Atentie!

Unele cărţi se pot descărca de aici Cărţi dezvoltare personală

luni, 4 martie 2013

08 Relatiile


C A P I T O L U L   8

Relatiile


Cat  de  repede  ne  formam  o  opinie  despre  o  persoana pentru  a  sustine  o  concluzie  in  legatura  cu  ea!  Catalo- garea  unei  alte  fiinte  umane  sta  in  caracterul  mintii  egotice,  la  fel  cum  se  intampla  in  cazul  atribuirii  unei  iden- titati conceptuale sau al unei judecati de valoare.

Fiecare  om  este  conditionat  sa  gandeasca  si  sa  se  com- porte  intr-un  anumit  fel  —  atat  genetic,  cat  si  de  expe- rientele din copilarie si de mediul cultural.

Nu  asta  sunt  ei,  ci  asta  par  sa  fie.  Atunci  cand  judeci  pe cineva,  faci  confuzie  intre  aceste  sabloane  mentale  con- ditionate  si  cine  sunt  ei  cu  adevarat.  Aceasta  confuzie este  ea  insasi  un  sablon  profund  conditionat  si  incon- stient.  Le  conferi  o  identitate  conceptuala,  care  mai  apoi devine  o  inchisoare  nu  doar  pentru  persoana  in  cauza,  ci si pentru tine.

A  renunta  sa-i  judeci  nu  inseamna  sa  nu  vezi  ceea  ce  fac. Inseamna  sa  recunosti  comportamentul  lor  ca  pe  o  forma de  conditionare;  o  vezi  si  o  accepti  ca  atare.  Nu  con- struiesti din ea o identitate pentru acea persoana.

Acest  lucru  te  va  elibera  pe  tine  si  pe  celalalt  de  identi- ficarea  cu  forma,  conditionarea  si  mintea.  Relatiile  tale nu vor mai fi conduse de ego.

*     *     *

Atat  timp  cat  egoul  iti  conduce  viata,  majoritatea  gan- durilor,  emotiilor  si  actiunilor  se  nasc  din  dorinta  si  frica. In relatiile cu ceilalti fie vrei ceva, fie ti-e frica de ceva.

Ce  iti  doresti  de  la  celalalt  poate  fi  placere  sau  castiguri materiale,          recunoastere,    laude    sau       atentie,             poate   chiar consolidare  a  imaginii  de  sine  prin  comparatie  cu  cei- lalti.  Lucrul  de  care  te  temi  este  ca  aceasta  imagine  sa  nu fie adevarata.

Atunci  cand  faci  din  momentul  prezent  centrul  atentiei tale  —  in  loc  sa-l  folosesti  ca  pe  un  mijloc  de  a  atinge  un scop  —  treci  dincolo  de  ego  si  dincolo  de  nevoia  incon- stienta  de  a  privi  oamenii  ca  pe  o  cale  de  a-ti  implini  un tel,  in  detrimentul  celorlalti.  Cand  acorzi  intreaga  ta atentie  persoanei  cu  care  interactionezi,  eludezi  trecutul si  prezentul  din  relatie,  cu  exceptia  aspectelor  practice. Cand  esti  prezent  in  totalitate,  indiferent  langa  cine  te afli,  renunti  la  identitatea  de  sine  conceptuala  pe  care  ai construit-o  pentru  ei  —  interpretarea  ta  legata  de  cine sunt  ei  si  ce  au  facut  in  trecut  —  si  devii  capabil  sa interactionezi  dincolo  de  miscarile  egotice  ale  dorintei  si fricii. Atentia, inteleasa ca liniste alerta, constituie cheia.

Este  minunat  sa  treci  dincolo  de  dorinta  si  teama  in  rela- tiile tale. Dragostea nu vrea nimic si nu se teme de nimic.

*     *     *

Daca  trecutul  lui  ar  fi  trecutul  tau,  durerea  lui  ar  fi  dure- rea  ta,  nivelul  celuilalt  de  constiinta,  nivelul  tau,  ai  gandi si  actiona  exact  la  fel.  Odata  ce  iti  dai  seama  de  acest lucru incepi sa simti iertarea, compasiunea, impacarea.

Egoului  nu-i  plac  aceste  lucruri,  deoarece  isi  va  pierde puterea  daca  nu  mai  poate  fi  reactiv  si  cu  dreptatea  de partea sa.

