02.06 Dizolvarea corpului-durere

Relaţia cu practica spirituală

Iubirea este o stare a Fiinţei.

Iubirea nu se află în afară, ci în adâncul dumneavoastră.

Nu o puteţi pierde nicicând şi nu va poate părăsi.

Nu depinde de un alt corp,

de o formă exterioară.

02.06 Dizolvarea corpului-durere

    Cea mai mare parte a suferinţei oamenilor este inutilă. Este creată chiar de dumneavoastră, atât timp cât viaţa vă este condusă de mintea care nu este supusă observării. Durerea pe care o creaţi acum este întotdeauna o formă de neacceptare, o formă de rezistenţă inconştientă faţă de ceea ce este.

    La nivelul gândului, rezistenţa este o formă de critică. La nivel emoţional, este o formă de negativism. Intensitatea durerii depinde de gradul de rezistenţă faţă de momentul prezent, iar acesta depinde la rândul său de gradul de identificare cu mintea. Mintea caută întotdeauna să nege clipa Acum şi să evadeze din ea.

    Cu alte cuvinte, cu cât sunteţi mai identificat cu mintea dumneavoastră, cu atât mai mult suferiţi. Sau puteţi privi acest lucru şi în felul următor: cu cât sunteţi mai capabili să respectaţi şi să acceptaţi clipa Acum, cu atât sunteţi mai liber de durere şi suferinţă – şi de mintea egocentrică.

    Unele învăţături spirituale afirmă că toată suferinţa este, în ultimă instanţă, o iluzie, şi acest lucru este adevărat. Se pune întrebarea: este adevărat şi în cazul dumneavoastră? O simplă credinţă nu face ca acest lucru să devină adevărat. Vă doriţi să suferiţi pentru tot restul vieţii, continuând să spuneţi că durerea este o iluzie? Vă eliberează acest lucru de durere? Ceea ce ne interesează aici este modul în care puteţi realiza acest adevăr – ceea ce înseamnă că poate deveni propria dumneavoastră experienţă.

    Durerea este inevitabilă atât timp cât vă identificaţi cu mintea, adică atât timp cât sunteţi inconştient din punct de vedere spiritual. Mă refer aici în primul rând la durerea emoţională, care este în acelaşi timp şi principala cauză a durerilor fizice şi a bolilor. Resentimentul, ura, mila de sine, vinovăţia, furia, deprimarea, gelozia s.a.m.d., chiar şi cel mai uşor sentiment de iritare – toate sunt forme ale durerii. Şi orice plăcere sau exaltare conţine în ea sâmburele durerii, fiind inseparabilă de contrariul ei care se va manifesta în timp.

    Oricine a folosit vreodată un drog pentru a avea o experienţă de exaltare ştie că exaltarea se transformă într-un final în deprimare, că plăcerea se transformă într-o formă de durere. Mulţi oameni ştiu din proprie experienţă cât de uşor şi de repede  se poate transforma o relaţie intimă dintr-o sursă de plăcere într-una de durere. Privit dintr-o perspectivă superioară, atât polul negativ cât şi cel pozitiv sunt feţe ale aceleiaşi monede, fac parte din durerea fundamentală, care este inseparabilă de starea egocentrică de conştiinţă identificată cu mintea.

    Există două niveluri ale durerii: durerea pe care o creaţi acum şi durerea din trecut, care încă mai trăieşte în mintea şi capul dumneavoastră.

    Atât timp cât nu puteţi accede la puterea clipei de Acum, fiecare durere emoţională pe care o trăiţi lasă în urmă un reziduu de durere care continuă să trăiască în dumneavoastră. Se contopeşte cu durerea din trecut, care se afla deja acolo, şi se fixează în mintea şi corpul dumneavoastră. Acest lucru include, bineînţeles, şi durerea suferită în copilărie, provocată de inconştienţa lumii în care v-aţi născut.

    Această durere acumulată este un câmp energetic negativ care vă locuieşte trupul şi mintea. Dacă o priviţi ca pe o entitate invizibilă de sine stătătoare, vă apropiaţi foarte mult de adevăr. Este corpul-durere emoţional.

    Corpul-durere are două modalităţi de funcţionare: latentă şi activă. Se poate afla în starea latentă în 90% din timp, însă într-o persoană extrem de nefericită poate fi activ în proporţie de 100%. Unii oameni trăiesc aproape în întregime prin corpul-durere, în timp ce alţii îl pot simţi  numai în anumite situaţii, cum ar fi relaţiile intime, situaţiile asociate cu abandonarea sau pierderile din trecut, rănile fizice şi emoţionale s.a.m.d.

    Poate fi activat de orice eveniment, mai ales dacă acesta rezonează cu un tipar de durere din trecutul dumneavoastră. Când este pregătit să se trezească din faza latentă, chiar şi numai un gând sau o remarcă inocentă făcută de cineva apropiat îl poate activa.

Renunţarea la identificarea cu corpul-durere

    CORPUL-DURERE NU VREA SĂ ÎL OBSERVAŢI ÎN MOD direct şi să îl vedeţi aşa cum este. În momentul în care observaţi corpul-durere, îi simţiţi câmpul energetic şi va fixaţi atenţia asupra lui, identificarea s-a rupt.

   A apărut o dimensiune superioară de conştiinţă. Eu o numesc prezenţă. Sunteţi acum martorul sau observatorul corpului-durere. Aceasta înseamnă că el nu vă mai poate  folosi, pretinzând că vă reprezintă, şi nu se mai poate alimenta prin dumneavoastră. V-aţi descoperit puterea interioară autentică.

    Unele corpuri-durere sunt neplăcute, dar relativ inofensive, de exemplu ca un copil care nu se mai opreşte din smiorcăit. Altele sunt monştri vicioşi şi distructivi, adevăraţi demoni. Unele sunt violente fizic; cu mult mai multe sunt violente din punct de vedere emoţional. Unele vor ataca oamenii apropiaţi sau pe cei din jurul dumneavoastră, în timp ce altele vă vor ataca pe dumneavoastră, gazda lor. Gândurile şi sentimentele pe care le aveţi despre viaţă devin atunci profund negative şi autodistructive. Bolile şi accidentele apar deseori în acest mod. Unele corpuri-durere îşi împing gazdele la sinucidere.

    Când credeţi că ştiţi bine o persoană şi apoi va confruntaţi brusc cu o creatură străină şi îngrozitoare, trăiţi un şoc puternic. Este însă mai important să observaţi corpul durere în dumneavoastră decât în alţii.

    ACORDAŢI ATENŢIE ORICĂRUI SEMN DE NEFERICIRE,  sub orice formă ar apărea – poate fi corpul-durere pe cale de a se trezi din starea latentă. Acesta poate lua forma iritării, a nerăbdării, a unei proaste dispoziţii, a unei dorinţe de a răni, a enervării, a furiei, a deprimării, a nevoii de a crea un moment dramatic în viaţa dumneavoastră intimă s.a.m.d. Surprindeţi-l chiar în momentul în care se trezeşte din starea latentă.

    Corpul-durere vrea să supravieţuiască, precum orice altă entitate vie, şi poate supravieţui numai dacă dumneavoastră vă identificaţi în mod inconştient cu el. Apoi se poate ridica, poate pune stăpânire pe dumneavoastră, poate “deveni” dumneavoastră şi poate trăi prin dumneavoastră.

    Are nevoie să-şi primească “hrana” prin dumneavoastră. Se va hrăni cu orice experienţă care rezonează cu propriul său fel de energie, cu orice lucru care creează o nouă durere, indiferent de formă: enervare, distructivitate, ură, mâhnire, dramă emoţională, violentă şi chiar boală. Aşa că, după ce corpul-durere preia controlul, va crea o situaţie în viaţa dumneavoastră care va reflecta propria sa frecvenţă energetică, pentru a se hrăni cu ea. Durerea se poate hrăni doar cu durere. Ea nu se poate hrăni cu bucurie. Îi pare absolut indigesta.

    Din momentul în care corpul-durere a preluat controlul, vă doriţi şi mai multă durere.Deveniţi atunci o victimă sau un agresor. Doriţi să răniţi sau doriţi să fiţi rănit, sau amândouă. Nu există o mare diferenţă între ele. Bineînţeles, nu sunteţi conştient de acest lucru, şi veţi afirma cu vehemenţă că nu vă doriţi durerea. Dar priviţi cu atenţie şi veţi descoperi că gândirea şi comportamentul dumneavoastră sunt proiectate în aşa fel încât să facă durerea să continue, atât pentru dumneavoastră cât şi pentru alţii. Dacă aţi conştientiza acest lucru, tiparul s-ar dizolvă, pentru că este o nebunie să-ţi doreşti mai multă durere şi nimeni nu este nebun în mod conştient.

     Corpul-durere, care este umbra întunecată aruncată de către ego, se teme de fapt de lumina conştiinţei dumneavoastră. Îi este teamă că va fi descoperit. Supravieţuirea sa depinde de identificarea inconştientă cu el, precum şi de frica dumeavoastră inconştientă de a înfrunta durerea care trăieşte în dumneavoastră. Dar dacă nu  o înfruntaţi, dacă nu o aduceţi în lumina conştiinţei, veţi fi constrâns să o retrăiţi de nenumărate ori.

    Corpul-durere vă poate părea un monstru periculos pe care nu puteţi suporta să îl priviţi, dar vă asigur că este  o fantomă lipsită de substanţă care nu poate triumfa în faţa prezentei dumneavoastră.

