Cum să trăim mai bine - sinteza

Cum să trăim mai bine - sinteza

Pesimismul şi optimismul
Încercaţi să vă spuneţi următoarele:

—    Am irosit prea mult timp, am pierdut numeroase ocazii de a fi fericit, aşa că acum vreau să recuperez tim­pul pierdut şi să profit de viaţă.

—    Şi o să încep chiar de azi.

—    Trecutul să fie pentru mine o lecţie, nu un obsta­col, pentru că vreau să trăiesc numai în prezent.

—    Dacă azi mă simt fericit, vreau să fiu la fel şi mâi­ne.

—    Dacă azi lucrurile nu merg cum aş vrea, mâine o să meargă mult mai bine.

—    Dacă sunt îngrijorat şi am de rezolvat anumite pro­bleme, o să mă culc fără să mă gândesc la ele şi sunt si­gur că mâine mă voi trezi într-o dispoziţie mai bună şi voi fi gata să încerc să găsesc cea mai bună soluţie pen­tru problemele respective.

—    Am încredere în mine.

—    Sunt o persoană interesantă şi dacă alţii nu par să mă înţeleagă şi să mă aprecieze, cu atât mai rău pentru ei.

—    Sunt un om cinstit şi loial şi ştiu că nu aş putea face nimănui nici un rău.

—    în general, oamenii sunt simpatici, deşi fac tot posibilul ca să pară nesuferiţi. Oricum ar fi, ei merită atenţie şi respect.

—    Sunt un tip simpatic.

—    Nu-mi folosesc îndeajuns capacităţile. Dacă aş face un efort, aş fi mult mai eficient.

—    Dacă în trecut am făcut vreo greşeală, nu e cazul să-mi pun cenuşă în cap. Oricine poate greşi, chiar mai mult decât mine. Îmi acord iertarea şi mă declar gata să pornesc mai departe cu dreptul.

—    Nu e niciodată cazul să mă supăr.

—    Nu înjur, nu blestem, nu ţip şi vocea mea păstrează întotdeauna un ton serios şi politicos.

—    Mă interesez cu bucurie de tot felul de lucruri.

—    Banii vin şi se duc, dar prietenii rămân.

—    Nu are rost să exagerez cu eforturile. Mâine aş putea face diverse lucruri pe care nu e neapărat nevoie să le fac azi.

—    Ceasurile se află aici ca să-mi spună ce oră e, nu ca să mă facă să alerg şi să nu pierd nici un minut.

—    De acum înainte îmi voi face obiceiul să mă plimb în fiecare zi, preferabil singur, fără să aibă importanţă pe unde.

—    Mă voi strădui să privesc lucrurile ca un copil, cu cea mai mare atenţie.

—    Voi fi mai prudent, dar asta nu înseamnă că am început să îmbătrânesc. Dimpotrivă, nu m-am simţit niciodată atât de tânăr şi de plin de energie.

—    Mă simt mai senin, mai calm.

—    In ciuda a orice, viaţa e frumoasă.

—    Cine ştie câte lucruri interesante o să descopăr mâine!

Cum să rămânem tineri
Învăţaţi să vă stăpâniţi mai bine instinctele şi să vă împăcaţi mai bine cu Eul şi cu Supraeul.

—    Nu vă mai tot gândiţi la trecut, pentru că asta nu vă foloseşte la nimic: nici să retrăiţi momentele de fericire (iremediabil pierdute), nici să rezolvaţi nişte probleme care au dispărut.—    Pe de altă parte, gândiţi-vă că aceia cu care v-aţi petrecut viaţa v-au ajutat să vedeţi prezentul în mod realist.

—    Prezentul e cel care contează.

—    Lăsaţi viitorului plăcerea neprevăzutului; Amintiţi-vă că înţelepţii spuneau: „Viitorul e în mâinile zeilor".

—    Nu-i criticaţi pe ceilalţi doar pentru că sunt mai tineri şi au experienţe diferite de ale dumneavoastră.

—    Nu respingeţi în mod sistematic lumea actuală. Faptul că o cunoaşteţi foarte puţin ar putea acţiona ca un stimulent.

—    Manifestaţi Interes faţă de tot ceea ce vă .

—    Munciţi: munca poate fi plăcută, deoarece le permite oamenilor să se simtă de folos atât lor, cât şi celorlalţi.

—    Nu uitaţi că şi distracţiile şi nu neapărat odihna pot fi la fel de plăcute şi chiar mai eficiente pentru refacerea fizică, psihică şi spirituală.

—    Faceţi economii şi pentru distracţiile si bucuriile dumneavoastră şi nu numai pentru alţii.

—    Abţineţi-vă să daţi sfaturi şi refuzaţi să-i ascultaţi pe cei care vor să se transforme în consilieri.

—    Nu vă lăsaţi influenţat de cei ce vor cu tot dinadinsul să vă aducă aminte ce vârstă aveţi şi priviţi-i ca pe nişte mârlani.

—    Şi, mai ales, fiţi deschis către compasiune. Gândiţi-vă la toti oamenii aceia care au putut face asta.

Importanţa muncii

—    Nu trebuie să încercaţi să luptaţi împotriva muncii. In schimb, încercaţi să vă folosiţi  capacităţile în armonie cu ambiţiile şi pasiunile pe care le aveţi şi nu renunţaţi la ele doar de dragul banilor, care sunt efemeri şi, de aceea, sunt sursă de frustrări

—    Din orice punct de vedere, munca trebuie să fie un mijloc, nu un scop căruia să-i consacrăm întreaga noastră energie.

Echilibrul în viaţă

—    Ca să ne simţim echilibraţi în viaţă, trebuie să ştim să ne programăm existenţa.  

—    Trebuie să ştim să-i iertăm pe părinţi pentru greşelile lor sau pentru educaţia eronată, poate, pe care ne-au dat-o.  

Importanţa sănătăţii

—    Apăraţi-vă orele de odihnă, ale dumneavoastră şi ale celor cu care vă împărţiţi viaţa.

—    Calmaţi-vă spiritul înainte de a adormi şi transmiteţi-le starea dumneavoastră de seninătate şi celorlalţi. Când eraţi mici, vă plăcea să fiţi sărutaţi de noapte bună; acum, aveţi nevoie să vă asiguraţi că nu aveţi nimic de împărţit cu voi înşivă.

—    Faceţi bilanţul zilei care a trecut şi gândiţi-vă că mâine va începe o nouă zi.

—    Nu uitaţi de importanţa igienei; nu vă permiteţi să fiţi neglijenţi şi şleampeţi.

—    E nevoie să faceţi baie sau duş în fiecare zi, de preferat dimineata,

—    Nu uitaţi, de asemenea, că medicii nu sunt numai pentru bolnavi.

—    Nu e bine să mâncăm prea mult.

—    e mereu preferabil să vă ridicaţi de la masă fără să fiţi cu adevărat sătui.

—    Carnea nu e atât de necesară pe cât se crede.

—    să aveţi o alimentaţie echilibrată; nu vă îmbuibaţi

—    săriţi uneori peste o masă ori mulţumiţi-vă cu câteva fructe.

—    renunţaţi la ceaşca de cafea băută; în schimb, o cană zdravănă de cafea cu lapte sau de ciocolată, împreună cu pâine prăjită, gem, ouă, şuncă sau cereale vă vor permite să acumulaţi putere pentru toată dimineaţa.

—    Nu trebuie nici să vă aşezaţi la masă cu stomacul gol şi având foarte puţin timp la dispoziţie, deoarece stomacul va digera cu greutate mâncarea pe care aţi înfulecat-o prea repede.

—    E necesar să ştiţi să vă rezervaţi o clipă de linişte pentru ora prânzului.

Dragostea, prietenia

—    Relaţiile cu ceilalţi pot da naştere unei multitudini de sentimente; în general, acestea pot fi împărţite în senti­mente afectuoase si ostile. Cel ce doreşte să aibă o viată frumoasă trebuie să se străduiască să le elimine relaţiile nocive.