*     *     *

Daca  accepti  pe  oricine  intra  in  spatiul  clipei  Acum  ca pe  un  oaspete  de  seama,  daca  ii  dai  voie  fiecarei  per- soane sa fie cine este, aceasta va incepe sa se schimbe.

*     *     *

Ca  sa  cunosti  cu  adevarat  o  alta  fiinta  umana,  nu  trebuie sa  stii  nimic    despre ea  —  trecutul,  viata,  povestea.  Facem confuzie  intre  a  sti      despre si  a  cunoaste  profund,  o  forma de  actiune  non-conceptuala.  A  sti            despre             si  a  sti  sunt lucruri complet diferite. Unul se refera la lumea forme  lor,  celalalt  la  ceva  fara  forma.  Unul  opereaza  prin  gan- dire, celalalt prin liniste.

Sa  stii despre este  util  pentru  scopuri  practice.  La  acest nivel,  este  chiar  indispensabil.  Insa  atunci  cand  ajunge sa  fie  atitudinea  predominanta  intr-o  relatie,  devine  extrem de  limitativa,  ba  chiar  distructiva.  Gandurile  si  concep- tele  creeaza  o  bariera  artificiala,  o  ruptura  intre  oameni. Interactiunile  pe  care  le  ai  nu  sunt  purtate  prin  Fiinta,  ci in  minte.  Fara  bariere  conceptuale,  iubirea  este  prezenta in mod natural in toate interactiunile omenesti.

*     *     *

Majoritatea  interactiunilor  umane  sunt  limitate  la  schim- bul  de  cuvinte  —  domeniul  gandirii.  Este  esential  sa  aduci putina liniste, mai ales in relatiile tale cele mai apropiate.

Nicio  relatie  nu  poate  inflori  fara  sentimentul  de  spatiu care  vine  odata  cu  linistea.  Meditati  sau  petreceti  impre- una  in  liniste,  in  mijlocul  naturii.  Cand  va  plimbati  sau sunteti  in  masina  ori  acasa,  obisnuiti-va  sa  fiti  impreuna in  liniste.  Linistea  nu  poate  si  nici  nu  trebuie  sa  fie  cre- ata.  E  suficient  sa  fii  receptiv  la  liniste,  deoarece  aceasta deja exista, dar este acoperita de zgomotul mental.

Daca  linistea  lipseste,  relatia  va  fi  dominata  de  minte  si va  fi  coplesita  usor  de  probleme  si  conflicte.  Daca  este liniste, relatia poate fi asa cum va doriti.

*     *     *

A  asculta  cu  adevarat  este  o  alta  cale  de  a  aduce  linistea intr-o  relatie.  Cand  asculti  pe  cineva  cu  adevarat,  dimen- siunea  linistii  creste  si  devine  o  parte  esentiala  a  relatiei. Insa  a  asculta  cu  adevarat  este  un  talent  rar.  De  obicei, cea  mai  mare  parte  a  atentiei  celui  care  te  asculta  este ocupata  de  propria-i  gandire.  In  cel  mai  bun  caz,  el  iti evalueaza  cuvintele  sau  isi  pregateste  urmatoarele  replici. Sau  poate  nici  nu  te  asculta  deloc,  pierdut  in  propriile ganduri.

A  asculta  cu  adevarat  merge  dincolo  de  perceptia  audi- tiva.  Este  momentul  atentiei  alerte,  un  spatiu  al  prezentei in  care  sunt  receptate  cuvintele.  Acestea  devin  secundare. Poate  au  sens,  poate  ca  nu.  Mult  mai  important  decat             ce asculti  este  actul  ascultarii  in  sine,  spatiul  de  prezenta constienta  care  apare  atunci  cand  asculti.  Acest  spatiu  este un  camp  unificator  al  constiintei  in  care  intalnesti  per- soana  cealalta  fara  barierele  create  de  gandirea  concep- tuala.  Iar  acum  persoana  cealalta  nu  mai  este  „cealalta". In acest spatiu, sunteti uniti ca intr-o singura constiinta.

*     *     *

Treci  frecvent  prin  drame  in  relatiile  tale  cele  mai  apro- piate?  Neintelegeri  relativ  insignifiante  declanseaza  adesea certuri violente si suferinta emotionala?