    CÂND DEVENIŢI OBSERVATOR şi începeţi să anulaţi identificarea, corpul-durere va continua să opereze pentru un timp şi va încerca să vă păcălească să vă identificaţi din nou cu el. Deşi nu îl mai alimentaţi cu energie prin identificare, el are o anumită inerţie, ca un titirez care continua să se învârtească pentru un timp, deşi nimic nu îl mai activează. În acest stadiu poate crea şi dureri fizice în anumite părţi ale corpului, dar acestea nu vor dura.

    Rămâneţi în prezent, rămâneţi conştient. Fiţi paznicul mereu vigilent al spaţiului interior. E nevoie să fiţi suficient de prezent pentru a observa corpul-durere în mod direct şi pentru a-i simţi energia. Atunci nu vă mai poate controla gândirea.

    În momentul în care gândirea se aliniază la câmpul energetic al corpului durere, v-aţi identificat din nou cu ele şi îl hrăniţi din nou cu gândurile dumneavoastră. De exemplu, dacă furia este vibraţia energetică predominantă a corpului-durere şi nutriţi gânduri pline de furie, stăruind în minte asupra a ceea ce va făcut cineva sau asupra a ce aveţi de gând să-i faceţi dumneavoastră, atunci aţi devenit inconştient şi corpul-durere “v-a luat locul”. Acolo unde există furie, există mereu durere în spatele ei.

    Sau atunci când sunteţi cuprins de o dispoziţie întunecată şi începeţi să dezvoltaţi un tipar negativ de gândire, gândind cât de cumplită este viaţa, gândirea vi s-a aliniat la corpul–durere şi aţi devenit inconştient şi vulnerabil în faţă atacului său.

    “Inconştient”, aşa cum folosesc eu cuvântul aici, înseamnă a fi identificat cu un tipar mental sau emoţional. Acest lucru înseamnă absenţa totală a martorului.

Transpunerea suferinţei în conştiinţă

    Atenţia conştientă şi susţinută rupe legătura dintre corpul-durere şi procesele mentale şi dă naştere procesului de transmutare. Este ca şi cum durerea ar deveni combustibilul pentru flacăra conştiinţei dumneavoastră, care va arde astfel mai puternic.

    Acesta este înţelesul ezoteric al vechii arte a alchimiei: transmutarea metalului obişnuit în aur sau a suferinţei în conştiinţă. Ruptura interioară este vindecată şi deveniţi din nou întreg. Din acel moment responsabilitatea dumneavoastră este de a nu mai crea noi dureri.

   

    CONCENTRAŢI-VĂ ATENŢIA ASUPRA SENTIMENTULUI din interiorul  dumneavoastră. Daţi-vă seama că acesta este corpul-durere. Acceptaţi prezenţa lui acolo. Nu vă gândiţi la el – nu lăsti sentimentul să se transforme în gândire. Nu judecaţi şi nu analizaţi. Nu vă creaţi din el o identitate. Rămâneţi prezent şi continuaţi să fiţi observatorul a ceea ce se întâmplă în dumneavoastră.

    Conştientizaţi-vă nu doar durerea emoţională, ci deveniţi conştient şi de “cel care observă”, de martorul tăcut. Aceasta este puterea clipei Acum, puterea propriei dumneavoastră prezente. Apoi vedeţi ce se întâmplă.

Identificarea sinelui fals cu corpul-durere

    Procesul pe care tocmai l-am descris este unul extrem de puternic şi totuşi simplu. Îl poate învăţa şi un copil, şi să sperăm că într-o zi va fi unul dintre primele lucruri predate la şcoală. Odată ce aţi înţeles principiul de bază al prezenţei dumneavoastră ca observator al lucrurilor care se întâmplă în interiorul dumneavoastră -  “înţelegere” însemnând trăire -, aveţi la dispoziţie cel mai puternic instrument de transformare.

    Nu neg faptul că veţi mai putea întâmpina o puternică rezistenţă interioară în procesul la renunţare la identificarea cu durerea. Acest lucru se va întâmpla mai ales dacă în cea mai mare parte a vieţii dumneavoastră aţi trăit o strânsă identificare cu corpul-durere emoţional, sau întreaga dumneavoastră identitate sau mare parte din sentimentul dumneavoastră de sine este investită în el. Aceasta înseamnă că aţi creat un sine nefericit din corpul-durere şi credeţi  că dumneavoastră sunteţi de fapt aceasta ficţiune construită de minte. În acest caz, frica inconştientă că vă puteţi pierde identitatea va crea o rezistenţă puternică faţă de procesul de renunţare la identificare.  Cu alte cuvinte, preferaţi să trăiţi în durere – să fiţi corpul-durere – decât să faceţi un slt în necunoscut şi să riscaţi să vă pierdeţi sinele cel nefericit.

    OBSERVAŢI-VĂ REZISTENŢA INTERIOARĂ. Observaţi-vă ataşamentul faţă de durere. Fiţi extrem de atent. Observaţi ciudata plăcere pe care o derivaţi din sentimentul de nefericire. Observaţi impulsul de a vorbi şi de a va gândi la acesta. Rezistenţa va ceda când conştientizaţi aceste lucruri.

    Apoi îndreptaţi-vă atenţia asupra corpului-durere, rămâneţi prezent ca martor şi iniţiaţi astfel transpunerea.

    Numai dumeavoastră puteţi face aceasta. Nimeni nu o poate face în locul dumneavoastră. Dar dacă sunteţi destul de norocos să găsiţi pe cineva care este intens conştient, dacă vă puteţi afla în prezenţa lui şi îl puteţi urma în starea de prezenţă, acest lucru vă poate ajuta şi va accelera procesul. În acest mod, propria dumneavoastră lumina va deveni cu repeziciune mai puternică.

    Când un buştean care tocmai a început să ardă este pus lângă unul care arde puternic, iar după un timp sunt separaţi, cel dintâi va arde cu mult mai mare intensitate. La urma urmei este acelaşi foc. Una dintre misiunile învăţătorului spiritual este să fie un astfel de foc. Este posibil ca unii terapeuţi să fie capabili să împlinească această misiune, cu condiţia să fi depăşit nivelul minţii, şi în acest fel să poată crea şi susţine o stare de intensă prezenţă conştientă în timp ce lucrează cu dumneavoastră.

    Primul lucru pe care trebuie să vi-l amintiţi este acesta: atât timp cât a creaţi o identitate din durere, nu vă veţi elibera de ea. Atât timp cât sentimentul de identitate este investit în durerea dumneavoastră emoţională, veţi opune în mod inconştient rezistenţă şi veţi sabota fiecare încercare pe care o faceţi de a va vindeca de durere.

    De ce? Pur şi simplu pentru că doriţi să rămâneţi intact, iar durerea a devenit o parte esenţială din dumneavoastră. Acesta este un proces inconştient şi singurul mod prin care îl puteţi depăşi este să îl conştientizaţi.

Puterea prezenţei dumneavoastră

    CONŞTIENTIZAREA BRUSCĂ a faptului că sunteţi sau aţi fost ataşat de durere poate fi o descoperire destul de şocantă. În momentul în care aţi realizat acest lucru, aţi rupt ataşamentul.

    Corpul-durere este un câmp de energie, aproape ca o entitate care s-a instalat temporar în spaţiul dumneavoastră interior. Este energie vitală blocată, o energie care  nu mai circulă.

    Bineînţeles, corpul-durere se află acolo din cauza anumitor lucruri care s-au întâmplat în trecut. Este trecutul viu din dumneavoastră şi, când vă identificaţi cu el vă identificaţi cu trecutul. O identitate de victima este credinţa că trecutul este mai puternic decât prezentul, ceea ce reprezintă exact contrariul adevărului. Este credinţa că alţi oameni şi ceea ce v-au făcut ei poartă responsabilitatea pentru cine sunteţi acum, pentru durerea dumneavoastră emoţională şi pentru incapacitatea dumneavoastră de a fi cel care sunteţi de fapt.

    Adevărul este că singura putere care există e conţinută în momentul prezent: puterea propriei dumeavoastră prezenţe. Odată ce înţelegeţi acest lucru, realizaţi de asemenea că dumneavoastră sunteţi acum răspunzător pentru spaţiul dumneavoastră interior – şi nimeni altcineva – şi că trecutul nu poate învinge puterea clipei Acum.

    Inconştienţa îl creează; conştiinţa îl transformă în sine însuşi. Sfântul Pavel a exprimat foarte frumos acest lucru. “Iar tot ce este pe faţă se descoperă prin lumină, că tot ceea ce este descoperit, lumină este.” (Efeseni, 5,13)

    Aşa cum nu puteţi lupta împotriva întunericului, nu puteţi lupta împotriva corpului-durere. Este suficient să îl observaţi. Observarea implică acceptarea lui ca parte a ceea ce este în momentul prezent.

01.05 Frumuseţea se iveşte în liniştea prezenţei

01.05 Frumuseţea se iveşte în liniştea prezenţei

    Este necesară prezenţa pentru a deveni conştient de frumuseţea, măreţia şi sfinţenia naturii. Aţi privit vreodată în infinitatea spaţiului, într-o seară senină, uimit de liniştea absolută şi de vastitatea sa inimaginabilă? Aţi ascultat vreodată cu adevărat susurul unui pârâu de munte într-o pădure? Sau cântecul mierlei la apus, într-o seară calmă de vară?

    Pentru a deveni conştient de astfel de lucruri, este nevoie ca mintea să fie tăcută. Este nevoie ca, pentru un moment, să lăsaţi la o parte bagajul personal de probleme, de trecut şi viitor, precum şi toate cunoştinţele pe care le aveţi; altfel veţi privi, dar nu veţi vedea, veţi asculta fără să auziţi. Este necesară prezenţa dumneavoastră totală.

