01.03 Cum pătrundem în prezent

01.03 Cum pătrundem în prezent

    Odată cu dimensiunea atemporală apare şi un alt fel de cunoaştere, o cunoaştere care nu “ucide” spiritual care trăieşte în fiecare fiinţă şi în fiecare lucru. O cunoaştere care nu distruge sacralitatea şi misterul vieţii şi care cuprinde o dragoste adâncă şi respect pentru tot ce există.

   PUNEŢI CAPĂT VECHIULUI TIPAR de negare a clipei Acum şi de rezistenţa faţă de momentul prezent. Faceţi un obicei din a vă retrage atenţia din trecut şi viitor ori de câte ori nu vă sunt necesare. Ieşiţi din dimensiunea timpului cât mai mult posibil în viaţa de zi cu zi.

    Dacă vi se pare greu să pătrundeţi direct în clipa Acum, începeţi prin a observa tendinţa obişnuită a minţii de a dori să evadeze din prezent. Veţi observa că viitorul este de obicei imaginat ca fiind mai bun sau mai rău decât prezentul. Dacă viitorul închipuit este mai bun decât prezentul, acest lucru a dă speranţă şi un sentiment plăcut de anticipare. Dacă este mai rău, creează anxietate. Ambele sunt iluzii.

    Prin observarea de sine, starea de prezenţă pătrunde în mod automat în viaţa dumneavoastră. În clipa în care realizaţi că nu sunteţi prezent, aţi devenit prezent. De fiecare dată când vă puteţi observa mintea, nu mai sunteţi prins în ea. A apărut un alt factor, ceva ce nu aparţine minţii: prezenţa observatoare.

    Fiţi prezent ca observator al minţii dumneavoastră – al gândurilor şi emoţiilor, precum şi al diferitelor reacţii în diferite situaţii.Fiţi cel puţin la fel de interesat de propria reacţie pe cât sunteţi de situaţia sau de persoana care va determină să reacţionaţi.

    Observaţi de asemenea cât de des vi se îndreaptă atenţia spre trecut său viitor. Nu judecaţi sau analizaţi ce observaţi. Priviţi gândul, simţiţi emoţia, observaţi reacţia. Nu faceţi din ele o problemă personală. Veţi simţi atunci ceva cu mult mai puternic decât toate lucrurile pe care le observaţi, veţi simţi însăşi tăcuta prezenţă observatoare din spatele minţii, observatorul tăcut.

   

   Este nevoie de o prezenţă intensă atunci când anumite situaţii declanşează o reacţie cu o puternică încărcătură emoţională., ca de exemplu atunci când vă e ameninţată imaginea de sine, atunci când apare o provocare în viaţa dumneavoastră care declanşează frica, atunci când lucrurile “nu merg cum trebuie” sau este reactivat un moment emoţional din trecut. În aceste momente veţi avea tendinţa să deveniţi “inconştient”. Reacţia sau emoţia pun stăpânire pe dumneavoastră – dumneavoastră “deveniţi” reacţia. O manifestaţi. Vă justificaţi, contraziceţi, atacaţi, vă apăraţi… numai că acesta nu sunteţi dumneavoastră, este doar tiparul de reacţie, este mintea, în modul ei obişnuit de supravieţuire.

    Identificarea cu mintea încarcă reacţia cu şi mai multă energie, observarea minţii îi retrage energia. Identificarea cu mintea creează mai mult timp; observarea minţii deschide dimensiunea atemporalităţii. Energia retrasă minţii se transformă în prezenţă. Odată ce aţi simţit ce înseamnă să fii prezent, devine mult mai uşor să alegeţi pur ai simplu să ieşiţi din dimensiunea tipului ori de câte ori timpul nu vă este necesar în scopuri practice, şi să pătrundeţi mai adânc în Acum.

