalul static, încercaţi să aflaţi în ce mod evitaţi, opuneţi rezistenţă sau negaţi viaţa – prin negarea clipei Acum.

    Există multiple căi prin care oamenii opun în mod inconştient rezistenţă momentului prezent. Prin exerciţiu, puterea de observare de sine sau de evaluare a stării interioare se intensifică.

Oriunde v-aţi afla, fiţi pe deplin prezent

    Sunteţi stresat? Sunteţi atât de ocupat să ajungeţi în viitor încât prezentul se reduce la un mijloc de a atinge un scop? Stresul este provocat de faptul că vă aflaţi “aici” şi doriţi să fiţi “acolo” sau de faptul că trăiţi în prezent şi vă doriţi să vă aflaţi în viitor. Este o scindare care va sfâşie.

    Trecutul va acaparează o mare parte din atenţie? Vorbiţi frecvent despre trecut şi vă gândiţi adesea la el în mod pozitiv sau negativ? Vă gândiţi la lucrurile extraordinare pe care le-aţi realizat , la aventurile şi experienţele dumneavoastră, sau la rolul de victima şi la toate lucrurile îngrozitoare pe care vi le-au făcut alţii sau pe care le-aţi făcut dumneavoastră altuia?

    Procesul dumneavoastră mental creează sentimente de vinovăţie, de mândrie, resentimente, furie, regrete ori autocompătimire? Atunci nu numai că reînnoiţi un fals sentiment de sine, ci ajutaţi şi la accelerarea procesului de îmbătrânire a corpului prin acumularea trecutului în psihicul dumneavoastră. Convingeţi-vă singur de acest lucru observându-i pe cei din jurul dumneavoastră care au tendinţa să trăiască în trecut.

    LĂSAŢI TRECUTUL SĂ MOARĂ ÎN FIECARE CLIPĂ. Nu aveţi nevoie de el. Faceţi referire la trecut numai atunci când acest lucru este absolut relevant pentru situaţia prezentă. Simţiţi puterea acestui moment şi plinătatea Fiinţei. Simţiţi propria prezenţă.

    Sunteţi îngrijorat? Vă preocupă multe întrebări de genul “Şi dacă…?” V-aţi identificat cu mintea dumneavoastră, care se proiectează într-o situaţie imaginară din viitor şi creează frică. Nu există nici o posibilitate de a face faţă unei astfel de situaţii, pentru că situaţia în sine nu există. Este o fantomă mentală.

    Puteţi opri această nebunie care macină sănătatea şi viaţa prin simpla recunoaştere a momentului prezent.

 

    CONŞTIENTIZAŢI-VĂ RESPIRAŢIA.  Simţiţi aerul intrând şi ieşind din corp. Simţiţi câmpul energetic interior. În viaţa reală – spre deosebire de proiecţiile mentale  imaginare- , singurul lucru căruia vă trebui vreodată să-i faceţi faţă este acest moment.

    Întrebaţi-vă ce “problema” aveţi acum, nu anul viitor, mâine sau peste cinci minute. Ce nu este în regulă cu acest moment?

    Puteţi face faţă întotdeauna clipei prezente, dar nu puteţi niciodată face faţa viitorului – şi nici nu este nevoie să puteţi. Răspunsul, puterea, acţiunea corectă sau resursele necesare vor fi prezente atunci când veţi avea nevoie de ele, nu înainte şi nici după aceea.

   

    Formează aşteptarea o stare obişnuită? Cât timp din viaţa petreceţi aşteptând? Ceea ce eu numesc “aşteptare la scară redusă” este, de exemplu, aşteptarea la coadă la oficiul poştal, într-un blocaj în trafic, la aeroport sau aşteptarea cuiva, a terminării lucrului s.a.m.d. “Aşteptarea la scară largă” este aşteptarea următoarei vacanţe, a unei slujbe mai bune, a momentului în care copiii vor fi mari, a unei relaţii cu adevărat importante, a succesului, a acumulării de bani, sau a momentului când voi deveni cineva important sau voi atinge iluminarea. Nu este un lucru neobişnuit ca oamenii să aştepte întreaga lor viaţa înainte să înceapă să trăiască.

    Aşteptarea este o stare mentală. În principiu, ea înseamnă că vă doriţi viitorul; nu vă doriţi prezentul. Nu vă doriţi ce aveţi şi vă doriţi ceea ce nu aveţi. Cu fiecare tip de aşteptare, creaţi în mod inconştient un conflict interior între viaţa de aici şi acum, unde nu doriţi să vă aflaţi, şi viitorul proiectat, acolo unde vă doriţi să fiţi. Acest lucru reduce într-o foarte mare măsură calitatea vieţii, făcându-vă să pierdeţi prezentul.

    De exemplu, mulţi oameni aşteaptă prosperitatea. Ea nu poate veni în viitor. Când respectaţi,  recunoaşteţi şi acceptaţi pe deplin realitatea dumneavoastră prezentă -  locul în care vă aflaţi, cine sunteţi, ce faceţi în acest moment - , când acceptaţi în totalitate ceea ce aveţi, atunci sunteţi recunoscător pentru ce aveţi, recunoscător pentru ceea ce este, recunoscător pentru Fiinţă. Adevărata prosperitate este recunoştinţa pentru momentul prezent şi pentru plinătatea vieţii din momentul prezent. Nu poate veni în viitor. Apoi, în timp, acea prosperitate se va manifesta pentru dumneavoastră în diferite moduri.