    ÎN SPATELE FRUMUSEŢII FORMELOR EXTERIOARE există mai mult: ceva care nu poate fi numit, ceva inefabil, o esenţă interioară, profundă şi sfântă. Oriunde şi oricând există frumuseţe, această esenţă interioară străluceşte în exterior. Vi se dezvăluie numai când sunteţi prezent.

    Este oare posibil ca această esenţă fără nume şi prezenţa dumneavoastră să fie unul şi acelaşi lucru?

    S-ar afla acolo în absenţa prezenţei dumneavoastră?

    Meditaţi profund asupra acestui lucru. Descoperiţi singur.

Descoperirea conştiinţei pure

    Ori de câte ori vă observaţi mintea, vă retrageţi conştiinţa din formele mentale, conştiinţa devenind atunci ceea ce numim observator sau martor. Prin urmare, observatorul – conştiinţa pură de dincolo de forme – devine mai puternic, iar formele mentale devin mai slabe.

    Când vorbim despre observarea minţii, personalizăm un eveniment de importanţă cosmică: prin dumneavoastră, conştiinţa se trezeşte din visul ei de identificare cu forma şi se retrage din formă. Acest lucru prevesteşte şi face parte dintr-un eveniment care se situează probabil în viitorul îndepărtat din punct de vedere al timpului cronologic. Acest eveniment este numit sfârşitul lumii.

    PENTRU A RĂMÂNE PREZENT ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI, este important să fiţi adânc înrădăcinaţi în propriul corp; altfel, mintea, care are o forţa extraordinară, vă va trage după sine, ca un rău tumultuos.

    Înrădăcinarea în propriul corp presupune locuirea deplină a corpului. Îndreptarea permanentă a unei părţi a atenţiei înăuntrul câmpului energetic interior al corpului dumneavoastră. Simţirea corpului pe dinăuntru, cum s-ar spune.  Conştiinţa corpului va menţine prezent. Va ancorează în clipa Acum.

Trupul pe care îl puteţi vedea şi simţi nu vă poate transpune în Fiinţă. Dar acest corp vizibil şi tangibil este numai un înveliş exterior, sau mai degrabă o percepţie limitată şi distorsionată a unei realităţi mai profunde. În starea dumneavoastră naturală de conectare cu Fiinţa, această realitate profundă poate fi simţită în orice moment sub forma corpului invizibil interior, a prezenţei care dă viaţă. Aşa că “să locuieşti corpul” înseamnă să simţi corpul pe dinăuntru, să simţi viaţa din corp şi prin aceasta să ajungi să realizezi că ceea ce eşti se afla dincolo de forma exterioară.

    Sunteţi rupt de Fiinţă atât timp cât mintea va acaparează toată atenţia. Când acest lucru se întâmplă – şi se întâmplă continuu pentru cei mai mulţi oameni – nu sunteţi în corp. Mintea vă absoarbe toată conştiinţa şi o transformă în forme mentale. Nu vă puteţi opri din gândit.

    Pentru a putea conştientiza Fiinţa, trebuie să redobândiţi conştiinţa acaparată de minte. Aceasta este o sarcină esenţială în călătoria dumneavoastră spirituală. Veţi elibera cantităţi vaste de conştiinţă, care înainte erau prinse într-o gândire inutilă şi compulsivă. O modalitate eficientă pentru a realiza acest lucru este să vă îndepărtaţi pur şi simplu atenţia de la gândire şi să o focalizaţi în corp, acolo unde Fiinţa poate fi simţită, în primă instanţă, ca acel câmp energetic interior care însufleţeşte ceea ce percepeţi ca fiind corpul fizic.

Conectarea la corpul interior

    Vă rog, încercaţi acest lucru acum. S-ar putea să vă fie mai uşor dacă închideţi ochii în timpul acestui exerciţiu. Mai târziu, când “a va locui corpul” va fi devenit ceva natural şi uşor, acest lucru nu va mai fi necesar.

    ÎNDREPTAŢI-VĂ ATENŢIA ASPRA CORPULUI. Simţiţi-l din interior. Este viu? Există viaţă în palmele, braţele, picioarele şi tălpile dumneavoastră, în abdomen, în piept?

    Puteţi simţi  câmpul energetic subtil care va străbate corpul şi care face să vibreze fiecare organ şi fiecare celulă? Îl puteţi simţi simultan în toate părţile corpului, ca un singur câmp energetic?

    Menţineţi-vă atenţia îndreptată asupra corpului interior pentru câteva momente. Nu începeţi să vă gândiţi la el. Simţiţi-l.

    Cu cât îi acordaţi mai multă atenţie, cu atât sentimentul va deveni mai clar şi mai puternic. Veţi simţi cum fiecare celulă este mai vie, iar dacă aveţi un puternic simţ vizual, este posibil să vedeţi cum corpul vă devine luminos. Deşi o asemenea imagine vă poate ajuta temporar, acordaţi mai multă atenţie sentimentului decât oricărei imagini care ar putea apărea. O imagine, oricât de frumoasă sau puternică ar fi, este deja definită de formă, aşa că este mai puţin important să o aprofundaţi.

Intraţi adânc în corp

    Pentru a pătrunde şi mai adânc în corp, încercaţi următoarea meditaţie. Sunt suficiente 10, 15 minute de timp cronologic.

    ASIGURAŢI-VĂ CĂ NU PUTEŢI FI DERANJAT DE NIMIC din exterior, cum ar fi soneria telefonului sau oamenii care v-ar întrerupe. Aşezaţi-vă pe un scaun dar nu vă lăsaţi pe spate. Menţineţi-vă coloana vertebrală dreapta. Acest lucru vă va ajuta să rămâneţi alert. Sau aşezaţi-vă în poziţia dumneavoastră favorită de meditaţie.

    Asiguraţi-vă că aveţi corpul relaxat. Închideţi ochii. Inspiraţi adânc de câteva ori. Simţiţi-vă respiraţia ca şi cum ar pătrunde în abdomenul inferior. Observaţi cum acesta se dilată şi se contractă uşor în timp ce aerul intră şi iese din corp. Conştientizaţi apoi întregul câmp energetic interior al corpului. Nu vă gândiţi la el – simţiţi-l. Făcând aceasta, retrageţi conştiinţa din minte. Dacă vi se pare util, folosiţi vizualizarea “luminii” pe care am descris-o mai devreme.

    Când vă puteţi simţi clar corpul interior ca un singur câmp de energie, abandonaţi, dacă este posibil, orice imagine vizuală şi acordaţi atenţie numai senzaţiei. Dacă puteţi, renunţaţi şi la orice imagine mentală pe care încă poate o aveţi în legătură cu corpul fizic. Tot ceea ce rămâne este un sentiment învăluitor de prezenţa sau “fiinţare”, iar corpul interior este simţit ca fiind fără de graniţe.

    Apoi pătrundeţi şi mai adânc în acest sentiment. Deveniţi una cu el. Contopiţi-vă cu câmpul de energie, până când nu mai percepeţi o dualitate între observator şi observat, între dumneavoastră şi corpul dumneavoastră. Se dizolvă acum şi distincţia dintre interior şi exterior, astfel încât nu mai există un corp interior. Pătrunzând adânc în corp, aţi trecut dincolo de el.

    Rămâneţi în această dimensiune a Fiinţei pure atât timp cât vă simţiţi confortabil; deveniţi din nou conştient de corpul fizic, de respiraţie şi de simţurile fizice şi deschideţi ochii. Priviţi apoi împrejur timp de câteva minute, într-un mod meditativ – adică fără a pune etichete mentale – şi, în timp ce faceţi aceasta, continuaţi să simţiţi corpul interior.

    Pătrunderea în această dimensiune fără formă este cu adevărat eliberatoare. Va eliberează de captivitatea în lumea formelor şi de identificarea cu forma. Putem numi această dimensiune Nemanifestatul. Sursa invizibilă a tuturor lucrurilor, Fiinţa din toate fiinţele. Este o dimensiune de adâncă linişte şi pace, dar şi de bucurie şi vitalitate intensă. Ori de câte ori sunteţi prezent, deveniţi într-o anumită măsură “transparent” pentru lumină, pentru conştiinţa pură care emană din Sursă. Vă daţi seama şi că lumina nu este separată de ceea ce sunteţi, ci constituie propria dumneavoastră esenţă.

    Când conştiinţa vă este îndreptată în afară, mintea şi lumea apar. Când este îndreptată înăuntru, îşi recunoaşte propria Sursă şi se întoarce acasă, în Nemanifestat.

    Apoi, când conştiinţa revine în lumea manifestată, vă reluaţi identitatea de formă pe care temporar aţi abandonat-o. Aveţi un nume, un trecut, o situaţie de viaţă, un viitor. Dar, dintr-un punct de vedere fundamental, nu mai sunteţi persoana care aţi fost: aţi recunoscut realitatea interioară care nu este “din lumea aceasta”, deşi nu este separată de ea, aşa cum nu este separată nici de dumneavoastră.

    Faceţi din următorul exerciţiu practica dumneavoastră spirituală:

    ÎN VIAŢA DUMNEAVOASTRĂ, nu acordaţi niciodată 100% din atenţie lumii exterioare şi minţii. Păstraţi o parte în interior.

   Simţiţi-vă corpul interior chiar şi când sunteţi angajat în activităţile zilnice, mai ales în relaţiile cu ceilalţi oameni şi cu natura. Simţiţi liniştea din adâncul său. Lăsaţi poarta deschisă.