Cauza  o  gasim  in  sabloanele  gandirii  egotice:  nevoia  de a  avea  dreptate  si,  bineinteles,  ca  altul  sa  fie  de  vina,  cu alte  cuvinte,  identificarea  cu  idiosincraziile  mentale.  De asemenea,  mai  este  si  nevoia  egoului  de  a  se  afla  perio- dic  in  conflict  cu  ceva  sau  cu  cineva,  pentru  a-si  conso- lida  diferenta  dintre  „mine"  si  „celalalt",  fara  de  care  nu poate supravietui.

In  plus,  mai  exista  si  suferinta  emotionala  acumulata  in trecut,  pe  care  tu,  ca  oricare  fiinta  omeneasca,  o  porti  cu tine,  precum  si  suferinta  colectiva  a  umanitatii,  care-si face  loc  din  trecutul  extrem  de  indepartat.  Acest  „corp durere"  este  un  camp  energetic  care  preia  controlul  asu- pra  ta  pentru  a  simti  mai  multa  suferinta  emotionala,  din care  se  hraneste  si  se  reface  periodic.  El  va  incerca  sa-ti controleze  gandirea  si  s-o  faca  profund  negativa.  Ii  place gandirea  negativa,  din  moment  ce  rezoneaza  cu  frecven- tele  ei  si  astfel  se  poate  hrani  din  ele.  De  asemenea,  va provoca  reactii  emotionale  negative  celor  din  jurul  tau, in  special  partenerului  tau,  pentru  a  se  hrani  cu  drama  si suferinta emotionala rezultate.

Cum  te  poti  elibera  din  aceasta  identificare  inconstienta cu durerea care iti provoaca atat de multa nefericire?

Devino  constient  de  ea.  Da-ti  seama  ca  nu  esti  durerea  si vezi-i  adevarata  fata,  da-ti  seama  ca  e  o  durere  din  tre- cut.  Fii  martor  cand  ia  nastere  in  tine  sau  in  partenerul tau.  Cand  identificarea  ta  inconstienta  cu  ea  nu  mai functioneaza,  cand  o  poti  recunoaste,  nu  o  vei  mai  hrani si isi va pierde treptat energia.

*     *     *

Interactiunea  umana  poate  fi  groaznica.  Dar  poate  fi  si  o practica spirituala minunata.

*     *     *

Cand  te  uiti  la  o  fiinta  umana  si  simti  o  mare  iubire  pen- tru  ea  sau  cand  tu  si  frumusetea  naturii  rezonati  impre- una,  inchide-ti  ochii  cateva  clipe  si  simte  esenta  acelei iubiri  sau  a  acelei  frumuseti,  inseparabile  de  cine  esti  tu, de  adevarata  ta  natura.  Forma  externa  este  o  reflexie temporara  a  ceea  ce  esti  in  interior,  in  esenta  ta.  Acesta este  motivul  pentru  care  iubirea  si  frumusetea  nu  te  vor parasi niciodata, desi alte forme exterioare o vor face.

*     *     *

Care  este  relatia  ta  cu  lumea  obiectelor,  cu  nenumaratele lucruri  care  te  inconjoara  si  pe  care  le  atingi  in  fiecare  zi? Scaunul  pe  care  stai,  pixul,  masina,  cana.  Sunt  ele  pentru tine  mijloace  pentru  atingerea  unui  scop?  Iti  dai  seama ocazional  de  prezenta  lor,  de  fiinta  lor,  chiar  daca  e  doar pentru o secunda, remarcandu-le si acordandu-le atentie?

Cand  ajungi  sa  fii  atasat  de  obiecte,  cand  le  utilizezi pentru a creste in propriii ochi, dar si in ai celorlalti,  obsesia  pentru  obiecte  iti  poate  acapara  foarte  usor  in- treaga  viata.  Cand  are  loc  o  identificare  cu  obiectele,  nu le  apreciezi  pentru  ceea  ce  sunt,  deoarece  te  cauti  pe tine in ele.