—    În ciuda bunăvoinţei noastre, putem da naştere unor antipatii, invidii şi ran­chiune.

—    E necesar să fim răbdători. Nu putem spera să-i mulţumim pe toţi şi să le fim sim­patici.

—                Iubirea şi prietenia îi sunt la fel de necesare omu­lui ca şi aerul pe care-l respiră.

—    Un individ care preferă să se închidă în singurătate comite o greşeală dintre cele mai grave. Nu fugind de viaţă putem s-o cucerim.  Prin urmare, nu aşteptaţi ca alţii să facă primul pas şi să vă ofere pe tavă prietenia şi dragostea pe care aţi vrea să le primiţi.

—    Trebuie să învăţaţi să vă daţi seama care sunt sentimentele celorlalţi, să alegeţi, să ghiciţi, să recunoaşteţi, să vedeţi, fără să vă lăsaţi orbit de prejudecăţile care v-ar putea face să excludeţi pe nedrept din cercul de prieteni persoane demne de toată stima.

Ultimele sfaturi, în loc de concluzie

—    Nu vă neglijaţi necazurile, dar depăşiţi-vă suferin­ţele încercând să le descoperiţi originile, adică anulându-le agresivitatea.

—    Iubiţi şi fiţi iubiţi.

—    Să nu vă închipuiţi că avantajele pe care vi le ofe­ră viaţa sunt gratuite. Viaţa are un preţ, pe care însă noi îl fixăm.

—    Nu vă neglijaţi familia. Să nu credeţi cumva că veţi avea parte de fericire dacă sunteţi simpatic cu străinii, dar morocănos şi neînţelegător cu familia. Numai între cei dragi veţi putea învăţa ce e fericirea...

—    Nu vă lăsaţi impresionat de lumea exterioară; chiar dacă aflaţi în fiecare zi lucruri triste, refuzaţi să deveniţi pesimist şi observaţi evenimentele care au loc, dintr-un punct de vedere critic şi cu un interes care-l deosebeşte pe adult de copilul înspăimântat care crede în bau-bau şi vrăjitoare

—    Nu fiţi pretenţios. Nu afirmaţi că sunteţi mai bun decât alţii; în schimb, străduiţi-vă să fiţi mai bun ca ieri. Trecutul propriu trebuie să vă fie unicul termen de comparaţie.

—    Nu vă pierdeţi niciodată simţul umorului. învăţaţi să râdeţi.

—    Învăţaţi, de asemenea, să minimalizaţi unele mici neplăceri care ar putea risca să vă rănească într-un mod disproporţionat. Cu siguranţă, simţul umorului nu constă într-o atitudine ironică faţă de ceilalţi. Toţi oamenii sunt egali, numai că unii sunt mai norocoşi decât alţii.

—    Nu vă obişnuiţi să adoptaţi atitudini puerile, căci asta nu place nimănui. Fiţi tineri, dar niciodată renunţând la demnitate.

—    Încercaţi să puneţi în valoare inteligenţa altora. Tuturor ne place să fim lăudaţi. Nu vă răzbunaţi însă pe ceilalţi dacă nu obţineţi prea multă recunoştinţă din partea oamenilor. Dacă sunteţi amabil şi serviabil cu ceilalţi, vi se va răspunde cu minimum 10% din amabilitatea pe care aţi arătat-o, iar asta e deja mult.

—    Trebuie să ştiţi să vă îngrijiţi de propria sănătate, să fiţi puţin egoist, ca să nu deveniţi apoi o povară pentru alţii.

—    Nu vă consideraţi zilele un şir de obligaţii nesfârşite. Gândiţi-vă uneori la drepturile pe care le aveţi, dar nu încercaţi să le impuneţi altora într-un mod agresiv.

—    Fiecare zi trebuie să conţină măcar o oră de distracţie şi de odihnă.

—    Trebuie să fiţi tolerant. Spiritul de răzbunare nu vă va ajuta deloc să fiţi un om senin şi calm şi nu va face decât să dea naştere atitudinilor de tip nevrotic.

 http://www.slideshare.net/gflorentina/cum-sa-traim-mai-bine-a-roberti-psihanaliza

Din cartea

“Cum sa te psihanalizezi singur” de A. Roberti

Traducere din limba franceza de Florenta Simion si Catalin Simion

se poate descarca integral de aici:

 http://www.scribd.com/doc/194263081/Psihanaliza

Film: Anotimpurile omului (2003)

.

Redefineşte-ţi standardele relaţiilor tale

Redefineşte-ţi standardele relaţiilor tale

Hei! îl ştiu pe tipul cu care vă întâlniţi.

.

Da, zău aşa. E un tip aşa de stresat de job, de proiectul la care lucrează.

Tocmai a trecut printr-o despărţire, chestie care îl afectează puternic.

Divorţul alor lui l-a speriat şi nu prea are încredere în ceilalţi.

În momentul de faţă trebuie să se concentreze asupra carierei.

Nu se poate încurca cu nimeni până nu se dumireşte ce se întâmplă cu viaţa lui.

Tocmai şi-a luat casă şi mutarea îl ucide.

De îndată ce se mai liniştesc apele o să-şi lase nevasta, prietena, slujba de rahat. Dumnezeule, e o persoană atât de complicată!

E un tip construit în întregime din scuzele voastre.

Şi din momentul în care veţi înceta să-i mai găsiţi scuze, va dispărea complet din viaţa voastră. Există bărbaţi care sunt atât de ocupaţi sau care au trecut prin evenimente atât de oribile, încât le este dificil să aibă o relaţie? Da, însă aceştia sunt atât de puţini, încât merită să facă parte din Legendele Olimpului. Pentru că, aşa cum am mai spus-o deja, un bărbat mai degrabă s-ar lăsa călcat în picioare de elefanţi cuprinşi de flăcări decât să recunoască faptul că nu te vrea. Scuzele de după perdea, vorba vine, sunt de fapt: scuze extrem de jalnice.

Auziţi, mai ţineţi voi minte filmul ăla cu fata care îl tot aşteaptă pe băiat să o invite în oraş, şi care tot îi găsea scuze când nu o invita?

Şi care s-a culcat cu el când erau amândoi beţi şi care pe urmă a tot stat după fundul lui până când au început un soi de relaţie?

După care el a înşelat-o, dar ea ştia în adâncul sufletului ei că, dacă îl va ierta şi va avea aşteptări aproape egale cu zero şi va fi foarte drăguţă cu el, până la urmă vor fi împreună?

Iar el s-a îmbătat la nuntă şi au trăit nefericiţi până la adânci bătrâneţi într-o relaţie oribilă, construită pe principii de rahat?

Nu v-aduceţi aminte? Ei bine, şi asta pentru că astfel de filme nu se fac, fiindcă dragostea e cu totul şi cu totul altfel.

Oamenii sunt inspiraţi să întreprindă lucruri extraordinare pentru a găsi şi a rămâne cu persoana iubită. Se fac filme mari despre poveşti dintr-astea şi fiecare relaţie pe care o admiraţi musteşte de măreţia pe care v-o doriţi şi voi în propriile relaţii. Şi, cu cât vă acordaţi mai mare importanţă, cu atât cresc şansele de a o obţine. Aşa că citiţi aceste scuze, distraţi-vă, după care ... puneţi-le pe toate în cui. Meritaţi mai mult!

1. Nu face tu primul pas.

Daca te vrea, va face tot posibilul sa te intalneasca si nu va avea nici o retinere in a te invita in locuri publice iar, daca te va place, nu va ezita sa te prezinte rudelor, prietenilor, etc.

2. Nu te vrea daca:

-       Daca nu te suna sau nu te cauta inseamna ca nu te vrea. Daca te vrea, stie sa te gaseasca si nu va ezita sa te caute.

-       Daca nu iesiti in doi ci te scoate numai „cu gasca”, nu te vrea

-       Daca nu simti ca te doreste si ca femeie, inseamna ca nu te vrea.