    Este foarte posibil să fiţi conştient de Nemanifestat pe tot parcursul vieţii. Îl simţiţi ca pe un sentiment profund de pace undeva în fundal, o linişte care nu vă părăseşte niciodată, orice s-ar întâmpla în lumea exterioară. Deveniţi o punte între Nemanifestat şi manifestat, între Dumnezeu şi lume.

    Aceasta este starea de conectare la Sursă, pe care o numim iluminare.

Rădăcini interioare adânci

    Cheia pentru a avea rădăcini interioare adânci este situarea în permanentă legătură cu corpul dumneavoastră interior, aşa încât să-l simţiţi întotdeauna. Acest lucru vă va da profunzime vieţii dumneavoastră şi o va transforma cu repeziciune. Cu cât vă conştientizaţi mai mult corpul interior, cu atât frecvenţa sa de vibraţie va fi mai înaltă, ca lumina care devine mai intensă atunci când răsuciţi mai mult comutatorul şi măriţi în acest fel alimentarea cu electricitate. La acest înalt nivel de energie, negativismul nu vă mai poate afecta şi tindeţi să atrageţi situaţii noi care reflectă această frecvenţă înaltă.

    Dacă vă păstraţi atenţia pe cât de mult posibil în corp, veţi fi ancorat în Acum. Nu vă veţi pierde în lumea exterioară şi nu  vă veţi mai pierde în minte. Gândurile şi emoţiile, fricile şi dorinţele vor mai exista într-o anumită măsură, dar nu vor mai prelua controlul.

    VĂ ROG SĂ EXAMINAŢI UNDE VĂ ESTE ATENŢIA în acest moment. Mă ascultaţi pe mine sau citiţi aceste cuvinte într-o carte. Aici se focalizează atenţia dumneavoastră. Sunteţi de asemenea periferic conştient de lucrurile care va înconjoară, de alţi oameni s.a.m.d. În plus, s-ar putea să existe ceva activitate mentală legată de lucrurile pe care le auziţi sau le citiţi, câteva comentarii mentale.

    Şi totuşi, nu este nevoie ca toate acestea să vă absoarbă întreaga atenţie. Încercaţi să vedeţi dacă puteţi rămâne în legătură cu corpul interior în acelaşi timp. Păstraţi o parte din atenţie înăuntru. Nu lăsaţi toată atenţia să se îndrepte spre exterior. Simţiţi-vă întregul corp pe dinăuntru ca pe un singur câmp de energie. Este ca şi cum aţi asculta sau aţi citi cu întregul corp. Practicaţi aceasta în zilele şi săptămânile care urmează.   

    Nu acordaţi întreaga atenţie minţii şi lumii exterioare. Faceţi tot posibilul să vă concentraţi asupra lucrului pe care îl faceţi, dar simţiţi în acelaşi timp şi corpul interior, ori de câte ori este posibil. Rămâneţi înrădăcinat în interior. Apoi observaţi cum acest lucru schimbă starea conştiinţei dumneavoastră şi calitatea lucrului pe care îl faceţi.

    Vă rog, nu luaţi drept adevăr şi nici nu respingeţi ceea ce spun. Testaţi singur.

Fortificarea sistemului imunitar

    Există o meditaţie simplă, dar puternică, de autovindecare, pe care o puteţi practica ori de câte ori simţiţi nevoia să vă fortificaţi sistemul imunitar. Este în mod special eficientă atunci când simţiţi primele simptome ale unei boli, dar funcţionează şi atunci când boala s-a instalat deja, cu condiţia să o folosiţi frecvent şi cu mare atenţie. Va mai contracara şi orice întrerupere în câmpul dumneavoastră energetic, produsă de o formă sau alta de negativism.

    Nu este totuşi un substitut pentru practica permanentă de prezenţă în corp; altfel efectul va fi numai temporar. Iată care este meditaţia:

    CÂND AVEŢI CÂTEVA MINUTE LIBERE, şi în special ca ultim lucru pe care îl faceţi noaptea înainte de a adormi şi ca primul lucru pe care îl faceţi dimineaţa la trezire, înainte de a vă ridica din pat, “inundaţi-vă” corpul cu conştiinţă. Închideţi ochii. Întindeţi-vă pe spate. Alegeţi diferite părţi ale corpului asupra cărora vă veţi îndrepta pentru început un scurt timp atenţia: palmele, tălpile, braţele, picioarele, abdomenul, pieptul, capul s.a.m..d. Simţiţi energia vieţii în acele părţi ale corpului pe cât de intens puteţi. Menţineţi-vă atenţia asupra fiecărei părţi a corpului în jur de 15 secunde.

    Apoi lăsaţi atenţia să vă traverseze ca un val corpul, de câteva ori la rând, de la picioare spre cap şi invers. Pentru aceasta aveţi nevoie de aproximativ un minut. După aceea simţiţi-vă corpul interior în totalitatea sa, ca un singur câmp de energie. Păstraţi preţ de câteva minute acest sentiment.

    În tot acest timp, fiţi intens prezent în fiecare celulă a corpului.

    Nu vă îngrijoraţi dacă mintea reuşeşte ocazional să vă sustragă atenţia în afara corpului şi vă pierdeţi în gânduri. De îndată ce observaţi că lucrul acesta s-a întâmplat, readuceţi atenţia în corpul interior.

Folosirea creativă a minţii

    Dacă aveţi nevoie să vă folosiţi mintea pentru un scop anume, folosiţi-o în colaborare cu corpul interior. Numai dacă sunteţi capabil să fiţi conştient fără a gândi, vă puteţi folosi mintea în mod creativ, iar cea mai uşoară cale de a intra în această stare este prin corp.

   ORI DE CÂTE ORI AVEŢI NEVOIE DE UN RĂSPUNS, de o soluţie sau de o idee creativă, încetaţi pentru un moment să gândiţi, concentrându-vă atenţia asupra câmpului energetic interior. Deveniţi conştient de linişte.

    Când reîncepeţi să gândiţi, gândirea vă va fi proaspătă şi creativă. Obişnuiţi-vă ca în orice activitate mentală să oscilaţi la fiecare câteva minute între gândire şi un fel de ascultare interioară, o linişte interioară.

    Am putea spune: nu gândiţi numai cu capul, gândiţi ci tot corpul.

Lăsaţi respiraţia sa vă ducă în corp

    Dacă la un moment dat descoperiţi că vă este greu să intraţi în legătură cu corpul interior, este de obicei mai uşor ca pentru început să vă fixaţi atenţia asupra respiraţiei. Respiraţia conştientă, care este în sine o meditaţie puternică, vă va aduce treptat în contact cu corpul.

    URMĂRIŢI-VĂ RESPIRAŢIA CU ATENŢIE în timp ce aerul iese şi intră în corp. Inspiraţi şi simţiţi cum abdomenul se dilată şi se contractă uşor la fiecare inspiraţie şi expiraţie.

     Dacă vă este mai uşor să vizualizaţi, închideţi ochii şi imaginaţi-vă înconjurat de lumină sau scufundat într-o substanţă luminoasă – o mare de conştiinţă. Apoi inspiraţi acea luminal. Simţiţi cum substanţa luminoasă va inundă corpul şi-l face de asemenea luminos.

    Apoi, treptat, concentraţi-vă mai mult asupra senzaţiei. Nu vă ataşaţi de nici o imagine vizuală. Sunteţi în corp. Aţi accesat puterea clipei Acum.

        

01.04 Dizolvarea stării de inconştienţă

01.04 Dizolvarea stării de inconştienţă

   Este esenţial să aduceţi mai multă conştiinţă în viaţa dumneavoastră în situaţii obişnuite, când totul merge relativ bine. În acest fel, prezenţa dumneavoastră creşte în intensitate. Ea generează în dumneavoastră şi în jur un câmp energetic cu o înaltă frecvenţă de vibraţie. În acest câmp nu pot pătrunde şi nu pot supravieţui nici inconştienţa, nici negativismul, nici disonanţa sau violenţa, aşa cum nici întunericul nu poate supravieţui în prezenţa luminii.

    După ce învăţaţi să fiţi martorul propriilor gânduri şi emoţii, lucru care reprezintă un aspect esenţial al stării de prezenţă, veţi fi surprins când veţi conştientiza pentru întâia dată fundalul “static” al stării obişnuite de inconştienţă şi vă veţi da seama cât de rar v-aţi simţit cu adevărat împăcat, dacă aţi simţit aceasta vreodată.

    La nivelul gândirii, veţi descoperi o puternică rezistenţă sub formă de critici, nemulţumiri şi proiecţii mentale care vă îndepărtează de momentul prezent. La nivel emoţional, va exista un curent subteran de disconfort, încordare, plictiseală sau nervozitate. Ambele sunt aspecte ale modului obişnuit de rezistenţă a minţii.

    OBSERVAŢI MULTIPLELE CĂI PRIN CARE DISCONFORTUL,  nemulţumirea şi tensiunea sunt cauzate de critici inutile, prin prezenţa faţă de situaţia prezentă şi prin negarea clipei Acum.

    Orice conţinut inconştient se dizolvă când asupra sa se revarsă lumina conştiinţei.

    De în îndată ce ştiţi cum să dizolvaţi inconştienţa obişnuită, lumina prezenţei dumneavoastră va străluci puternic şi vă va fi mult mai uşor să faceţi faţă inconştienţei adânci ori de câte ori îi veţi simţi atracţia gravitaţională. Însă este posibil ca la început să nu puteţi detecta cu uşurinţă inconştienţa obişnuită, pentru că este atât de normală.

    OBIŞNUIŢI-VĂ SĂ VĂ URMĂRIŢI STAREA MENTALĂ şi emoţională prin observare de sine.