Cand  apreciezi  un  obiect  pentru  ceea  ce  este,  cand  iei seama  de  existenta  sa  fara  o  proiectie  mentala,  nu  poti  sa nu        te  simti  recunoscator  pentru  simplul  fapt  ca  el  exista. De  asemenea  e  posibil  sa  simti  ca  nu  e  neinsufletit,  ci doar  pare  asa  simturilor.  Fizicienii  pot  confirma  ca,  la nivel  molecular,  exista  intr-adevar  un  camp  de  energie care pulseaza.


Prin  intermediul  aprecierii  altruiste  a  lumii  obiectelor, lucrurile  din  jurul  tau  vor  incepe  sa  prinda  viata  in moduri pe care nu le poti intelege cu mintea.

*     *     *

De  cate  ori  te  intalnesti  cu  cineva,  indiferent  pentru  cat  de scurt  timp,  iei  nota  de  fiinta  sa  acordandu-i  toata  atentia sau il percepi ca pe un mijloc pentru atingerea unui scop?

Care  este  calitatea  relatiei  tale  cu  baiatul  de  la  parcare, casiera de la supermarket, instalatorul sau „clientul"?

Un  moment  de  atentie  este  suficient.  In  timp  ce  te  uiti la  celalalt  sau  il  asculti,  exista  o  liniste  alerta.  Poate doua-trei  secunde  sau  poate  mai  mult.  Este  indeajuns ca sa iasa la suprafata ceva mai autentic decat rolurile  pe  care  le  jucam  si  cu  care  ne  identificam.  Toate  rolurile sunt  parte  a  constiintei  conditionate  care  este  mintea umana.  Ceea  ce  iese  la  lumina  prin  actul  atentiei  este neconditionatul  —  adevarata  ta  esenta,  dincolo  de  numele pe  care  il  porti  si  de  lumea  formelor.  De  acum  nu  mai actionezi  dupa  un  scenariu.  Devii  real.  Cand  aceasta dimensiune ia nastere, ea este rodul intalnirii cu celalalt.

Desigur,  in  cele  din  urma  nu  va  mai  fi  niciun  celalalt  si te vei intalni mereu pe tine insuti.

*     *     *

07 Natura


C A P I T O L U L   7

Natura


Depindem  de  natura  nu  doar  pentru  supravietuirea  noastra  fizica.  Avem  nevoie  de  natura  si  pentru  a  gasi  drumul spre  casa,  spre  iesirea  din  inchisoarea  propriei  noastre minti.  Ne-am  ratacit  in  a  gandi,  a  face,  a  ne  aminti,  a anticipa  —  intr-un  labirint  de  complexitati  si  intr-o  lume de probleme.

Am  uitat  ceea  ce  pietrele,  plantele  si  animalele  inca  stiu. Am  uitat  cum  sa  traim  doar  pentru  a  fi  —  sa  fim  linistiti, sa fim noi insine, sa fim unde e viata: clipa Acum si Aici.

*     *     *

Atunci  cand  supui  atentiei  tale  ceva  natural,  ceva  care  a capatat  existenta  fara  interventia  omului,  pasesti  in  afara inchisorii           gandirii             conceptualizate            si,        intr-o    oarecare masura,  participi  conectat  la  Fiinta  in  care  tot  ceea  ce este natural inca exista.

Daca  iti  indrepti  atentia  catre  o  piatra,  un  pom  sau  un animal  nu  inseamna  ca   te  gandesti      la  acesta,  ci  pur  si simplu il percepi, il pastrezi in constiinta ta.

Ca  urmare,  ceva  din  esenta  lui  se  transmite  catre  tine. Poti  sa  simti  cat  de  linistit  este,  si  in  acelasi  timp  vei simti  cum  din  interior  te  invaluie  si  pe  tine  linistea.  Simti cat  de  mult  se  bazeaza  pe  Fiinta  —  e  una  cu  ceea  ce  este si  unde  este.  Intelegand  acest  lucru,  ajungi  si  tu  intr-un loc de odihna situat in sinele tau.

*     *     *

Cand  te  plimbi  sau  te  odihnesti  in  natura,  sarbatoreste acest  moment.  Stai  nemiscat.  Priveste.  Asculta.  Vezi  cum fiecare  animal  si  fiecare  planta  sunt  identice  cu  sine.  Spre deosebire  de  oameni,  ele  nu  se  disociaza.  Nu  traiesc  prin intermediul  imaginilor  despre  sine,  astfel  incat  nu  au nevoie  sa  se  ingrijoreze  daca  sunt  la  nivelul  acelor  ima- gini. Caprioara este ea insasi. Narcisa este ea insasi.