-       Daca se culca cu atla, nu te vrea. Nu exista justificare pentru asta

-       Daca vrea sa fie cu tine numai cand e beat sau cand este singur sau in impas, nu te vrea.

-       Daca, dupa un timp rezonabil nu iti vorbeste de casatorie, nu te vrea. (Timp rezonabil inseamna cam tot atata timp cat ti-a fost tie necesar sa stii ca ti-ai dori sa va casatoriti).

-       Daca se desparte de tine, nu te vrea. Intalnirea de adio sau sexul de adio nu-si au rostul. Tu nu esti pe post de pansament.

-       Daca da bir cu fugitii (probleme... ocupat... a intervenit ceva...), nu te vrea. Nu-i da sansa sa te respinga din nou

-       Daca e insurat (nevasta e o scorpie... nu mai face sex cu mine de ani de zile...) sau alte variatiuni (neconsolat dupa fosta prietena), Tu nu esti pe post de pansament. Subiect inchis de la inceput.

-        Dacă se poartă ca un porc insensibil, ca un super ciudat sau dacă te umileşte, nu te vrea.

3. Nu da crezare povestilor (telenovelelor). Sunt doar exceptii de la regula si e greu de imaginat ca si tu vei fi una din exceptii.

Cateva exemple de povesti:

-       Tipi după care mai întâi se ţine scai fata, pentru ca în cele din urmă să devină iubirea vieţii lor;

-       tipul care o tratează ca naiba vreme de câţiva ani pe fata cu care se culcă ocazional, dar ea are răbdare cu el şi acum individul e un tată şi un soţ devotat;

-       tipul care nu-i dă un telefon fetei cu care s-a culcat timp de o lună, după care o sună şi apoi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi;

-       tipa care se culcă cu bărbatul însurat, cu care până la urmă se căsătoreşte şi sfârşeşte prin a avea un mariaj îndelungat şi fericit.

Redefineste-ti standardele

SUGESTII STANDARD

•        Nu voi ieşi la o întâlnire cu un bărbat dacă nu m-a invitat el mai întâi.

•        Nu voi ieşi la întâlnire cu un bărbat care mă lasă să aştept să mă sune.

•        Nu voi avea o relaţie cu un bărbat care nu e sigur că vrea să aibă o relaţie cu mine (nu ma scoate in public, nu ma prezinta rudelor, cunostintelor, ma scoate doar in „gasca”).

•        Nu voi avea o relaţie cu un bărbat care mă face să mă simt nedorită ca femeie.

•        Nu voi avea o relaţie cu un bărbat care se culca cu alta. Nu are justificare pentru asta.

•        Nu voi avea o relaţie cu un bărbat care abuzează de băutură sau droguri şi mă face să mă simt inconfortabil.

•        Nu voi avea o relaţie cu un bărbat care vrea sa fie cu mine doar când e beat,  sau doar cand e singur, sau doar cand e in impas

•        Nu voi fi cu un bărbat căruia îi este frică să vorbească despre viitorul nostru.

•        Nu-mi voi pierde timpul preţios sub nici o formă cu un bărbat care deja m-a respins.  Intalnirea de adio sau sexul de adio nu-si au rostul. Eu nu sunt pe post de pansament.

•        Nu voi avea o relaţie cu un bărbat însurat sau orice alte variatiuni cu o fosta prietena. Eu nu sunt pe post de pansament. Subiect inchis de la inceput.

•        Nu voi fi cu un bărbat care nu e în mod sigur o persoană bună, blândă si iubitoare.

•        Nu voi fi cu un bărbat care se poartă ca un porc insensibil, ca un super ciudat,  sau care mă umileşte

•        Nu voi fi cu un bărbat care ar parea sa mă implice într-o relaţie de genul  telenovelelor  (femeia care s-a tinut scai pana a reusit, care a rabdat pana l-a schimbat in bine, barbatul care a inteles si s-a schimbat, barbatul insurat care a ales-o pe ea etc. )

Dupa: „Tu îl vrei, el nu te vrea” de Greg Behrendt şi Liz Tucillo

Cartea (REBT) Indrumar Pentru o Gandire Rationala

(REBT) Indrumar Pentru o Gandire Rationala by flopalan

Lectia 6:  Cum să ne luminăm viaţa: puterea gândirii raţionale

Sumar

Fiecare dintre noi îşi luminează propria viaţă şi îşi creează propria fericire. Copiii şi adulţii pot să îşi aprindă propria lumină în viaţă dacă:

• îşi asumă răspunderea pentru crearea propriilor sentimente,
• îşi creează sentimente adaptative, utile, mai degrabă decât sentimente neproductive.
• se raportează la ei înşişi cu respect şi bunătate.
• îşi păstrează în permanenţă mai multe surse de satisfacţie, astfel încât dacă una nu mai funcţionează, pot alege dintre celelalte ceva mai potrivit.

De fapt, fiecare dintre noi are puterea de a-şi lumina propria viaţă, dând naştere ia

propria-i fericire si satisfactie. In consecinta, nu trebuie sa depindem de ceilalti pentru a

trăi sentimente de căldură şi fericire: interacţiunile cu ceilalţi ne pot produce mare plăcere, dar nu sunt neapărat suficiente. De fapt, în fiecare dintre noi se găseşte butonul care ne aprinde lumina în viaţă şi care o poate menţine aprinsă mereu.