    “Sunt destins în acest moment?” este o întrebare bună, pe care v-o puteţi pune în mod frecvent.

    Sau puteţi întreba: “Ce se întâmplă în mine în mine în acest moment?”

    Fiţi măcar la fel de interesat de ce se petrece în interiorul dumneavoastră precum sunteţi de ceea ce se întâmplă în exterior. Dacă interiorul este în ordine, situaţia exterioară se aşază de la sine. Realitatea principală este cea interioară, cea exterioară având o importanţă secundară.

    DAR NU RĂSPUNDEŢI ACESTOR ÎNTREBĂRI IMEDIAT. Îndreptaţi-vă atenţia spre interior. Priviţi înăuntru.

    Ce fel de gânduri produce mintea dumneavoastră?

    Ce simţiţi?

    Îndreptaţi-vă atenţia în interiorul corpului dumneavoastră. Simţiţi vreo urmă de încordare?

    De îndată ce descoperiţi că există chiar şi un nivel minim de disconfort, în fundalul static, încercaţi să aflaţi în ce mod evitaţi, opuneţi rezistenţă sau negaţi viaţa – prin negarea clipei Acum.

    Există multiple căi prin care oamenii opun în mod inconştient rezistenţă momentului prezent. Prin exerciţiu, puterea de observare de sine sau de evaluare a stării interioare se intensifică.

Oriunde v-aţi afla, fiţi pe deplin prezent

    Sunteţi stresat? Sunteţi atât de ocupat să ajungeţi în viitor încât prezentul se reduce la un mijloc de a atinge un scop? Stresul este provocat de faptul că vă aflaţi “aici” şi doriţi să fiţi “acolo” sau de faptul că trăiţi în prezent şi vă doriţi să vă aflaţi în viitor. Este o scindare care va sfâşie.

    Trecutul va acaparează o mare parte din atenţie? Vorbiţi frecvent despre trecut şi vă gândiţi adesea la el în mod pozitiv sau negativ? Vă gândiţi la lucrurile extraordinare pe care le-aţi realizat , la aventurile şi experienţele dumneavoastră, sau la rolul de victima şi la toate lucrurile îngrozitoare pe care vi le-au făcut alţii sau pe care le-aţi făcut dumneavoastră altuia?

    Procesul dumneavoastră mental creează sentimente de vinovăţie, de mândrie, resentimente, furie, regrete ori autocompătimire? Atunci nu numai că reînnoiţi un fals sentiment de sine, ci ajutaţi şi la accelerarea procesului de îmbătrânire a corpului prin acumularea trecutului în psihicul dumneavoastră. Convingeţi-vă singur de acest lucru observându-i pe cei din jurul dumneavoastră care au tendinţa să trăiască în trecut.

    LĂSAŢI TRECUTUL SĂ MOARĂ ÎN FIECARE CLIPĂ. Nu aveţi nevoie de el. Faceţi referire la trecut numai atunci când acest lucru este absolut relevant pentru situaţia prezentă. Simţiţi puterea acestui moment şi plinătatea Fiinţei. Simţiţi propria prezenţă.

    Sunteţi îngrijorat? Vă preocupă multe întrebări de genul “Şi dacă…?” V-aţi identificat cu mintea dumneavoastră, care se proiectează într-o situaţie imaginară din viitor şi creează frică. Nu există nici o posibilitate de a face faţă unei astfel de situaţii, pentru că situaţia în sine nu există. Este o fantomă mentală.

    Puteţi opri această nebunie care macină sănătatea şi viaţa prin simpla recunoaştere a momentului prezent.

 

    CONŞTIENTIZAŢI-VĂ RESPIRAŢIA.  Simţiţi aerul intrând şi ieşind din corp. Simţiţi câmpul energetic interior. În viaţa reală – spre deosebire de proiecţiile mentale  imaginare- , singurul lucru căruia vă trebui vreodată să-i faceţi faţă este acest moment.

    Întrebaţi-vă ce “problema” aveţi acum, nu anul viitor, mâine sau peste cinci minute. Ce nu este în regulă cu acest moment?

    Puteţi face faţă întotdeauna clipei prezente, dar nu puteţi niciodată face faţa viitorului – şi nici nu este nevoie să puteţi. Răspunsul, puterea, acţiunea corectă sau resursele necesare vor fi prezente atunci când veţi avea nevoie de ele, nu înainte şi nici după aceea.

   

    Formează aşteptarea o stare obişnuită? Cât timp din viaţa petreceţi aşteptând? Ceea ce eu numesc “aşteptare la scară redusă” este, de exemplu, aşteptarea la coadă la oficiul poştal, într-un blocaj în trafic, la aeroport sau aşteptarea cuiva, a terminării lucrului s.a.m.d. “Aşteptarea la scară largă” este aşteptarea următoarei vacanţe, a unei slujbe mai bune, a momentului în care copiii vor fi mari, a unei relaţii cu adevărat importante, a succesului, a acumulării de bani, sau a momentului când voi deveni cineva important sau voi atinge iluminarea. Nu este un lucru neobişnuit ca oamenii să aştepte întreaga lor viaţa înainte să înceapă să trăiască.

    Aşteptarea este o stare mentală. În principiu, ea înseamnă că vă doriţi viitorul; nu vă doriţi prezentul. Nu vă doriţi ce aveţi şi vă doriţi ceea ce nu aveţi. Cu fiecare tip de aşteptare, creaţi în mod inconştient un conflict interior între viaţa de aici şi acum, unde nu doriţi să vă aflaţi, şi viitorul proiectat, acolo unde vă doriţi să fiţi. Acest lucru reduce într-o foarte mare măsură calitatea vieţii, făcându-vă să pierdeţi prezentul.

    De exemplu, mulţi oameni aşteaptă prosperitatea. Ea nu poate veni în viitor. Când respectaţi,  recunoaşteţi şi acceptaţi pe deplin realitatea dumneavoastră prezentă -  locul în care vă aflaţi, cine sunteţi, ce faceţi în acest moment - , când acceptaţi în totalitate ceea ce aveţi, atunci sunteţi recunoscător pentru ce aveţi, recunoscător pentru ceea ce este, recunoscător pentru Fiinţă. Adevărata prosperitate este recunoştinţa pentru momentul prezent şi pentru plinătatea vieţii din momentul prezent. Nu poate veni în viitor. Apoi, în timp, acea prosperitate se va manifesta pentru dumneavoastră în diferite moduri.

    Dacă nu sunteţi mulţumit cu ceea ce aveţi sau sunteţi chiar frustrat şi nervos în legătură cu lipsurile prezente, acest lucru vă poate motiva să deveniţi bogat, dar, chiar dacă veţi câştiga milioane, veţi continua să simţiţi condiţia stării interioare de lipsa şi, în adâncul dumneavoastră, veţi continua să vă simţiţi neîmplinit. Veţi avea poate nenumărate experienţe interesante  care pot fi cumpărate cu bani, dar experienţele vin şi pleacă şi va lăsa cu un sentiment de gol interior şi cu  nevoia de viitoare experienţe fizice sau de natură psihologică. Nu veţi fi ancorat în Fiinţă pentru că în acest fel să simţiţi acum plenitudinea vieţii, care este singura prosperitate adevărată.

    RENUNŢAŢI LA AŞTEPTARE CA STARE MENTALĂ. Când va surprindeţi alunecând în aşteptare… ieşiţi repede din ea. Intraţi în momentul prezent. Fiţi, pur şi simplu, şi bucuraţi-vă de sentimentul vieţii. Când sunteţi prezent, nu este niciodată nevoie să aşteptaţi ceva.

    Aşa că data viitoare când cineva vă va spune: “Îmi pare rău că v-am făcut să aşteptaţi”, îi puteţi răspunde: “Nu face nimic, n-am aşteptat. Am stat aici şi m-am simţit bine, trăind bucuria de a fi eu însumi.”

    Acestea sunt numai câteva din strategiile mentale obişnuite prin care se neagă momentul prezent, care fac parte din starea obişnuită de inconştienţă. Pot fi trecute atât de uşor cu vederea pentru că fac atât de mult parte din viaţa obişnuită: fundalul static al nemulţumirii perpetue. Dar, cu cât va urmăriţi mai mult starea mental-emoţională, cu atât mai uşor vă va fi să descoperiţi când v-aţi lăsat din nou prins de trecut sau viitor, adică aţi devenit inconştient, şi vă treziţi din visul timpului prezent.

    Dar aveţi grijă: sinele fals, nefericit, bazat pe identificarea cu mintea, trăieşte în timp. Ştie că momentul prezent înseamnă propria lui moarte şi se simte foarte ameninţat de acesta. Va face tot ce va putea pentru a vă scoate din prezent. Va încerca să vă ţină prins în timp.

    Într-un anume sens, starea de prezenţă poate fi comparată cu aşteptarea. Este o aşteptare diferită calitativ, care presupune atenţia dumneavoastră totală. În orice clipă se poate întâmpla ceva, şi dacă nu sunteţi absolut treaz, absolut tăcut, veţi pierde momentul. În starea aceasta, toată atenţia vă este prezentă în clipa Acum. Nu mai există loc pentru visare cu ochii deschişi, gândire, amintire, anticipare. În ea nu există încordare, nici frică, ci doar prezenţa alertă. Sunteţi prezent cu întreaga Fiinţă, cu fiecare celulă a corpului dumneavoastră.

   În această stare, acel “dumneavoastră” care are un trecut şi viitor – personalitatea, dacă doriţi – aproape nu mai există. Şi totuşi, nimic de valoare nu s-a pierdut. Sunteţi în esenţă în continuare dumneavoastră. De fapt, sunteţi mai mult decât aţi fost vreodată, sau, mai degrabă, numai acum sunteţi cu adevărat cine sunteţi de fapt.