    Acest lucru nu vă afectează capacitatea de a folosi timpul – trecut sau viitor – atunci când aveţi nevoie să-l folosiţi în scopuri practice. Şi nu vă diminuează nici capacitatea de a vă folosi mintea. De fapt, chiar o amplifică. Atunci când o veţi folosi, mintea vă va fi mai pătrunzătoare, mai concentrată.

    Mintea persoanei iluminate are mereu atenţia concentrată la clipa Acum, rămânând însă conştientă periferic de timp. Cu alte cuvinte, persoana iluminată continuă să folosească “timpul cronologic”, dar este liberă de timpul psihologic.

Renunţarea la timpul psihologic

    Învăţaţi să folosiţi timpul – îl putem numi “timp cronologic” – pentru aspectele practice ale vieţii, dar de îndată ce aţi rezolvat problemele practice, reveniţi la conştiinţa momentului prezent. În felul acesta nu va exista o acumulare de “timp psihologic”, care înseamnă identificarea cu trecutul şi proiectarea continuă şi compulsivă în viitor.

    Când vă fixaţi un obiectiv  şi lucraţi la îndeplinirea lui, folosiţi “timpul cronologic”. Sunteţi conştient de scopul fixat, dar respectaţi şi acordaţi întreaga atenţie pasului pe care îl faceţi în acest moment. Dacă vă concentraţi excesiv asupra obiectivului, poate din cauză că prin împlinirea lui căutaţi să obţineţi fericire, împlinire sau un sentiment mai complet de identitate, momentul prezent nu mai este preţuit. Este redus la o simplă treaptă spre viitor, fără valoare în sine. Timpul cronologic devine atunci timp psihologic. Călătoria vieţii dumneavoastră nu mai este o aventură, ci doar o nevoie obsesivă de a ajunge, de a obţine, de a reuşi. Nu mai puteţi vedea sau mirosi florile, nici nu mai conştientizaţi frumuseţea şi miracolul vieţii care, atunci când vă aflaţi în clipa Acum se revarsă peste tot.

    Încercaţi mereu să ajungeţi într-un alt loc decât locul în care vă aflaţi? Cele mai multe lucruri pe care le faceţi sunt doar un mijloc pentru a împlini un scop? E împlinirea mereu neatinsă sau redusă la plăceri de scurtă durată precum sexul, mâncarea, băutura, drogurile sau senzaţiile tari? Vă concentraţi mereu să deveniţi, să realizaţi, să obţineţi, sau alergaţi mereu după noi senzaţii şi plăceri? Credeţi că dacă acumulaţi mai multe lucruri veţi deveni mai împlinit, mai bun sau mai întreg din punct de vedere psihologic? Aşteptaţi un bărbat sau o femeie care să  dea sens vieţii dumneavoastră?

    În starea de conştiinţă normală, de identificare cu mintea, sau starea neiluminată, puterea şi infinitul potenţial creativ care se află în Acum sunt complet acoperite de timpul psihologic. Şi în acest fel viaţa dumneavoastră îşi pierde rezonanţa, prospeţimea, sentimentul de uimire în faţa miracolului. Vechile tipare de gândire, de emoţie, de comportament, de reacţie şi de dorinţă sunt jucate în reprezentaţii care repetă la nesfârşit un scenariu din mintea dumneavoastră, care vă oferă un sentiment al identităţii dar care deformează şi ascunde realitatea prezentă. Atunci mintea face o obsesie pentru viitor, ca un mod de evadare din prezentul nesatisfăcător.

    Ceea ce percepeţi ca fiind viitor este de fapt o parte intrinsecă a stării prezente de conştiinţă. Dacă mintea dumneavoastră poartă greaua povară a trecutului, veţi repeta trăirea aceloraşi experienţe. Trecutul se perpetuează din lipsa de prezenţă. Calitatea conştiinţei dumneavoastră de acum este ceea ce dă formă viitorului – care, bineînţeles, nu poate fi trăit decât ca un moment prezent.