Lucian Licurici învaţă să lumineze Lucian Licurici zăcea în tufişul de liliac şi privea abătut în pământ. Nici nu băgă de seamă apusul soarelui care deveni auriu, apoi roşiatic...şi nici pomeneală să simtă mirosul parfumat al florilor de liliac. „Ce groaznic!", mormăi Lucian pentru sine însuşi. „Cât de îngrozitor este să fii un licurici care să nu poată lumina... la fel de bine aş putea fi considerat o muscă sau un gândac. Un licurici care nu poate să lumineze nici nu poate fi numit licurici...sunt o ruşine pentru familia mea." Lucian stătea posomorât şi privea cum, rând pe rând, ceilalţi licurici începeau să lumineze, pe măsură ce soarele trecea în amurg şi amurgul se pierdea încet în noapte. Din toate celelalte puncte de vedere, era un licurici perfect. Avea o pereche elegantă de antene, aripi minunate şi o coadă lungă, suplă. Singurul lucru care i se putea reproşa lui Lucian era că nu putea să lumineze, dar acesta, bineînţeles, era cel mai mare neajuns pentru neamul licuricilor. „Probabil că ceilalţi ştiu un secret pe care eu nu-l cunosc", gândi Lucian, „altfel cum de reuşesc ei să lumineze şi să clipească fără prea mult chin, în [timp ce eu, oricât aş încerca, nu pot scoate nici măcar o spânteie? Mă întreb... care e şmecheria?!" Lucian decise că i s-a cam urât de atâta bombănit. Şi mai hotărî şi că se cam săturase să tot fie un licurici fără lumină, aşa că îşi părăsi culcuşul din tufişul de liliac şi porni într-o expediţie pentru a descoperi cum să se "aprindă" şi el. Un prim popas îl făcu în  tufişul  de colectat  miere, unde Loredana şi Laura Licurici străluceau aprins printre floricelele dulci. Lucian se ruşina niţel să le întrebe aşa direct, dar îşi dădu seama că nu are nimic de pierdut şi că ar avea atât de mult de câştigat dacă ar învăţa cum să lumineze... „Bună-ziua", rosti el, „vă deranjează dacă vă pun o întrebare mai personală?" „Ei...şi tu!", chicotiră Laura şi Loredana roşind uşor, „Asta depinde de întrebare". „Păi aş vrea să ştiu ce vă aprinde pe voi?" „Cum adică ce ne aprinde???", întrebară într-un glas Loredana şi Laura. „Ce vă aprinde încât să începeţi să luminaţi?", întrebă din nou Lucian. „Ah, deci asta era!", răsuflară uşurate Loredana şi Laura. „Păi nu ştim prea sigur, dar credem că tufişul de miere e cauza: de câte ori ne apropiem de floricelele astea minunate, ne aprindem." Asta însă nu-i era prea mult de ajutor lui Lucian, căci de când vorbea cu Loredana şi Laura era tot în tufişul cu pricina şi, din păcate, coada Iui era la fel de întunecată. Le mulţumi fetelor şi zbură mai departe. Se opri mai apoi ia un măr ionatan, unde îşi avea sălaşul Guriţă Licurici. „Guriţă, trebuie să te întreb ceva cu adevărat important", spuse Lucian. „Mmniiam. Mniiam...Mmniam", clefăi Licuriciul Guriţă..."mmmniiam...mnniiaam". „Poftim? Nu înţeleg nimic din ce spui", zise Lucian. „MMMnniamm, spuse Guriţă, „nu pot vorbi prea bine cu gura plină, nu?", continuă el, ştergându-se delicat la gură cu o frunză de măr ionatan. „Deeliciosss", mai spuse el, cam mâncău de felul său. „Guriţă, trebuie să te întreb ceva serios, aşa că te rog să fii atent şi să nu mai iei nici o muşcătură până nu îmi răspunzi," „Păi dă-ţi drumul", spuse Guriţă, înghiţind în sec. „Ce îţi aprinde ţie lumina?" „Asta este, de bună seamă, o întrebare simplă: merele ionatan îmi aprind lumina. Luminez admirabil atunci când muşc dintr-un măr ionatan sau dintr-o altă delicatesă.", spuse el muşcând cu poftă din alt măr. „Merită să încerc şi eu treaba asta", zise Lucian şi luă şi el o înghiţitură dintr-un măr aflat în apropiere. Nimic: nici un pic de lumină. Luă atunci o muşcătură mai zdravănă. La fel: nimic.  Luă atunci o muşcătură uriaşă.., şi se înecă, dar tot nu reuşi să lumineze. „Se pare că nici merele ionatan nu sunt sortite să îmi aprindă luminiţa", se plânse el dezamăgit şi porni în zbor spre Sebastian Licurici. Acesta locuia într-un tufiş de mure şi îI găsi luminând ritmic pe cântecul unei privighetori care dădea un concert în apropiere. „Sebastian, am să îţi pun o întrebare foarte importantă", spuse Lucian. „Sssssttt..", scrâşni din dinţi Sebastian. „Asta e partea mea preferată din cântec". Lumina sa era impresionantă! „Spune acum", zise Sebastian, în timp ce luminiţa sa se stingea încet, odată cu ultimele triluri ale privighetorii. „Ce întrebare poate fi atât de importantă, încât să mă întrerupi din ascultatul concertului" „Cum îţi aprinzi lumina?", întrebă Lucian. „Nu eu, privighetoarea o aprinde cu vocea ei melodioasă: ori de câte ori o aud cântând, lumina mea se aprinde şi rămâne aşa până ea tace. Acum te rog să nu mai spui nimic: concertul începe din nou." Lucian aşteptă ca privighetoarea să înceapă o nouă melodie, în speranţa că îi va aprinde şi lui luminiţa. însă din păcate, la sfârşitul cântecului, lumina sa era încă neaprinsă. De data asta îşi întinse aripile şi zbură drept spre Tereza de Licurici care sclipea într-o tufă de laur Ea era considerată drept unul dintre cei mai înţelepţi licurici şi era respectată pentru lumina sa care dăinuia mai mult decât a altora. „Am ceva tare important să te întreb!", spuse Lucian din nou. „Cum reuşeşti să îţi aprinzi lumina?". „Ooo, păi sunt mai multe feluri în care îţi poţi aprinde lumina", răspunse gânditoare Tereza. „Într-adevăr, deja cunosc o mulţime de modalităţi, care însă din păcate nu funcţionează la mine", spuse Lucian, „aşa că te rog să nu pomeneşti de floricele de miere, de merele ionatan sau de cântecul privighetorii: le-am încercat deja." „Bineînţeles că acestea nu ar putea aprinde lumina ta” spuse Tereza. „Deşi există o mulţime de moduri de a ne aprinde luminile, un singur lucru le poate face să funcţioneze...şi acela eşti TU." „Păi nu înţeleg", murmură Lucian, „am încercat totul şi nu o pot aprinde indiferent cât de tare mă străduiesc." „Nici nu-i de mirare!", răspunse Tereza. „Nu funcţionează dacă te simţi deprimat, nervos sau stresat, şi mai ales dacă eşti puţin din toate trei laolaltă. Primul lucru pe care poţi să îl faci este să te linişteşti." „Şi cum să fac asta?", întrebă Lucian. „Gândindu-te Ia lucruri care te liniştesc. Sentimentele provin din gândurile tale şi dacă gândeşti calm, te vei simţi liniştit. Încearcă să te gândeşti la cea mai liniştitoare imagine care îti vine în minte." Lucian isi imagină ca stă intins intr-un camp mare, plin cu trifoi, într-o după-masă însorită: cu cât se închipuia mai clar în câmpul de trifoi, cu atât se simţea mai liniştit. „Deja e mai bine", spuse Tereza simţind o schimbare în el. „Acum eşti pregătit să înveţi să-ţi aprinzi lumina. Gândeşte-te la ceva ce îţi face plăcere." Şi Lucian se gândi la imaginea lunii pline, într-o noapte căiduţă de vară. îşi imagină că auzea cântecul greierilor si că simţea o boare lină de vânt atingându-i aripile. Oftă de plăcere. Se simţea fericit pentru prima oară după atâta vreme... „Acum uită-te la lumina tai", spuse Tereza, iar Lucian se întoarse şi aruncă o privire peste umăr. Reuşise! Luminiţa lui se aprinsese pentru prima dată în viaţă! „Uaau! Cum am reuşit să fac asta?", întrebă el. „Ai avut gânduri pozitive!", răspunse Tereza. „Ori de câte ori gândeşti ceva pozitiv, te bucuri şi lumina ta se aprinde, pentru a o păstra aşa, gândeşte-te la lucruri plăcute în continuare!" „Dar ce se va întâmpla dacă se va stinge iar şi nu o să o pot aprinde din nou?", întrebă Lucian în timp ce lumina sa se stingea deja încet. „Depinde doar de tine să îţi aprinzi lumina şi să o păstrezi aşa; gândurile negative ca cele pe care le aveai când ai venit aici, nu fac decat sa o stinga. Tu esti cel care poate aprinde lumina gândind lucruri pozitive şi doar tu ai puterea de a o menţine aprinsă." „Cred că înţeleg acum: nu erau florile de miere cele care le aprindeau pe Loredana şi Laura nici merele ionatan cele care îl aprindeau pe Guriţă şi nici cântecul privighetorii nu îl aprindea pe Sebastian; de fapt, ei înşişi se aprindeau pentru că făceau lucruri care le aduc plăcere; la fel şi eu mă pot aprinde gândindu-mă la lucruri care mă bucură, trase Lucian concluzia. „Acum ai dreptate", fu de acord Tereza. „Ce-ar fi să încerci să faci ce spuneai adineauri?" „Trandafiri", spuse Lucian, „trandafiri galbeni." Luminiţa sa pâlpâi pentru o clipă. „Apus de soare.",  mai spuse el apoi.. Luminiţa clipi o dată şi încă o dată. „Lumina lunii şi flori de câmp continuă el şi clipi repede de trei ori." „Am reuşit, am reuşit! Acum ştiu: cât timp mă gândesc la lucruri care-mi plac, pot să îmi păstrez lumina aprinsă şi nimeni altul decât mine nu o poate stinge! Toată puterea pentru a o aprinde se află în mintea mea!", spuse Lucian, sclipind fericit în lumina lunii. Şi de atunci încolo, Lucian deveni faimos, printre licurici pentru lumina sa minunată, pe care o aprindea gândindu-se la lucruri frumoase; care îi făceau plăcere.

Cine vă luminează viaţa?