Trecutul nu poate supravieţui dacă sunteţi prezent

   Dacă aveţi nevoie să aflaţi lucruri despre trecutul inconştient care trăieşte încă în dumneavoastră, acestea vor fi aduse la lumina de către obstacolele pe care le întâlniţi în prezent. Dacă săpaţi în trecut, acesta va deveni o prăpastie fără fund: întotdeauna va mai exista ceva de descoperit. Poate credeţi că aveţi nevoie de mai mult timp pentru a înţelege trecutul sau pentru a vă elibera de el, cu alte cuvinte, că viitorul vă va elibera până la urmă de trecut. Aceasta este o iluzie. Numai prezentul vă poate elibera de trecut. Mai mult timp nu vă poate elibera de timp.

   Accedeţi la puterea clipei Acum. Aceasta este cheia. Puterea clipei Acum este puterea propriei dumneavoastră prezenţe, conştiinţa dumneavoastră eliberată de formele gândirii. Aşa că abordaţi trecutul la nivelul prezentului. Cu cât acordaţi mai multă atenţie trecutului, cu atât îl alimentaţi mai mult cu energie şi este cu atât mai probabil că vă veţi identifica cu el.

    Nu mă înţelegeţi greşit: atenţia este esenţială, dar nu faţă de trecut ca trecut. Acordaţi atenţie prezentului; acordaţi atenţie comportamentului, reacţiilor dumneavoastră, dispoziţiilor, gândurilor, emoţiilor, fricilor şi dorinţelor aşa cum apar ele în prezent. Acestea sunt trecutul din dumneavoastră. Dacă puteţi fi suficient de prezent pentru a observa toate aceste lucruri, nu în mod critic sau analitic, ci fără a judeca, atunci înfruntaţi trecutul şi îl dizolvaţi prin puterea prezenţei dumneavoastră.

    Nu vă puteţi regăsi întorcându-vă în trecut. Va regăsiţi numai revenind în prezent.

01.03 Cum pătrundem în prezent

01.03 Cum pătrundem în prezent

    Odată cu dimensiunea atemporală apare şi un alt fel de cunoaştere, o cunoaştere care nu “ucide” spiritual care trăieşte în fiecare fiinţă şi în fiecare lucru. O cunoaştere care nu distruge sacralitatea şi misterul vieţii şi care cuprinde o dragoste adâncă şi respect pentru tot ce există.

   PUNEŢI CAPĂT VECHIULUI TIPAR de negare a clipei Acum şi de rezistenţa faţă de momentul prezent. Faceţi un obicei din a vă retrage atenţia din trecut şi viitor ori de câte ori nu vă sunt necesare. Ieşiţi din dimensiunea timpului cât mai mult posibil în viaţa de zi cu zi.

    Dacă vi se pare greu să pătrundeţi direct în clipa Acum, începeţi prin a observa tendinţa obişnuită a minţii de a dori să evadeze din prezent. Veţi observa că viitorul este de obicei imaginat ca fiind mai bun sau mai rău decât prezentul. Dacă viitorul închipuit este mai bun decât prezentul, acest lucru a dă speranţă şi un sentiment plăcut de anticipare. Dacă este mai rău, creează anxietate. Ambele sunt iluzii.

    Prin observarea de sine, starea de prezenţă pătrunde în mod automat în viaţa dumneavoastră. În clipa în care realizaţi că nu sunteţi prezent, aţi devenit prezent. De fiecare dată când vă puteţi observa mintea, nu mai sunteţi prins în ea. A apărut un alt factor, ceva ce nu aparţine minţii: prezenţa observatoare.

    Fiţi prezent ca observator al minţii dumneavoastră – al gândurilor şi emoţiilor, precum şi al diferitelor reacţii în diferite situaţii.Fiţi cel puţin la fel de interesat de propria reacţie pe cât sunteţi de situaţia sau de persoana care va determină să reacţionaţi.

    Observaţi de asemenea cât de des vi se îndreaptă atenţia spre trecut său viitor. Nu judecaţi sau analizaţi ce observaţi. Priviţi gândul, simţiţi emoţia, observaţi reacţia. Nu faceţi din ele o problemă personală. Veţi simţi atunci ceva cu mult mai puternic decât toate lucrurile pe care le observaţi, veţi simţi însăşi tăcuta prezenţă observatoare din spatele minţii, observatorul tăcut.

   

   Este nevoie de o prezenţă intensă atunci când anumite situaţii declanşează o reacţie cu o puternică încărcătură emoţională., ca de exemplu atunci când vă e ameninţată imaginea de sine, atunci când apare o provocare în viaţa dumneavoastră care declanşează frica, atunci când lucrurile “nu merg cum trebuie” sau este reactivat un moment emoţional din trecut. În aceste momente veţi avea tendinţa să deveniţi “inconştient”. Reacţia sau emoţia pun stăpânire pe dumneavoastră – dumneavoastră “deveniţi” reacţia. O manifestaţi. Vă justificaţi, contraziceţi, atacaţi, vă apăraţi… numai că acesta nu sunteţi dumneavoastră, este doar tiparul de reacţie, este mintea, în modul ei obişnuit de supravieţuire.

    Identificarea cu mintea încarcă reacţia cu şi mai multă energie, observarea minţii îi retrage energia. Identificarea cu mintea creează mai mult timp; observarea minţii deschide dimensiunea atemporalităţii. Energia retrasă minţii se transformă în prezenţă. Odată ce aţi simţit ce înseamnă să fii prezent, devine mult mai uşor să alegeţi pur ai simplu să ieşiţi din dimensiunea tipului ori de câte ori timpul nu vă este necesar în scopuri practice, şi să pătrundeţi mai adânc în Acum.

    Acest lucru nu vă afectează capacitatea de a folosi timpul – trecut sau viitor – atunci când aveţi nevoie să-l folosiţi în scopuri practice. Şi nu vă diminuează nici capacitatea de a vă folosi mintea. De fapt, chiar o amplifică. Atunci când o veţi folosi, mintea vă va fi mai pătrunzătoare, mai concentrată.

    Mintea persoanei iluminate are mereu atenţia concentrată la clipa Acum, rămânând însă conştientă periferic de timp. Cu alte cuvinte, persoana iluminată continuă să folosească “timpul cronologic”, dar este liberă de timpul psihologic.

Renunţarea la timpul psihologic

    Învăţaţi să folosiţi timpul – îl putem numi “timp cronologic” – pentru aspectele practice ale vieţii, dar de îndată ce aţi rezolvat problemele practice, reveniţi la conştiinţa momentului prezent. În felul acesta nu va exista o acumulare de “timp psihologic”, care înseamnă identificarea cu trecutul şi proiectarea continuă şi compulsivă în viitor.

    Când vă fixaţi un obiectiv  şi lucraţi la îndeplinirea lui, folosiţi “timpul cronologic”. Sunteţi conştient de scopul fixat, dar respectaţi şi acordaţi întreaga atenţie pasului pe care îl faceţi în acest moment. Dacă vă concentraţi excesiv asupra obiectivului, poate din cauză că prin împlinirea lui căutaţi să obţineţi fericire, împlinire sau un sentiment mai complet de identitate, momentul prezent nu mai este preţuit. Este redus la o simplă treaptă spre viitor, fără valoare în sine. Timpul cronologic devine atunci timp psihologic. Călătoria vieţii dumneavoastră nu mai este o aventură, ci doar o nevoie obsesivă de a ajunge, de a obţine, de a reuşi. Nu mai puteţi vedea sau mirosi florile, nici nu mai conştientizaţi frumuseţea şi miracolul vieţii care, atunci când vă aflaţi în clipa Acum se revarsă peste tot.

    Încercaţi mereu să ajungeţi într-un alt loc decât locul în care vă aflaţi? Cele mai multe lucruri pe care le faceţi sunt doar un mijloc pentru a împlini un scop? E împlinirea mereu neatinsă sau redusă la plăceri de scurtă durată precum sexul, mâncarea, băutura, drogurile sau senzaţiile tari? Vă concentraţi mereu să deveniţi, să realizaţi, să obţineţi, sau alergaţi mereu după noi senzaţii şi plăceri? Credeţi că dacă acumulaţi mai multe lucruri veţi deveni mai împlinit, mai bun sau mai întreg din punct de vedere psihologic? Aşteptaţi un bărbat sau o femeie care să  dea sens vieţii dumneavoastră?

    În starea de conştiinţă normală, de identificare cu mintea, sau starea neiluminată, puterea şi infinitul potenţial creativ care se află în Acum sunt complet acoperite de timpul psihologic. Şi în acest fel viaţa dumneavoastră îşi pierde rezonanţa, prospeţimea, sentimentul de uimire în faţa miracolului. Vechile tipare de gândire, de emoţie, de comportament, de reacţie şi de dorinţă sunt jucate în reprezentaţii care repetă la nesfârşit un scenariu din mintea dumneavoastră, care vă oferă un sentiment al identităţii dar care deformează şi ascunde realitatea prezentă. Atunci mintea face o obsesie pentru viitor, ca un mod de evadare din prezentul nesatisfăcător.

    Ceea ce percepeţi ca fiind viitor este de fapt o parte intrinsecă a stării prezente de conştiinţă. Dacă mintea dumneavoastră poartă greaua povară a trecutului, veţi repeta trăirea aceloraşi experienţe. Trecutul se perpetuează din lipsa de prezenţă. Calitatea conştiinţei dumneavoastră de acum este ceea ce dă formă viitorului – care, bineînţeles, nu poate fi trăit decât ca un moment prezent.