    Dacă ceea ce determină viitorul este calitatea conştiinţei din acest moment, atunci ce determină calitatea conştiinţei? Gradul dumneavoastră de prezenţă. Aşa că singurul loc în care poate avea loc o schimbare autentică şi unde trecutul poate fi dizolvat este momentul Acum.

    Poate vi se va părea greu să recunoaşteţi că timpul este cauza suferinţelor sau a problemelor dumneavoastră.  Credeţi că ele sunt cauzate de situaţii specifice din viaţa dumneavoastră, şi, dintr-un punct de vedere convenţional, acest lucru este adevărat. Dar, până nu aţi rezolvat principala disfuncţie generatoare de probleme a minţii – ataşamentul ei faţă de trecut şi viitor şi negarea clipei Acum -, problemele sunt de fapt interschimbabile.

    Dacă toate problemele sau ceea ce percepeţi ca fiind cauzele suferinţei sau ale nefericirii dumneavoastră ar fi îndepărtate astăzi în mod miraculos dar nu aţi devenit mai prezent, mai conştient, în scurt timp vă veţi trezi cu un set similar de probleme sau motive de suferinţă, ca o umbră care vă urmează oriunde aţi merge. În ultimă instanţă, există o singură problemă: mintea prinsă în timp.

    Nu există salvare în timp. Nu puteţi fi liber în viitor.

    PREZENŢA ESTE CHEIA spre libertate, deci numai acum puteţi fi liber.

Descoperirea vieţii dincolo de situaţia de viaţă

    Ceea ce numiţi “viaţă” ar trebui să se numească “situaţie de viaţă”. Este timp psihologic: trecut şi viitor. Anumite lucruri din trecut n-au mers aşa cum v-aţi fi dorit. Opuneţi încă rezistenţă lucrurilor întâmplate în trecut, iar acum vă împotriviţi situaţiei prezente. Speranţa este cea care a face să mergeţi mai departe, dar speranţa vă ţine atenţia îndreptată asupra viitorului, iar aceasta concentrare continuă asupra viitorului perpetuează negarea clipei Acum şi, prin aceasta, propria dumneavoastră nefericire.

    UITAŢI SITUAŢIA DE VIAŢĂ pentru un timp şi acordaţi atenţie vieţii dumneavoastră.

    Situaţia dumneavoastră de viaţă există în timp. Viaţa dumneavoastră există acum.

    Situaţia dumeavoastră de viaţă este o construcţie a minţii. Viaţa dumneavoastră este reală.

    Găsiţi “poarta strâmtă care duce spre viaţă”. E numită “clipa Acum”. Reduceţi-vă viaţa la acest moment. Situaţia dumneavoastră de viaţă poate fi plină de probleme – cele mai multe situaţii de viaţa sunt aşa – dar descoperiţi dacă aveţi vreo problemă în acest moment. Nu mâine, nu peste zece minute, ci acum. Aveţi acum o problemă?

    Când sunteţi încărcat de probleme nu mai există loc ca noul să se manifeste, nu mai există loc pentru soluţii. Aşa că, ori de câte ori puteţi, faceţi puţin loc, creaţi un spaţiu, pentru a putea găsi viaţa dincolo de situaţia de viaţă.

    FOLOSIŢI-VĂ PE DEPLIN SIMŢURILE. Fiţi acolo unde vă aflaţi. Uitaţi-vă în jur. Priviţi numai, nu interpretaţi. Priviţi lumina, formele, culorile, texturile. Conştientizaţi prezenţa tăcută a fiecărui lucru. Fiţi conştient de spaţiul care permite fiecărui lucru să existe.

    Ascultaţi sunetele; nu le judecaţi. Ascultaţi liniştea din spatele sunetelor.

    Atingeţi ceva – orice -, simţiţi şi conştientizaţi Fiinţa.

    Observaţi ritmul propriei respiraţii, simţiţi aerul care intră şi iese, simţiţi energia vieţii în corpul dumneavoastră. Permiteţi fiecărui lucru să existe, înăuntru şi în afară. Permiteţi lucrurilor să fie cum sunt. Pătrundeţi adânc în clipa Acum.