Cine vă luminează viaţa? Cine vă face să vă simţiţi fericit, împlinit, plăcut impresionat? Să încercăm un experiment: închideţi ochii şi imaginaţi-vă trei persoane care vă luminează viaţa. Cum vă simţiţi în timp ce vă concentraţi asupra acestor trei persoane? Sunteţi cumva chiar dvs. una dintre cele trei? Dacă da, atunci sunteţi în postura lăudabilă de a vă asuma răspunderea propriei fericiri şi dezvoltări personale. Dacă în schimb toate persoanele pe care vi le-aţi imaginat ca răspuns la întrebarea „cine vă luminează viaţa?" sunt altele decât dvs., atunci vă aflaţi în postura precară şi deloc admirabilă de a depinde de ceilalţi pentru propria fericire şi dezvoltare.

De fapt, emotiile calde si placute pe care le-ati simtit in momentul in care v-ati imaginat persoanele care vă luminează viaţa nu au fost determinate direct de acestea. Atunci de unde să fi apărut aceste sentimente? V-aţi creat singur sentimentele gândind lucruri pozitive, la fel cum atunci când evaluaţi situaţiile şi persoanele într-un mod negativ, creaţi sentimente negative. Prin urmare, aveţi puterea de a vă lumina propria viaţă şi de a-i învăţa şi pe copiii dvs. acest lucru, asumându-vă răspunderea pentru sentimentele pe care le creaţi şi privind situaţiile şi persoanele cu care intraţî în contact într-un mod mai raţional.

Doamna Raicu şi-a dedicat tot timpul, energia şi atenţia creşterii celor trei copii ai săi. Din momentul în care erau doar bebeluşi, până în momentul în care fiul cel mai mic a plecat la facultate, copiii au fost punctul central al universului doamnei Raicu şi singura ei sursă de emoţii calde, fericite. Fireşte, doamna Raicu credea că tocmai copiii o făceau fericită şi împlinită. Ce credeţi că s-a întâmplat în momentul în care fiul cel mic ai doamnei Raicu a părăsit casa, plecând la facultate? Cum ea considera că singura ei sursă de mulţumire şi singurul motiv de a exista erau copiii, a început să se deprime din momentul în care aceştia nu i-au mal fost prin preajmă să îi lumineze viaţa. Deoarece devenise dependentă de copiii ei ca sursă de sentimente pozitive, s-a simţit distrusă şi a considerat că viaţa ei a luat sfârşit când aceştia au plecat. Doamna Raicu nu învăţase cum să îşi lumineze propria viaţă.

Cum să procedaţi pentru a vă bloca propria fericire

Pornind de la presupunerea că vă luminaţi viaţa începând cu gândurile sau evaluările referitoare !a situaţii şi la persoane, ajungem la concluzia că tot dvs, aveţi şi puterea de a stinge această lumină prin crearea unor sentimente auto-dîstructive.

Să vedem care ar fi modalităţile prin care realizaţi acest lucru:

1. Considerând că ceilalţi sunt responsabili de modul in care vă simţiţi.

Dacă şi dvs., cam ca şi doamna Raicu, depindeţi de ceilalţi ca să vă simţiţi bine, vă sporiţi şansele de a ajunge nefericit la un moment dat. În primul rând, este greşit să gândiţi că cineva din exterior ar putea să vă creeze un sentiment, fie el pozitiv sau negativ. Ceilalţi fac anumite lucruri şi e alegerea dvs. să vă supăraţi; dvs. sunteţi cel care vă creaţi sentimentul. Apoi, este important să vă daţi seama că nu îi puteţi controla pe cei din jur; ceilalţi vor face ceea ce vor, indiferent de ce consideraţi dvs. că ar trebui ei să facă. Tocmai de aceea, a permite ca purtarea celorlalţi să determine fericirea dvs. înseamnă un risc considerabil.

Într-adevăr, este dificil să ne asumăm răspunderea integrală pentru modul în care ne simţim, deoarece, de exemplu, mas-media abundă de mesaje contradictorii. Să privim doar unele titluri de cântece: majoritatea cântecelor cunoscute ne întăresc convingerea eronata ca ceilalti sunt cei care ne fac sa ne simtim bine sau rau, fericiti sau suparaţi. Mai jos veţi gasi enumerate cateva dintre titlurile iraţionale ale unor, piese muzicale şi echivalentul lor raţional:

Titlul (iraţional) piesei	Echivalentul raţional
Tu îmi luminezi viaţa.	Eu îmi luminez viaţa (Pentru crestini: Dumnezeu este lumina mea)
Eşti soarele vieţii mele.	Sunt soarele vieţii mele.
Mă faci să mă simt minunat	Eu sunt cea care m-am făcut să mă simt minunat când te-am întâlnit pe tine (n.c. Eu sunt responsabila de ceea ce simt - prezenta ta este doar prilejul de a ma simti minunat)
Mă faci să mă simt o adevărată femeie	Eu sunt cea care mă fac să mă simt o adevărată femeie când sunt în preajma ta. (n.c. Eu sunt responsabila de ceea ce simt - prezenta ta este doar prilejul de a ma simti o adevarata femeie)
M-ai făcut sa te iubesc.	Eu sunt cea care am ales să te iubesc.
Nu pot trăi fără tine.	A trăi fără tine ar fi neplăcut, dar posibil.
Nu însemni nimic până nu eşti iubit de cineva	Sunt valoros ca om, indiferent dacă cineva ma iubeşte sau nu.

Dacă acel „celălalt" care condiţionează fericirea dvs. personală în fiecare din cazurile de mai sus dispare, este garantată apariţia depresiei, disperării şi a resentimentelor.

2. Cerând imperativ ca lucrurile să decurgă într-un anumit mod..

Persoanele care consideră că ceilalţi ar trebui, ar fi cazul sau ar face bine să... facă aşa cum spun ele sau persoanele care spun că lucrurile trebuie să meargă aşa cum doresc ele îşi blochează propria fericire. Solicitările imperative dau naştere, în general, la sentimente de furie şi la resentimente şi de obicei nu modifică cu nimic situaţia obiectivă.

3. Gândind în termeni de catastrofă şi făcând ca lucrurile să para îngrozitoare.

Persoanele care văd situaţiile indezirabile ca fiind catastrofale sau îngrozitoare se supun la neplăceri emoţionale inutile. A vedea într-un eveniment real un „capăt de lume", cel mai rău cu putinţă, este o modalitate auto-distructivă, căci acest punct de vedere extremist produce întotdeauna sentimente şi comportamente neproductive.

4. Lamentându-vă.

Cei care se lamentează mereu se transformă în nefericiţi cronici, pentru că se focalizează doar pe aspectele negative, indezirabile ale vieţii, iar sentimentele lor vor fi şi ele la fel. Decât să se concentreze asupra aspectelor pozitive, dezirabile ale vieţii, cei care se plâng mereu văd situaţiile şi relaţiile în termenii a ceea ce lipseşte si nu functioneaza. Si pentru a face ca lucrurile sa stea şi mai prost, sunt suficient de talentaţi în a-şi exprima verbal nefericirea faţă de oricine ar dori să-i asculte şi, de ce nu, şi faţă de cei care nu doresc neapărat acest lucru.

5. Criticându-vă şi blamându-vă pe dvs. înşivă.

Critica permanentă la adresa propriei persoane este un mod sigur de a vă bloca accesul la fericire. Acest tip de persoane au tendinţa de a se critica pentru cea mai mică greşeală sau imperfecţiune. Dar, cum orice fiinţă umană este de la natură imperfectă, cei care se critică mereu au ocazia să petreacă o groază de timp în chinurile nefericirii auto-provocate. În loc să vadă în trăsăturile şi comportamentele lor negative ceva ce nu e de dorit, dar nu e nici catastrofal, ei se condamnă total pentru eşecurile lor.

Pe scurt, există cinci moduri principale în care oamenii fac să se simtă supăraţi şi îşi blochează astfel propria fericire.

Unele dintre frazele-cheie care contribuie la acest proces sunt:

1. A considera că ceilalţi sunt responsabili de modul în care vă simţiţi.

„Mă faci să mă enervez într-un hal fără de hal!"