    Dacă ceea ce determină viitorul este calitatea conştiinţei din acest moment, atunci ce determină calitatea conştiinţei? Gradul dumneavoastră de prezenţă. Aşa că singurul loc în care poate avea loc o schimbare autentică şi unde trecutul poate fi dizolvat este momentul Acum.

    Poate vi se va părea greu să recunoaşteţi că timpul este cauza suferinţelor sau a problemelor dumneavoastră.  Credeţi că ele sunt cauzate de situaţii specifice din viaţa dumneavoastră, şi, dintr-un punct de vedere convenţional, acest lucru este adevărat. Dar, până nu aţi rezolvat principala disfuncţie generatoare de probleme a minţii – ataşamentul ei faţă de trecut şi viitor şi negarea clipei Acum -, problemele sunt de fapt interschimbabile.

    Dacă toate problemele sau ceea ce percepeţi ca fiind cauzele suferinţei sau ale nefericirii dumneavoastră ar fi îndepărtate astăzi în mod miraculos dar nu aţi devenit mai prezent, mai conştient, în scurt timp vă veţi trezi cu un set similar de probleme sau motive de suferinţă, ca o umbră care vă urmează oriunde aţi merge. În ultimă instanţă, există o singură problemă: mintea prinsă în timp.

    Nu există salvare în timp. Nu puteţi fi liber în viitor.

    PREZENŢA ESTE CHEIA spre libertate, deci numai acum puteţi fi liber.

Descoperirea vieţii dincolo de situaţia de viaţă

    Ceea ce numiţi “viaţă” ar trebui să se numească “situaţie de viaţă”. Este timp psihologic: trecut şi viitor. Anumite lucruri din trecut n-au mers aşa cum v-aţi fi dorit. Opuneţi încă rezistenţă lucrurilor întâmplate în trecut, iar acum vă împotriviţi situaţiei prezente. Speranţa este cea care a face să mergeţi mai departe, dar speranţa vă ţine atenţia îndreptată asupra viitorului, iar aceasta concentrare continuă asupra viitorului perpetuează negarea clipei Acum şi, prin aceasta, propria dumneavoastră nefericire.

    UITAŢI SITUAŢIA DE VIAŢĂ pentru un timp şi acordaţi atenţie vieţii dumneavoastră.

    Situaţia dumneavoastră de viaţă există în timp. Viaţa dumneavoastră există acum.

    Situaţia dumeavoastră de viaţă este o construcţie a minţii. Viaţa dumneavoastră este reală.

    Găsiţi “poarta strâmtă care duce spre viaţă”. E numită “clipa Acum”. Reduceţi-vă viaţa la acest moment. Situaţia dumneavoastră de viaţă poate fi plină de probleme – cele mai multe situaţii de viaţa sunt aşa – dar descoperiţi dacă aveţi vreo problemă în acest moment. Nu mâine, nu peste zece minute, ci acum. Aveţi acum o problemă?

    Când sunteţi încărcat de probleme nu mai există loc ca noul să se manifeste, nu mai există loc pentru soluţii. Aşa că, ori de câte ori puteţi, faceţi puţin loc, creaţi un spaţiu, pentru a putea găsi viaţa dincolo de situaţia de viaţă.

    FOLOSIŢI-VĂ PE DEPLIN SIMŢURILE. Fiţi acolo unde vă aflaţi. Uitaţi-vă în jur. Priviţi numai, nu interpretaţi. Priviţi lumina, formele, culorile, texturile. Conştientizaţi prezenţa tăcută a fiecărui lucru. Fiţi conştient de spaţiul care permite fiecărui lucru să existe.

    Ascultaţi sunetele; nu le judecaţi. Ascultaţi liniştea din spatele sunetelor.

    Atingeţi ceva – orice -, simţiţi şi conştientizaţi Fiinţa.

    Observaţi ritmul propriei respiraţii, simţiţi aerul care intră şi iese, simţiţi energia vieţii în corpul dumneavoastră. Permiteţi fiecărui lucru să existe, înăuntru şi în afară. Permiteţi lucrurilor să fie cum sunt. Pătrundeţi adânc în clipa Acum.

    Astfel lăsaţi în urmă lumea distrugătoare a abstracţiilor mentale, lumea timpului. Ieşiţi din mintea nesănătoasă care vă secătuieşte de energie vitală, la fel cum otrăveşte şi distruge încet Pământul. Vă treziţi dintr-un vis al timpului, în prezent.

Toate problemele sunt iluzii ale minţii

    CONCENTRAŢI-VĂ ÎNTREAGA ATENŢIE ASUPRA clipei Acum şi spuneţi-mi ce problemă aveţi în acest moment.

    Nu primesc nici un răspuns, pentru că e imposibil să aveţi o problemă când întreaga atenţie vă este absorbită de clipa Acum. O situaţie trebuie ori rezolvată, ori acceptată. De ce să o transformăm într-o problemă?

    Mintea îndrăgeşte în mod inconştient problemele, pentru că ele conferă o anumită identitate. Acest lucru este considerat normal, dar este o nebunie. “Problema” înseamnă a stărui mental asupra unei situaţii fără a avea intenţia adevărată sau posibilitatea de a acţiona în acest moment, transformând-o în mod inconştient într-o componentă a sentimentului dumneavoastră de identitate. Situaţia de viaţă vă copleşeşte într-atât, încât pierdeţi senzaţia vieţii, a Fiinţei. Sau purtaţi în  minte povara nebunească a sute de lucruri pe care le veţi face sau va trebui să le faceţi în viitor, în loc să vă concentraţi atenţia asupra singurului lucru pe care îl puteţi face acum.

    CÂND CREAŢI O PROBLEMĂ , creaţi durere. Este nevoie doar de o simplă alegere,  o simplă decizie:”Orice s-ar întâmpla, nu-mi voi mai provoca durere. Nu voi crea probleme.” Deşi e o alegere simplă, este, de asemenea, una foarte radicală. Nu veţi face această alegere decât dacă sunteţi într-adevăr sătul de suferinţă, decât dacă simţiţi cu adevărat că nu o mai doriţi. Şi nu veţi reuşi să vă duceţi decizia la îndeplinire decât dacă accedeţi la puterea clipei Acum. Dacă nu mai creaţi suferinţă pentru dumneavoastră, nu o mai creaţi nici pentru ceilalţi. Şi nici nu mai contaminaţi frumosul Pământ, spaţiul dumneavoastră interior şi psihicul colectiv al omenirii cu negativismul creării de probleme.

    Când apare o situaţie căreia trebuie să-i faceţi faţă, veţi acţiona cu limpezime şi fermitate, dacă acţiunea apare din conştiinţa momentului prezent. Şi probabilitatea de a avea succes va fi cu mult mai mare. Nu va fi o reacţie provenită din condiţionarea trecută a minţii dumneavoastră, ci va fi un răspuns intuitiv la situaţie. În alte momente, veţi descoperi că este mai eficient să nu faceţi nimic – să rămâneţi ancorat în clipa Acum, pe când altădată ar fi reacţionat mintea ataşată de timp.

Bucuria fiinţei

    Pentru a testa dacă v-aţi lăsat condus de timpul psihologic puteţi folosi următorul criteriu simplu.

   ÎNTREBAŢI-VĂ: fac ceea ce fac cu bucurie, cu uşurinţă şi naturaleţe? Dacă nu este aşa , atunci timpul acoperă momentul prezent şi viaţa este percepută că o povară sau ca o luptă.

    Dacă în ceea  ce faceţi nu există bucurie, uşurinţă şi naturaleţe, acest lucru nu înseamnă neapărat că trebuie sa vă schimbaţi activitatea. Poate fi suficient să schimbaţi modul în care o faceţi. “Cum” e întotdeauna mai important decât “ce”. Încercaţi să acordaţi mai multă atenţie lucrului pe care îl faceţi decât rezultatului pe care încercaţi să-l obţineţi prin acesta. Acordaţi întreaga dumneavoastră atenţie lucrurilor pe care vi le aduce momentul prezent. Acest lucru implică o acceptare totală a situaţiei prezente, pentru că nu puteţi acorda o atenţie totală unui lucru căruia îi opuneţi în acelaşi timp rezistenţă.

    De îndată ce acceptaţi momentul prezent, toată nefericirea şi lupta se dizolvă, iar viaţa începe să curgă cu bucurie şi în pace. Când acţionaţi din conştiinţa momentului prezent, tot ceea ce faceţi abundă de un sentiment de grijă, dragoste şi calitate – chiar şi cele mai simple activităţi.

    NU VĂ PREOCUPAŢI DE REZULTATUL ACŢIUNII dumneavoastră, ci acordaţi atenţie acţiunii în sine. Rezultatele vor veni de la sine. Aceasta este o puternică practică spirituală.

     Când încercarea compulsivă de a evada din momentul prezent încetează, bucuria Fiinţei se revărsă în tot ceea ce faceţi. În momentul în care atenţia vi se îndreaptă asupra clipei Acum, simţiţi prezenţa, linişte şi pace. Nu mai depindeţi de viitor pentru împlinire şi satisfacţie – nu îl mai căutaţi pentru a vă aduce împlinirea. De aceea, nu mai depindeţi de rezultate. Nici eşecul, nici succesul nu au puterea să vă schimbe starea interioară de unitate cu Fiinţa. Aţi descoperit viaţa dincolo de situaţia de viaţă.