Fiecare  lucru  din  natura  este  nu  numai  una  cu  el  insusi, dar  si  una  cu  totalitatea.  Ele  nu  s-au  smuls  din  tesatura intregului  avand  pretentia  de  a  avea  o  existenta  separata: „eu" si restul universului.

Contemplarea  naturii  te  poate  elibera  de  acest  „eu",  cel care provoaca atatea necazuri.

*     *     *

Fii  constient  de  nenumaratele  sunete  subtile  ale  naturii  — fosnetul frunzelor in vant, zgomotul facut de picaturile  de  ploaie,  zumzetul  insectelor,  primul  cantec  al  pasarilor in       zori.      Abandoneaza-te           actului ascultarii.             Dincolo            de sunete  exista  ceva  grandios:  o  sacralitate  care  nu  poate  fi inteleasa cu ajutorul gandurilor.

*     *     *

Nu  tu  ti-ai  creat  corpul  si  nici  nu  ii  poti  controla  functi- ile.           O         inteligenta         mai       mare     decat    mintea             omeneasca lucreaza  pentru  aceasta,  aceeasi  care  are  grija  de  toata natura.  Nu  te  poti  apropia  mai  mult  de  acea  inteligenta decat  fiind  constient  de  propriul  tau  camp  de  energie interioara  —  simtind  viata,  prezenta  din  corpul  tau  care da nastere vietii.

*     *     *

Adesea,  cheful  de  joaca  si  bucuria  unui  caine,  iubirea  sa neconditionata  si  disponibilitatea  de  a  sarbatori  viata  in fiecare moment            contrasteaza     puternic            cu        starea   interi- oara  a  stapanului  acelui  animal  —  deprimat,  anxios, impovarat  de  probleme,  pierdut  in  ganduri,  absent  din singurul  loc  si  unicul  timp  care  exista:  Aici  si  clipa Acum.  Astfel  incat  iti  vine  sa  te  intrebi:  cum  reuseste cainele  sa  ramana  atat  de  vesel  si  sanatos  daca  traieste langa acea persoana?

*     *     *

Atunci  cand  percepi  natura  numai  prin  intermediul  mintii si  al  gandirii,  nu-i  poti  simti  viata,  existenta.  li  vezi  doar forma  si  nu  esti  constient  de  viata  dinauntrul  acesteia  — misterul  sacru.  Gandirea  reduce  natura  la  o  marfa  de care  te  poti  folosi  pentru  a  obtine  profit,  informatii  sau un  alt  scop  utilitar.  Padurea  straveche  se  transforma  in lemn  de  foc,  pasarea,  intr-un  proiect  stiintific,  iar  mun- tele in ceva ce trebuie exploatat sau cucerit.

Cand  percepi  natura,  goleste-ti  mintea  de  ganduri.  Daca te  apropii  de  natura  in  acest  fel,  ea  iti  va  raspunde  si  va participa la evolutia constiintei omenesti si planetare.

*     *     *

Observa cat de prezenta este o floare, cum se preda vietii.

*     *     *

Ai  privit  vreodata  cu  adevarat  la  planta  ce  o  ai  in  casa? Ai  dat  voie  acelei  fiinte  familiare  si  totusi  misterioase careia  noi  ii  spunem  „planta"  sa  te  initieze  in  secretele ei?  Ai  remarcat  cat  de  profund  de  linistita  este?  Cum  e inconjurata de un camp de liniste? In momentul in care ajungi  sa  fii  constient  de  efluviile  de  liniste  si  impacare ale plantei, aceasta va deveni profesorul tau.

*     *     *

Uita-te  la  o  floare,  un  animal,  un  copac  si  observa  cum se  relationeaza  la  Fiinta.           Este     el  insusi.  Gasesti  o  demni- tate  extraordinara,  inocenta  si  sfintenie.  Oricum,  ca  sa vezi  acest  lucru,  trebuie  sa  depasesti  obiceiul  mental  de a  numi  si  cataloga.  In  clipa  in  care  poti  privi  dincolo  de catalogarile   mentale,           vei        simti     acea             dimensiune       inefa- bila  a  naturii  care  nu  poate  fi  inteleasa  prin  intermediul gandirii        sau       perceputa             cu        ajutorul             simturilor.         Este     o armonie,  o  sacralitate  care  nu  numai  ca  impregneaza toata natura, dar se gaseste si in interiorul tau.