„Mă dezguşti!"

„M-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine!"

„Mă faci atât de fericit!"

2. A cere imperativ ca lucrurile să decurgă într-un anumit mod.

„Nu ar trebui să se poarte aşa!"

„Ar trebui să se poarte mai bine cu mine."

„Trebuie să faci aşa cum îţi spun!"

„Dacă eu te iubesc şi tu trebuie să mă iubeşti."

3. A gândi în termeni de catastrofă şi a face ca lucrurile să pară îngrozitoare

„Nu mai suport!"

„E groaznic că nu vrea să facă ce vreau eu."

„Copiii mei se poartă îngrozitor în public."

„E groaznic că nimeni nu ascultă de ceea ce spun eu!"

4. A vă lamenta.

„Niciodată nu faci ceea ce ţi se spune."

„Încă o zi jalnică."

„De ce nu poţi să fii de treabă ca ceilalţi copii?"

„Eu trebuie să fac toată treaba pe aici?"

5. A vă coborî în ochii proprii.

„Nu sunt bun de nimic."

„Ce părinte de nimic sunt."

„Nu pot să fac nimic cum se cuvine."

„N-o să mă schimb şi n-o să mă învăţ minte niciodată!"

Aceste exemple au fost menite să vă demonstreze cum se pot crea sentimente de nefericire, furie sau deprimare. Pentru a învăţa cum să vă luminaţi viaţa şi să creaţi sentimente mai plăcute, citiţi în continuare.

Învăţaţi să vă luminaţi propria viată

Înainte de a fi capabil să vă învăţaţi copilul să îşi producă propria fericire, aşa încât să îşi lumineze viaţa, ar fi cazul să fiţi în stare chiar dvs. de acest lucru. A învăţa să deţineţi controlul propriilor sentimente necesită mai mult decât ideile ce pot fi prezentate în această carte; mai este nevoie şi de exerciţiul de a simţi, de a crede şi de a gândi într-un mod productiv. Sugestiile de mai jos sunt menite să vă ajute în acest sens:

1. Asumati-vă răspunderea.

Daţi-vă seama că sunteţi responsabil de apariţia tuturor sentimentelor dvs. şi că, prin urmare, puteţi să alegeţi ceea ce simţiţi în orice moment. Nimeni altcineva nu vă poate face să vă simţiţi furios, deprimat, stresat, nici măcar bucuros. Vă creaţi propriile sentimente prin modul în care vă raportaţi la alte persoane, la situaţii şi la persoana dvs. Din momentul în care veţi înceta sa-i mai învinovăţiţi pe ceilalţi pentru modul în care vă simţiţi, veţi avea puterea să vă luminaţi propria viaţă.

2. Renunţaţi la pretenţii.

Aşa cum s-a arătat înainte, un mod sigur de a vă face furios şi plin de resentimente este de a cere ca lucrurile să se desfăşoare cum doriţi dvs. şi ca ceilaiţi să se comporte conform pretenţiilor dvs. Ar fi mai util să preferaţi, să doriţi aceste lucruri: atunci vă veţi simţi mai degrabă dezamăgit sau nemulţumit, decât furios sau plin de resentimente, când nu obţineţi ceea ce doriţi. Dezamăgirea şi nemulţumirea sunt sentimente utile, productive, pentru că vă ajută să vă gândiţi mai bine la alte modalităţi de a obţine ceea ce doriţi sau să acceptaţi situaţia, dacă ea nu poate fi schimbată. Furia este neproductivă, deoarece atunci când sunteţi furios, este aproape imposibil sa gândiţi logic şi clar, aşa că vă veţi trezi împotmolit într-o situaţie neplăcută, trăind un sentiment neplăcut.

3. Renunţaţi la a mai crede că situaţia este catastrofală sau că lucrurile stau groaznic.

Decât să subliniaţi exagerat aspectele negative ale unei situaţii şi să le amplificati importanta, este de preferat sa realizati ca oricat de rau ar sta lucrutile, ar putea fi întotdeauna chiar mai rău. Acceptând partea negativă a vieţii aşa cum este ea, fără a-i da proporţii uriaşe, veţi aborda mat bine orice problemă.

4. Nu vă mai lamentaţi.

Situaţia va fi mai gravă pentru dvs. şi cei din jur, dacă vă lamentaţi tot timpul.

5. Acceptaţi-vă pe dvs. înşivă.

Decât să vă desconsideraţi atunci când vă comportaţi într-un mod mai puţin perfect, este de preferat să vă acceptaţi în ansamblu şi să dezaprobaţi unele trăsături şi comportamente specifice, asupra cărora să puteţi reveni, îmbunătăţindu-le. Nu are nici un rost să vă desconsideraţi, căci dvs, reprezentaţi un ansamblu de trăsături, caracteristici şi comportamente care pot fi evaluate fiecare în parte, dar nu ca întreg. Dacă vă acceptaţi pe dvs. înşivă şi ajungeţi chiar să vă plăceţi, vă veţi comporta şi veţi gândi în moduri care vă vor spori fericirea.

6. Faceţi-vă complimente!

Observaţi comportamentele care vă plac şi lăudaţi-le (dar nu pe dvs. ca fiinţă în întregime) atunci când le observaţi. Multe persoane îşi petrec viaţa „conversând" cu ei înşişi într-o manieră depreciativă: este de preferat să fiţi mai blând cu dvs, înşivă şi să vă oferiţi complimentele juste, pe care v-ar plăcea să le primiţi de la ceilalţi în anumite situatii.

7. Implicaţi-vă in acele activităţi care vă fac plăcere!

Încercaţi să petreceţi o perioadă de timp în fiecare zi făcând activităţi pe care le consideraţi plăcute, fie de unii singuri, fie în compania altora.

8. Renunţaţi la a mai încerca să obţineţi neapărat aprobarea celorlalţi.

Dacă faceţi ca fericirea dvs. să depindă de aprobarea celorlalţi, vă veţi diminua semnificativ mulţumirea. Vor apărea inevitabil momente în care ceilalţi nu vă vor plăcea sau vă vor dezaproba: este înţelept să doriţi ca persoanele importante să vă aprobe, dar nu are rost să fiţi distrus dacă nu se întâmplă aşa. Este adesea mult mai important să fiţi mulţumit de propria persoană decât să îi mulţumiţi pe ceilalţi, aşa că încercaţi să vă acceptaţi şi sa vă aprobaţi, mai degrabă decât să câştigaţi neapărat aprobarea celorlalţi.

9. Puneţi fericirea dvs. pe primul loc.

Dacă dvs. veţi reuşi să vă simţiţi fericit, atunci veţi şti că există cu siguranţă o persoană fericită. Aduceţi-vă aminte că fiecare îşi construieşte propria fericire sau nefericire, nu dvs. faceţi acest lucru şi pentru alţii.

10. Nu vă învinovăţiţi de nefericirea sau necazurile celor din jur.

Fiecare om este responsabil de crearea propriilor lui sentimente, aşa că nu sunteţi dvs. vinovat dacă cei din jur aleg să fie supăraţi. Şi doar fiindcă ceilalţi aleg să se simtă nefericiţi, nu trebuie să îi acompaniaţi şi dvs. sau să le urmaţi exemplul.

11. Învăţaţi să fiţi asertiv atunci când cereţi ceva.

Nu există nici o garanţie că veţi primi ceea ce cereţi, dar este cu siguranţă o strategie mult mai bună decât aceea de a aştepta ca ceilalţi să vă ghicească gândurile sau dorinţele.

12. Treceţi dincolo de standarde perimate şi obişnuinţe, comportându-vă într-un mod diferit.

Observaţi cum vă comportaţi de obicei şi încercaţi să faceţi contrariul. De exemplu, dacă de obicei'răspundeţi cu NU la majoritatea cererilor copiilor, încercaţi de câteva ori să spuneţi DA. Dacă vă stă în obicei să faceţi critici, încercaţi sa faceţi complimente. Observaţi cum vă veţi simţi şi cum reacţionează ceilalţi la schimbările din comportamentul dvs. Experimentaţi apoi modificându-vă şi alte comportamente.