    În absenţa timpului psihologic, sentimentul de sine derivă din Fiinţă, şi nu din trecutul personal. De aceea, nevoia psihologică de a deveni altceva decât sunteţi, nu  mai există. În lume, la nivelul situaţiei dumneavoastră de viaţă, puteţi să deveniţi bogat, să adunaţi cunoştinţe, succes, să vă eliberaţi de una sau de alta, dar în dimensiunea adâncă a Fiinţei sunteţi acum complet şi întreg.

Starea atemporală de conştiinţă

    Când fiecare celulă din corpul dumneavoastră este atât de prezentă încât o simţiţi vibrând de viaţă şi când în orice moment puteţi simţi această viaţă ca fiind bucuria Fiinţei, atunci se poate spune că v-aţi eliberat de timp. A fi liber de timp înseamnă a fi liber de nevoia psihologică de trecut pentru a avea o identitate, şi de viitor pentru a atinge împlinirea. Aceasta reprezintă cea mai profundă transformare a conştiinţei pe care v-aţi putea-o imagina.

    DUPĂ CE AŢI TRĂIT EXPERIENŢA STĂRII ATEMPORALE de conştiinţă pentru scurte momente, începeţi să oscilaţi între dimensiunea timpului şi a prezenţei. La început deveniţi conştient de cât de rar sunteţi cu adevărat prezent în clipa Acum. Dar a şti că nu eşti prezent este deja o mare realizare: această cunoaştere înseamnă prezenţă – chiar dacă la început durează doar câteva secunde în timp cronologic, înainte de a se pierde din nou.

    Apoi, din ce în ce mai des, alegeţi să vă concentraţi atenţia asupra momentului prezent în loc de trecut şi de viitor, iar de fiecare dată când vă daţi seama că aţi pierdut clipa Acum sunteţi capabili să rămâneţi în ea nu doar pentru câteva secunde, ci pentru perioade mai lungi de timp, din perspectiva timpului cronologic.

    Prin urmare, înainte de a fi ferm ancorat în starea de prezenţă, ceea ce înseamnă că sunteţi pe deplin conştient, veţi oscila pentru un timp între starea conştientă şi cea inconştientă, între starea de prezenţă şi cea de identificare cu mintea. De nenumărate ori veţi pierde clipa prezentă şi veţi reveni la ea. În  final, prezenţa va deveni starea dumneavoastră predominantă.

01.02 Originea fricii

01.02 Originea fricii

     Starea psihologică de frică e independentă de orice pericol concret şi imediat. Se manifestă în multe forme: disconfort, îngrijorare, anxietate, nervozitate, încordare, groază, fobie, s.a.m.d. Acest tip de frică psihologică e întotdeauna legat de ceea ce ar putea să se întâmple, şi nu de ceva ce se întâmplă în clipa de faţă. Dumneavoastră vă aflaţi în “acum şi aici”, în timp ce mintea dumneavoastră se afla în viitor. Acest lucru creează o prăpastie de anxietate. Şi dacă v-aţi identificat cu mintea şi aţi pierdut contactul cu puterea şi simplitatea clipei Acum, sentimental de anxietate vă va însoţi constant. Puteţi face oricând faţă momentului prezent, dar nu puteţi face faţă unui lucru care este numai o proiecţie a minţii – nu puteţi face faţa viitorului.

    Mai mult decât atât, cât timp vă identificaţi cu mintea, viaţa vă este condusă de către ego. Ca urmare a naturii lui fantomatice şi în ciuda elaboratelor lui mecanisme de apărare, egoul este foarte vulnerabil şi nesigur, şi se vede ameninţat continuu. La fel stau lucrurile şi în cazul în care egoul pare foarte încrezător. Acum amintiţi-vă că emoţia este reacţia corpului la activitatea minţii. Ce mesaj primeşte corpul în mod constant de la ego, acest fals sine făurit de minte? “Pericol, sunt ameninţat.” Şi care este emoţia generate de acest mesaj constant? Frica, desigur.Frica pare a avea multe cauze. Frica de a pierde, frica de eşec, frica de a fi rănit s.a.m.d. Dar, în ultimă instanţă, orice frică înseamnă frica de moarte, de anihilare a sinelui fals. Pentru sinele fals moartea este mereu aproape. În această stare de identificare cu mintea, frica de moarte influenţează toate aspectele vieţii dumneavoastră.

    De exemplu, chiar şi un lucru absolut obişnuit şi “normal”, precum nevoia compulsivă de a avea dreptate într-o discuţie şi de a-i dovedi celuilalt că se înşală – apărând poziţia mentală cu care v-aţi identificat – este o consecinţă a fricii de moarte. Dacă vă identificaţi cu o poziţie mentală, atunci când vă înşelaţi, sentimental de identitate bazat pe o construcţie mentală este ameninţat serios cu anihilarea. Aşa că sinele fals nu îşi poate permite să greşească. A greşi înseamnă a muri. Din această cauză s-au purtat războaie şi s-au distrus nenumărate relaţii.

   Din clipa în care aţi renunţat la identificarea cu mintea, pentru sentimental dumneavoastră de identitate nu mai are nici o importanţă dacă aveţi dreptate sau greşiţi, aşa că nevoia compulsivă şi profund inconştientă de a avea dreptate, care este o formă de violenţă, nu a mai există. Puteţi afirma clar şi limpede ce gândiţi sau ce simţiţi, fără ca în aceasta să mai existe agresivitate sau nevoie de apărare. Sentimentul de identitate provine atunci dintr-un loc mai profund şi mai adevărat, din interiorul dumneavoastră, şi nu din minte.

 

    URMĂRIŢI APARIŢIA ORICĂRUI SENTIMENT DEFENSIV.   

    Ce apăraţi? O identitate iluzorie, o imagine din mintea dumneavoastră, o entitate fictivă. Conştientizând acest tipar, observându-l, veţi renunţa să vă mai identificaţi cu el. În lumina conştiinţei dumneavoastră, acest tipar inconştient se va dizolva rapid.

    Acesta este sfârşitul tuturor conflictelor şi al jocurilor de putere care subminează atât de mult relaţiile. Puterea asupra altora e slăbiciune deghizată în putere. Adevărata putere se afla în interior şi vă este acum disponibilă.

   

    Mintea caută necontenit să nege clipa Acum şi să evadeze din ea. Cu alte cuvinte, cu cât vă identificaţi cu mintea dumneavoastră, cu atât mai mult suferiţi. Sau o puteţi privi şi aşa: cu cât sunteţi mai capabil să preţuiţi şi să acceptaţi clipa Acum, cu atât sunteţi mai liber de durere şi de suferinţă – liber de mintea egocentrică.

    Dacă nu mai doriţi să creaţi suferinţă, nici dumneavoastră, nici celorlalţi, dacă nu mai doriţi să adăugaţi durere la reziduul de durere care trăieşte încă în dumneavoastră, atunci nu mai creaţi timp, sau cel puţin, nu mai mult decât e necesar pentru a face faţă problemelor practice ale vieţii. Cum să opriţi crearea timpului?

    DAŢI-VĂ SEAMA CĂ MOMENTUL PREZENT          este tot ce aveţi. Transformaţi clipa Acum în principalul focar de atenţie al vieţii dumneavoastră.

    Dacă înainte trăiaţi în timp şi făceaţi din când în când vizite scurte în clipa Acum, trăiţi acum în prezent şi faceţi vizite scurte în trecut şi viitor când situaţiile practice ale vieţii o impun.

    Spuneţi mereu “da” momentului prezent.

Puneţi capăt iluziei timpului

    Aceasta este cheia: Puneţi capăt iluziei timpului. Timpul şi mintea sunt inseparabile. Îndepărtaţi timpul din minte şi acesta se opreşte – asta dacă nu alegeţi să îi daţi de lucru.

    A te identifica cu propria minte înseamnă a fi prizonierul timpului: impulsul compulsiv de a trăi aproape exclusiv prin memorie şi anticipare. Acest lucru creează o preocupare continuă pentru trecut şi viitor şi un refuz de a preţui şi conştientiza momentul prezent şi a-i permite să existe. Impulsul apare pentru că trecutul vă oferă o identitate, iar viitorul deţine promisiunea salvării sau a împlinirii într-o formă sau alta. Amândouă sunt iluzii.

    Cu cât vă concentraţi mai mult asupra timpului – trecut şi viitor - , cu atât mai mult pierdeţi clipa Acum, cel mai preţios lucru.

    De ce este acesta lucrul cel mai preţios? În primul rând, pentru că este singurul lucru. Este tot ceea ce există. Eternul prezent e spaţial în care vi se desfăşoară întreaga viaţă, singurul factor care rămâne constant. Viaţa este acum. N-a existat niciodată vreun timp în care viaţa dumneavoastră să nu fie acum, şi nici nu va exista.

    În al doilea rând,  clipa Acum este singurul punct care vă poate trece dincolo de graniţele limitate ale minţii. E singurul punct de acces în dimensiunea fără timp şi fără formă a Fiinţei.

    Aţi trăit, făcut, gândit, simţit vreodată ceva în afara clipei Acum? Credeţi că se va întâmpla? Este posibil ca ceva să se întâmple sau să existe în afară clipei Acum? Răspunsul e evident, nu-i aşa?

    Nimic nu s-a întâmplat vreodată în trecut; s-a întâmplat în Acum. Nimic nu se va întâmpla în viitor; se va întâmpla în Acum.

    Esenţa a ceea ce spun nu poate fi înţeleasă cu mintea. În clipa în care se produce înţelegerea, apare o schimbare în conştiinţă, o trecere de la minte la Fiinţă, de la timp la prezenţă. Dintr-odată totul e simţit ca fiind viu, radiind de energie, emanând Fiinţă.