*     *     *

Aerul  pe  care  il  respiri  este  natura,  asa  cum  este  insusi procesul de respiratie.

Acorda  atentie  respiratiei  si  da-ti  seama  ca  nu  tu  faci acest  lucru.  Este  respiratia  naturii.  Daca  ar  trebui  sa-ti aduci  aminte  sa  respiri,  in  scurt  timp  ai  muri,  iar  daca  ai incerca sa te opresti din respirat, natura ar invinge.

Te  reconectezi  cu  natura  in  cel  mai  intim  si  puternic mod:  devenind  constient  de  respiratia  ta  si  invatand  sa-ti pastrezi atentia focalizata pe aceasta. Este un lucru care vindeca  si  da  puteri.  El  provoaca  o  schimbare  a  consti- intei  de  la  lumea  conceptuala  a  gandirii  la  domeniul interior al constiintei neconditionate.

*     *     *

Ai  nevoie  de  natura  sa  fie  profesorul  care  te  invata  sa  te reconectezi  cu  Fiinta.  Dar  nu  doar  tu  ai  nevoie  de  natura; si ea are nevoie de tine.

Nu  esti  separat  de  natura.  Suntem  toti  parte  a  Vietii Unice  care  se  manifesta  in  nenumarate  forme  interco- nectate.             Cand    recunosti          sacralitatea,      frumusetea,      incre- dibila  liniste  si  demnitate  care  exista  intr-o  floare  sau  un copac,  adaugi  ceva  florii  sau  copacului.  Prin  recunoas- terea  si  prin  constiinta  ta,  si  natura  ajunge  sa  se  cunoasca pe  sine.  Ea  ajunge  sa-si  cunoasca  frumusetea  si  sacrali- tatea prin tine!

*     *     *

Un  vast  spatiu  tacut  tine  toata  natura  in  imbratisarea  sa. De asemenea, si pe tine.

*     *     *

Doar  daca  percepi  interioritatea  ai  acces  la  linistea  in care traiesc pietrele, plantele si animalele. Abia atunci cand  mintea  ta  zgomotoasa  se  linisteste,  te  poti  conecta cu  natura  la  un  nivel  profund  si  poti  pasi  dincolo  de  sen- timentul de disociere nascut din prea multa gandire.

Gandirea  este  o  etapa  din  evolutia  vietii.  Natura  exista  in linistea  inocenta  care  este  anterioara  aparitiei  gandirii. Copacul,  floarea,  pasarea,  piatra  nu  sunt  constiente  de frumusetea  si  sacralitatea  lor.  Cand  oamenii  ating  acea liniste,  ei  pasesc  dincolo  de  gandire.  Intr-o  dimensiune suplimentara  a  gandirii,  a  constiintei,  in  linistea  care  este dincolo de gand.

Natura  te  poate  apropia  de  liniste.  Acesta  este  darul  ei pentru  tine.  Cand  percepi  si  te  regasesti  cu  natura  in regatul  linistii,  acest  regat  este  imbibat  de  constiinta  ta. Acesta este darul tau pentru natura.

Prin  tine,  natura  devine  constienta  de  ea  insasi.  Natura  te asteapta de milioane de ani.

*     *     *



06 Acceptare şi renuntare


C A P I T O L U L   6

Acceptare şi renuntare


Atunci  cand  te  simti  in  stare,  arunca  o  „privire"  in  tine insuti  pentru  a  vedea  daca  nu  cumva,  inconstient,  creezi un  conflict  intre  partea  launtrica  si  partea  exterioara, intre  circumstantele  externe  —  locul  in  care  esti,  per- soanele  cu  care  esti  sau  ceea  ce  faci  —  si  gandurile  sau sentimentele  tale.  Poti  simti  cat  este  de  dureros  sa  te opui intern lucrurilor care exista?


Cand  recunosti  acest  lucru,  iti  vei  da  seama  de  faptul  ca esti  liber  sa  renunti  la  acest  conflict  inutil,  aceasta  stare de razboi interna.