    Astfel lăsaţi în urmă lumea distrugătoare a abstracţiilor mentale, lumea timpului. Ieşiţi din mintea nesănătoasă care vă secătuieşte de energie vitală, la fel cum otrăveşte şi distruge încet Pământul. Vă treziţi dintr-un vis al timpului, în prezent.

Toate problemele sunt iluzii ale minţii

    CONCENTRAŢI-VĂ ÎNTREAGA ATENŢIE ASUPRA clipei Acum şi spuneţi-mi ce problemă aveţi în acest moment.

    Nu primesc nici un răspuns, pentru că e imposibil să aveţi o problemă când întreaga atenţie vă este absorbită de clipa Acum. O situaţie trebuie ori rezolvată, ori acceptată. De ce să o transformăm într-o problemă?

    Mintea îndrăgeşte în mod inconştient problemele, pentru că ele conferă o anumită identitate. Acest lucru este considerat normal, dar este o nebunie. “Problema” înseamnă a stărui mental asupra unei situaţii fără a avea intenţia adevărată sau posibilitatea de a acţiona în acest moment, transformând-o în mod inconştient într-o componentă a sentimentului dumneavoastră de identitate. Situaţia de viaţă vă copleşeşte într-atât, încât pierdeţi senzaţia vieţii, a Fiinţei. Sau purtaţi în  minte povara nebunească a sute de lucruri pe care le veţi face sau va trebui să le faceţi în viitor, în loc să vă concentraţi atenţia asupra singurului lucru pe care îl puteţi face acum.

    CÂND CREAŢI O PROBLEMĂ , creaţi durere. Este nevoie doar de o simplă alegere,  o simplă decizie:”Orice s-ar întâmpla, nu-mi voi mai provoca durere. Nu voi crea probleme.” Deşi e o alegere simplă, este, de asemenea, una foarte radicală. Nu veţi face această alegere decât dacă sunteţi într-adevăr sătul de suferinţă, decât dacă simţiţi cu adevărat că nu o mai doriţi. Şi nu veţi reuşi să vă duceţi decizia la îndeplinire decât dacă accedeţi la puterea clipei Acum. Dacă nu mai creaţi suferinţă pentru dumneavoastră, nu o mai creaţi nici pentru ceilalţi. Şi nici nu mai contaminaţi frumosul Pământ, spaţiul dumneavoastră interior şi psihicul colectiv al omenirii cu negativismul creării de probleme.

    Când apare o situaţie căreia trebuie să-i faceţi faţă, veţi acţiona cu limpezime şi fermitate, dacă acţiunea apare din conştiinţa momentului prezent. Şi probabilitatea de a avea succes va fi cu mult mai mare. Nu va fi o reacţie provenită din condiţionarea trecută a minţii dumneavoastră, ci va fi un răspuns intuitiv la situaţie. În alte momente, veţi descoperi că este mai eficient să nu faceţi nimic – să rămâneţi ancorat în clipa Acum, pe când altădată ar fi reacţionat mintea ataşată de timp.

Bucuria fiinţei

    Pentru a testa dacă v-aţi lăsat condus de timpul psihologic puteţi folosi următorul criteriu simplu.

   ÎNTREBAŢI-VĂ: fac ceea ce fac cu bucurie, cu uşurinţă şi naturaleţe? Dacă nu este aşa , atunci timpul acoperă momentul prezent şi viaţa este percepută că o povară sau ca o luptă.

    Dacă în ceea  ce faceţi nu există bucurie, uşurinţă şi naturaleţe, acest lucru nu înseamnă neapărat că trebuie sa vă schimbaţi activitatea. Poate fi suficient să schimbaţi modul în care o faceţi. “Cum” e întotdeauna mai important decât “ce”. Încercaţi să acordaţi mai multă atenţie lucrului pe care îl faceţi decât rezultatului pe care încercaţi să-l obţineţi prin acesta. Acordaţi întreaga dumneavoastră atenţie lucrurilor pe care vi le aduce momentul prezent. Acest lucru implică o acceptare totală a situaţiei prezente, pentru că nu puteţi acorda o atenţie totală unui lucru căruia îi opuneţi în acelaşi timp rezistenţă.