13. Asumaţi-vă riscuri!

Asumarea unor riscuri este un semn al dezvoltării şi al vitalităţii şi, de obicei, se soldează cu efecte benefice. De exemplu, un tată care de regulă refuză să îi dea fiicei lui maşina, poate să îşi asume un risc şi să îi încredinţeze automobilul ca să vadă ce se alege din această situaţie. Amintiţi-vă să nu vă învinovăţiţi prea tare dacă asumarea riscului se soldează cu ceva neplăcut: în loc să vă blamaţi, laudati­vă pentru faptul că aţi avut curajul de a vă asuma un risc.    

14. Folosiţi Imageria Raţional-Emotivă.

Imageria Raţional-Emotivă poate să vă ajute să vă modificaţi sentimentele inadecvate în unele adecvate. Imaginaţi-vă o scenă sau o situaţie în care, de obicei, vă simţiţi supărat. În exemplul anterior, doamna Raicu şî-ar putea imagina că toţi copiii ei au părăsit casa. Trăind sentimentul dureros atât de intens, doamna Raicu ar aproxima trăirea depresivă. Totuşi, dacă prin schimbarea modului de a evalua situaţia ea şi-ar schimba sentimentul dureros într-unul mai adecvat, mai folositor, depresia s-ar modifica în tristeţe sau dezamăgire. Modalitatea de a vă schimba sentimentele este modificarea modului de a gândi care generează sentimentele inadecvate într-o gândire logică, raţională, ceea ce ar produce sentimente utile, productive. Este bine ca imageria să fie practicată cam zece minute zilnic, pentru a vă întări atât abilitatea de a vă modifica sentimentele, cât şi convingerea că puteţi decide cu adevărat ceea ce simţiţi.

15. Nu lăsaţi prea multe treburi nefinalizate.

Este important să finalizaţi atât interacţiunile cu ceilalţi, cât şi sarcinile pe care deja le-aţi început. Treburile neterminate solicită atenţie şi energie, care ar putea fi dirijate înspre scopuri mai plăcute.

16. Evitaţi să vă „stingeţi  lumina" spunându-vă lucruri descurajatoare.

Dacă nu vă puteţi spune lucruri încurajatoare, mai bine nu vă mai spuneţi nimic.

17. Fiţi buni cu dvs. înşivă!

Cumpăraţi-vă fiori, bomboane sau invitaţi-vă la cină. Trataţi-vă cu respectul pe care l-aţi oferi celui mai bun prieten.

18. Aveţi grijă de propriul dvs. corp.

Supraalimentarea şi lipsa de sport sunt o dovadă de lipsă de respect faţă de propriul corp, ceea ce va va scădea satisfacţia de ansamblu, mărind şansele de îmbolnăvire.

19. încercaţi un experiment.

Gândiţi-vă la zece lucruri negative din viaţa dvs. Cum vă simţiţi acum? Apoi imaginaţi-vă zece lucruri plăcute. Cum vă simţiţi? Concluzia la care oricine poate ajunge este că oamenii se simt prost atunci când gândesc lucruri negative şi se simt bine atunci când gândesc pozitiv.

20. Focalizaţi-vă pe lucrurile din prezent.

Încercaţi să trăiţi pe cât se poate în prezent. Persoanele care se proiectează în mod constant în viitor şi gândesc catastrofic cu privire la ceea ce se va întâmpla devin neliniştite. Persoanele care se „agaţă" de trecut şi se depreciază din cauza unor erori şi imperfecţiuni din trecut se deprimă mai tot timpul. Persoanele care se concentrează pe prezent de obicei nu se simt nici anxioase, nici deprimate.

21. Acordaţi prioritate problemelor emoţionale faţă de cele practice.

Rezolvaţi-vă problemele emoţionale înainte de a le aborda pe cele practice. Este mai uşor să vă  rezolvaţi problemele practice dacă mai întâi v-aţi rezolvat orice neplăcere la nivel emoţional care ar putea avea legătură cu situaţia respectivă. în consecinţă, dacă vă identificaţi convingerile iraţionale şi le transformaţi în convingeri raţionale, vă veţi schimba trăirile emoţionale neproductive în unele productive, ceea ce vă va ajuta în rezolvarea problemelor.

22. Eliminaţi miturile auto-distructive.

Identificaţi şi dezamorsaţi orice mituri auto-distructive pe care le aveţi despre dvs. înşivă, de exemplu „nu sunt în stare să fac nimic ca lumea", „cred că pur şi simplu am ghinion" şi „dacă nu sunt perfect, sunt un ratat”.

23. Optimizaţi pe cât posibil situaţiile.

Căutaţi să vedeţi situaţiile ca fiind fără pierderi, mai degrabă decât fără câştig. O situaţie fără câştig este una în care indiferent de modul în care se soluţionează problema, dvs. pierdeţi. De exemplu, domnul Rusu şi-a creat o situaţie de non-câştig în ceea ce priveşte copiii săi şi camera lor dezordonată. Le-a cerut să îşi facă curat în cameră. Dacă nu se întâmplă aşa, devine nervos şi plin de resentimente, iar dacă fac curat, copiii se întristează, se bosumfîă şi pretind că tatăl lor a fost rău cu ei, făcându-l să se simtă vinovat. Pentru a transforma situaţia într-una în care nimeni nu are de pierdut, domnul Rusu şi-ar putea schimba perspectiva. Dacă copiii nu îşi curăţă camera, s-ar putea simţi iritat sau dezamăgit şi ar putea să vadă ce e de făcut pentru a le da o pedeapsă fiindcă nu şi-au făcut ordine în cameră. Dacă copiii fac totuşi ordine în cameră, domnul Rusu ar putea să aleagă să nu se lase manipulat de reacţiile lor şi să se simtă satisfăcut că au făcut ceea ce trebuia. Astfel, indiferent care este rezultatul final al unei situaţii fără pierderi, domnul Rusu nu are decât de câştigat, deoarece îşi controlează propriile reacţii emoţionale.

24. Căutaţi persoane care văd lucrurile într-un mod pozitiv.

De câte ori e posibil, asociaţi-vă cu persoane care au o viziune pozitivă asupra vieţii şi evitaţi persoanele negative, care se auto-distrug.

25. Oferiţi-vă recompense.

Recompensaţi-va fie verbal, fie cu un cadou, de câte ori reuşiţi în încercarea de a vă lumina viaţa. Cu cât exersaţi mai mult în a vă „aprinde" propria lumină, cu atât viaţa vă va fi mai luminoasă.

 

Cum să îi ajutaţi pe copiii/elevii dvs. Să îşi lumineze vieţile

Acum că v-aţi familiarizat cu unele tehnici de a vă lumina vieţile, este momentul să le transmiteţi asta şi copiilor dvs., pentru ca şi ei, la rândul lor, să îşi sporească fericirea şi plăcerea de a trăi. Oricare din sugestiile anterioare pot fi modificate şi aplicate şi în cazul copiilor.

Unele tehnici suplimentare în acest sens ar fi:

1.                  Oferiţi-le copiilor/elevilor dvs. un model pozitiv de comportament; copiii învaţă multe dintre comportamentele şi atitudinile lor prin imitarea adulţilor - astfel, prin asumarea responsabilităţii pentru propriile dvs. sentimente, copiii vor învăţa la rândul lor un astfel de mod de a se raporta la ei înşişi.

2.                  Ignoraţi manifestările unor sentimente inadecvate din partea lor. Dacă acordaţi atenţie copiilor/elevilor atunci când au un comportament agitat, de fapt îi recompensaţi prin atenţia dvs. şi astfel creşteţi şansele ca aceste manifestări să reapară în viitor.

3.                  Recompensaţi comportamentele şi expresiile emoţionale adecvate. Cu cât acordaţi mai multă atenţie emoţiilor şi comportamentelor adecvate ale copiilor/elevilor dvs., cu atât sporesc şansele ca ele să reapară în viitor.