    Dacă nu sunteţi mulţumit cu ceea ce aveţi sau sunteţi chiar frustrat şi nervos în legătură cu lipsurile prezente, acest lucru vă poate motiva să deveniţi bogat, dar, chiar dacă veţi câştiga milioane, veţi continua să simţiţi condiţia stării interioare de lipsa şi, în adâncul dumneavoastră, veţi continua să vă simţiţi neîmplinit. Veţi avea poate nenumărate experienţe interesante  care pot fi cumpărate cu bani, dar experienţele vin şi pleacă şi va lăsa cu un sentiment de gol interior şi cu  nevoia de viitoare experienţe fizice sau de natură psihologică. Nu veţi fi ancorat în Fiinţă pentru că în acest fel să simţiţi acum plenitudinea vieţii, care este singura prosperitate adevărată.

    RENUNŢAŢI LA AŞTEPTARE CA STARE MENTALĂ. Când va surprindeţi alunecând în aşteptare… ieşiţi repede din ea. Intraţi în momentul prezent. Fiţi, pur şi simplu, şi bucuraţi-vă de sentimentul vieţii. Când sunteţi prezent, nu este niciodată nevoie să aşteptaţi ceva.

    Aşa că data viitoare când cineva vă va spune: “Îmi pare rău că v-am făcut să aşteptaţi”, îi puteţi răspunde: “Nu face nimic, n-am aşteptat. Am stat aici şi m-am simţit bine, trăind bucuria de a fi eu însumi.”

    Acestea sunt numai câteva din strategiile mentale obişnuite prin care se neagă momentul prezent, care fac parte din starea obişnuită de inconştienţă. Pot fi trecute atât de uşor cu vederea pentru că fac atât de mult parte din viaţa obişnuită: fundalul static al nemulţumirii perpetue. Dar, cu cât va urmăriţi mai mult starea mental-emoţională, cu atât mai uşor vă va fi să descoperiţi când v-aţi lăsat din nou prins de trecut sau viitor, adică aţi devenit inconştient, şi vă treziţi din visul timpului prezent.

    Dar aveţi grijă: sinele fals, nefericit, bazat pe identificarea cu mintea, trăieşte în timp. Ştie că momentul prezent înseamnă propria lui moarte şi se simte foarte ameninţat de acesta. Va face tot ce va putea pentru a vă scoate din prezent. Va încerca să vă ţină prins în timp.

    Într-un anume sens, starea de prezenţă poate fi comparată cu aşteptarea. Este o aşteptare diferită calitativ, care presupune atenţia dumneavoastră totală. În orice clipă se poate întâmpla ceva, şi dacă nu sunteţi absolut treaz, absolut tăcut, veţi pierde momentul. În starea aceasta, toată atenţia vă este prezentă în clipa Acum. Nu mai există loc pentru visare cu ochii deschişi, gândire, amintire, anticipare. În ea nu există încordare, nici frică, ci doar prezenţa alertă. Sunteţi prezent cu întreaga Fiinţă, cu fiecare celulă a corpului dumneavoastră.

   În această stare, acel “dumneavoastră” care are un trecut şi viitor – personalitatea, dacă doriţi – aproape nu mai există. Şi totuşi, nimic de valoare nu s-a pierdut. Sunteţi în esenţă în continuare dumneavoastră. De fapt, sunteţi mai mult decât aţi fost vreodată, sau, mai degrabă, numai acum sunteţi cu adevărat cine sunteţi de fapt.

Trecutul nu poate supravieţui dacă sunteţi prezent

   Dacă aveţi nevoie să aflaţi lucruri despre trecutul inconştient care trăieşte încă în dumneavoastră, acestea vor fi aduse la lumina de către obstacolele pe care le întâlniţi în prezent. Dacă săpaţi în trecut, acesta va deveni o prăpastie fără fund: întotdeauna va mai exista ceva de descoperit. Poate credeţi că aveţi nevoie de mai mult timp pentru a înţelege trecutul sau pentru a vă elibera de el, cu alte cuvinte, că viitorul vă va elibera până la urmă de trecut. Aceasta este o iluzie. Numai prezentul vă poate elibera de trecut. Mai mult timp nu vă poate elibera de timp.

   Accedeţi la puterea clipei Acum. Aceasta este cheia. Puterea clipei Acum este puterea propriei dumneavoastră prezenţe, conştiinţa dumneavoastră eliberată de formele gândirii. Aşa că abordaţi trecutul la nivelul prezentului. Cu cât acordaţi mai multă atenţie trecutului, cu atât îl alimentaţi mai mult cu energie şi este cu atât mai probabil că vă veţi identifica cu el.

    Nu mă înţelegeţi greşit: atenţia este esenţială, dar nu faţă de trecut ca trecut. Acordaţi atenţie prezentului; acordaţi atenţie comportamentului, reacţiilor dumneavoastră, dispoziţiilor, gândurilor, emoţiilor, fricilor şi dorinţelor aşa cum apar ele în prezent. Acestea sunt trecutul din dumneavoastră. Dacă puteţi fi suficient de prezent pentru a observa toate aceste lucruri, nu în mod critic sau analitic, ci fără a judeca, atunci înfruntaţi trecutul şi îl dizolvaţi prin puterea prezenţei dumneavoastră.

    Nu vă puteţi regăsi întorcându-vă în trecut. Va regăsiţi numai revenind în prezent.