    De îndată ce acceptaţi momentul prezent, toată nefericirea şi lupta se dizolvă, iar viaţa începe să curgă cu bucurie şi în pace. Când acţionaţi din conştiinţa momentului prezent, tot ceea ce faceţi abundă de un sentiment de grijă, dragoste şi calitate – chiar şi cele mai simple activităţi.

    NU VĂ PREOCUPAŢI DE REZULTATUL ACŢIUNII dumneavoastră, ci acordaţi atenţie acţiunii în sine. Rezultatele vor veni de la sine. Aceasta este o puternică practică spirituală.

     Când încercarea compulsivă de a evada din momentul prezent încetează, bucuria Fiinţei se revărsă în tot ceea ce faceţi. În momentul în care atenţia vi se îndreaptă asupra clipei Acum, simţiţi prezenţa, linişte şi pace. Nu mai depindeţi de viitor pentru împlinire şi satisfacţie – nu îl mai căutaţi pentru a vă aduce împlinirea. De aceea, nu mai depindeţi de rezultate. Nici eşecul, nici succesul nu au puterea să vă schimbe starea interioară de unitate cu Fiinţa. Aţi descoperit viaţa dincolo de situaţia de viaţă.

    În absenţa timpului psihologic, sentimentul de sine derivă din Fiinţă, şi nu din trecutul personal. De aceea, nevoia psihologică de a deveni altceva decât sunteţi, nu  mai există. În lume, la nivelul situaţiei dumneavoastră de viaţă, puteţi să deveniţi bogat, să adunaţi cunoştinţe, succes, să vă eliberaţi de una sau de alta, dar în dimensiunea adâncă a Fiinţei sunteţi acum complet şi întreg.

Starea atemporală de conştiinţă

    Când fiecare celulă din corpul dumneavoastră este atât de prezentă încât o simţiţi vibrând de viaţă şi când în orice moment puteţi simţi această viaţă ca fiind bucuria Fiinţei, atunci se poate spune că v-aţi eliberat de timp. A fi liber de timp înseamnă a fi liber de nevoia psihologică de trecut pentru a avea o identitate, şi de viitor pentru a atinge împlinirea. Aceasta reprezintă cea mai profundă transformare a conştiinţei pe care v-aţi putea-o imagina.

    DUPĂ CE AŢI TRĂIT EXPERIENŢA STĂRII ATEMPORALE de conştiinţă pentru scurte momente, începeţi să oscilaţi între dimensiunea timpului şi a prezenţei. La început deveniţi conştient de cât de rar sunteţi cu adevărat prezent în clipa Acum. Dar a şti că nu eşti prezent este deja o mare realizare: această cunoaştere înseamnă prezenţă – chiar dacă la început durează doar câteva secunde în timp cronologic, înainte de a se pierde din nou.

    Apoi, din ce în ce mai des, alegeţi să vă concentraţi atenţia asupra momentului prezent în loc de trecut şi de viitor, iar de fiecare dată când vă daţi seama că aţi pierdut clipa Acum sunteţi capabili să rămâneţi în ea nu doar pentru câteva secunde, ci pentru perioade mai lungi de timp, din perspectiva timpului cronologic.

    Prin urmare, înainte de a fi ferm ancorat în starea de prezenţă, ceea ce înseamnă că sunteţi pe deplin conştient, veţi oscila pentru un timp între starea conştientă şi cea inconştientă, între starea de prezenţă şi cea de identificare cu mintea. De nenumărate ori veţi pierde clipa prezentă şi veţi reveni la ea. În  final, prezenţa va deveni starea dumneavoastră predominantă.