4.                  Învăţaţi-vă copiii/elevii să îşi modifice pretenţiile în preferinţe. Amintiţi-le că nu există nici un motiv pentru care ei ar trebui să obţină tot ceea ce îşi doresc şi că nici nu ar trebui să se enerveze din această cauză. încurajaţi-i să lupte împotriva furiei oferindu-le un exemplu potrivit şi recompensându-i când manifestă iritare în loc de furie.

5.                  Ajutaţi-i pe copii/elevi să vadă situaţiile la dimensiunile lor reale, mai degrabă decât să le perceapă ca o catastrofă sau să le considere mai rele decât sunt în realitate.

6.                  Ignoraţi copilul/elevul atunci când se văicăreşte şi acordaţi-i atenţie când vi se adresează cu o cerere potrivită. Dacă sunteţi receptiv la văicăreala copilului, este ca şi cum i-aţi transmite că această purtare îl va face să obţină ceea ce îşi doreşte.

7.                  Încurajaţi-i şi lăudaţi-i pe copii/elevi atunci când manifestă comportamente şi reacţii adecvate; nu trebuie să consideraţi că veţi ajunge să „răsfăţaţi" copilul doar fiindcă îl încurajaţi să se comporte adecvat.

8.                  Nu îi criticaţi prea mult pe copii/elevi pentru greşelile şi imperfecţiunile lor, acceptaţi-i indiferent de ceea ce fac, dar arătaţi-le atunci când se comportă nepotrivit, fără a critica copilul în sine.

9.                  Încurajaţi-i pe copii/elevi să ia propriile lor decizii şi să se accepte pe ei înşişi ca persoane, indiferent de rezultat.

10.              Nu le spuneţi copiilor/elevilor că sunt în întregime buni sau răi; mai degrabă comentaţi în mod specific asupra comportamentelor bune sau rele.

11.              Încurajaţi copiii/elevii să îşi exprime sentimentele şi ajutaţi-i să se raporteze adecvat la ele atunci când apar.

12.              Încurajaţi-va copiii/elevii să îşi exprime dorinţele, sugerându-le că nu există niciodată garanţii că vor obţine ceea ce vor, mai ales dacă nu spun ce anume ar dori. Recompensaţi-i pentru modul în care cer ceva şi nu încercaţi să le anticipaţi dorinţele.

13.              Lăsaţi copiii/elevii să îşi dea seama că ei creează şi sunt responsabili de orice sentimente trăiesc şi ca nu sunt responsabili de sentimentele celorlalţi. Nu învinovăţiţi copilul pentru modul în care vă simţiţi dvs.

14.              Oferiţi-le copiilor/elevilor sugestii pentru modul în care şi-ar putea rezolva problemele de viaţă. Puteţi chiar să le daţi probleme spre rezolvare, pentru a-şi exersa abilităţile nou dobândite. Evitaţi să le daţi sfaturi şi să rezolvaţi problemele în locul lor.

15.              Încurajaţi-va copiii/elevii să aibă hobby-uri şi să se implice în activităţi care să le facă plăcere şi pe care să le poată practica independent.

16.              Puneţi în evidenţă avantajele amânării plăcerilor imediate în beneficiul câştigurilor de lungă durată. Copiii sunt recunoscuţi drept „vânători" de plăceri rapide. De exemplu, arătaţi-le copiilor/elevilor că dacă îşi fac temele acum, asta înseamnă că vor câştiga mai mult timp liber pentru mai târziu.

17.              Lăsaţi copiii să îşi rezolve singuri certurile dintre fraţi sau dintre prieteni.

18.              învăţaţi-vă copiii/elevii cum să folosească Terapia Raţional-Emotivă şi Comportamentala.

19.              Uitaţi-vă la televizor împreună cu copilul dvs. şi scoateţi în evidenţă lucrurile iraţionale care se comunică prin mas-media; încurajaţi-i să le identifice el însuşi.

20.              Citiţi-le carţi cu lucruri pozitive, pline de speranţă.

21.              Învăţaţi-vă copiii/elevii cum să îşi „aprindă" propria luminiţă spunându-şi lucruri încurajatoare, cum ar fi: „Am făcut o treabă bună" sau "Îmi place când muncesc din greu."

22.              Încurajaţi-vă copiii/eievii să îşi asume uneori riscuri acceptabile, amintindu-le ca „a face ceva e mai important decât a încerca să faci lucrurile perfect, (Ellis & Harper, "Un nou ghid pentru o viaţă raţională.”).

23.              Preveniţi-vă copiii în legătură cu pericolul de a căuta mereu aprobarea şi iubirea celorlalţi. Deşi ar fi de dorit să obţinem întotdeauna dragostea şi aprobarea celor din jur, acest lucru nu este absolut necesar pentru a avea o viaţă împlinită şi fericită.

24.              Ajutaţi-vă copiii/eievii să reziste la tachinările venite din partea celorlalţi, arătându-le că efectul acestora poate fi combătut prin a-şi spune lor înşişi: „poreclele nu mă pot răni", „jignirile nu au nici o putere asupra mea".

25.              Încurajaţi copiii/elevii să îşi folosească imaginaţia şi creativitatea.

26.              Ajutaţi-i pe copii/elevi să îşi dea seama de punctele lor „tari", scoţând în evidenţă toate lucrurile de care ei sunt capabili.

27.              Ajutaţi copiii/elevii să găsească un aspect pozitiv în orice lucru şi să accepte în mod realist şi partea negativă.

28.              Încurajaţi-vă copiii/elevii să îşi urmeze şi să îşi trăiască visele.

29.              Ajutati-va copiii/elevii sa gaseasca placerea in cele mai mici lucruri, pana si in a privi un apus de soare, florile sau a asculta cântecul păsărilor: puteţi atinge acest scop manifestându-vă propria plăcere şi bucurie în faţa lor.

30.              Învăţaţi-vă copiii/elevii să se trateze pe ei înşişi cu consideraţie şi respect.

31.              Încurajaţi-vă copiii/elevii să se poarte faţă de ei înşişi aşa cum le-ar face plăcere să se poarte prietenii lor cu ei.

32.              Ajutaţi-vă copiii/elevii să îşi depăşească temerile confruntându-se cu ele; încercaţi să nu le transmiteţi copiilor propriile dvs. frici, griji sau anxietăţi: mai bine le păstraţi doar pentru dvs.

33.              Ajutaţi-vă copiii/elevii să gândească în termeni de opţiuni şi alternative, mai degrabă decât să depindă de o singură variantă pentru a obţine ceea ce vor. Un copil care are doar un prieten şi îl pierde şi pe acesta va rămâne fără prieteni şi acest principiu e valabil pentru mai multe domenii ale vieţii: restrângându-şi opţiunile dintr-un domeniu la o singură variantă, îşi limitează posibilităţile de a obţine satisfacţie din acel domeniu.

34.              Râdeţi împreună cu copiii/elevii dvs. şi încurajaţi-i să râdă uneori de ei înşişi; persoanele care se „iau prea în serios" îşi reduc fără îndoială plăcerea de a trăi. Un bun simţ al umorului şi capacitatea de a vedea partea bună a lucrurilor sunt ingrediente esenţiale pentru a spori plăcerea din viaţa unei persoane.

35.              încurajaţi-vă copiii/elevii să îşi asume responsabilitatea pentru erorile şi nereuşitele lor, fără să se simtă prea vinovaţi sau să se critice necruţător pe sine, ca persoane.

36.              Ajutaţi-vă copilul/elevul să îşi „aprindă" propria flacără, discutând cu el despre cum ar putea să devină cât mai fericit posibil şi arătându-i că doar el este responsabil de fericirea sa.

Prelucrare din cartea “Poveşti raţionale pentru copii” de Virginia Waters, 

tradusa şi adaptata în limba română de: Daniel David, Adrian Opre, Laura Petra;

publicata de Deac Corina, psiholog cu drept de liberă practică, specialist * autonom