*     *     *

Daca  ar  trebui  sa  exprimi  in  cuvinte  realitatea  launtrica, de  cate  ori  pe  zi  ar  trebui  sa  zici:  „Nu  vreau  sa  fiu  aici"? Cum  e  sa  nu-ti  placa  unde  esti  —  in  trafic,  la  serviciu,  la aeroport, langa oamenii din jur?

Desigur,  este  adevarat  ca  exista  locuri  din  care  e  bine  sa pleci — si uneori poate fi cel mai bun lucru pe care il poti  face.  In  multe  cazuri  insa,  plecarea  nu  reprezinta  o optiune.  In  toate  aceste  cazuri,  atitudinea  „Nu  vreau  sa fiu  aici"  este  nu  numai  inutila,  dar  si  disfunctionala;  te face sa fii nefericit, ca de altfel si pe ceilalti.

S-a  spus  ca  oriunde  te-ai  duce,  acolo  esti.  Cu  alte  cuvinte: esti aici. Intotdeauna. E atat de greu de acceptat asta?

*     *     *

Oare  chiar  e  nevoie  sa  cataloghezi  fiecare  perceptie  sen- zoriala  si  fiecare  experienta?  Chiar  ai  nevoie  de  o  relatie reactiva  cu  viata,  de  genul  „imi  place/nu-mi  place",  in care  esti  in  conflict  cu  situatiile  si  oamenii?  Ori  toate acestea  sunt  doar  automatisme  mentale  adanc  inradaci- nate,  care  pot  fi  si  anulate?  Si  asta  nu  facand  ceva  anume, ci permitand momentului prezent sa fie asa cum este.

*     *     *

 „Nu"-ul  habitual  si  reactiv  intareste  egoul.  „Da"-ul  il slabeste.  Identitatea  ta  formala,  egoul,  nu  poate  supra- vietui daca esti pregatit sa renunti.

*     *     *

 „Am  atat  de  multe  de  facut."  Da,  dar  care  este  calitatea lucrurilor pe care le faci? Conduci spre serviciu, vorbesti cu  clientii,  lucrezi  la  computer,  te  lupti  cu  nenumaratele lucruri  care  alcatuiesc  viata  ta  de  zi  cu  zi  —  cat  de  com- plet  esti  in  ceea  ce  faci?  Faci  din  asta  o  renuntare  sau  nu? Acesta  este  lucrul  care  hotaraste  daca  ai  succes  in  viata, nu  cat  efort  depui  in  acest  sens.  Efortul  implica  stres  si incordare,          nevoia de  a  ajunge  la  un  anumit  punct  din viitor  sau  a  obtine  un  anumit  rezultat.  Simti  cumva  fie  si cel  mai  difuz  sentiment  al  faptului  ca            nu  vrei  sa  faci  ceea ce  tocmai  faci?  Aceasta  este  o  negare  a  vietii,  si  de  aceea un rezultat pozitiv este imposibil.

Daca  descoperi  acest  lucru,  poti  renunta  la  el  pentru  a  fi complet in ceea ce faci?

*     *     *

 „Sa  facem  lucrurile  pe  rand."  lata  cum  definea  un maestru Zen esenta filosofiei Zen.

A  face  lucrurile  pe  rand  inseamna  sa  te  implici  in  totali- tate  in  ceea  ce  faci,  sa  acorzi  acelui  lucru  intreaga  ta atentie.             Aceasta            este      actiunea           prin      renuntare,         actiunea puternica.

*     *     *

Daca  accepti   ceea  ce  este, te  vei  afla  la  un  nivel  mai profund  in  care  starea  ta  launtrica,  precum  si  sentimen- tul  tau  de  sine  nu  mai  depind  de  judecata  mintii  conform careia ceva este „bun" sau „rau".

Cand  spui  „da"  realitatii  vietii,  atunci  cand  accepti  acest moment  asa  cum  este,  poti  trai  o  senzatie  de  spatialitate in tine, care este profund linistitoare.

La  suprafata,  inca  mai  poti  fi  bucuros  cand  e  soare  si  mai putin  bucuros  cand  ploua;  poti  sa  fii  fericit  cand  castigi milioane  de  dolari  si  nefericit  cand  pierzi  tot  ce  ai.  Si totusi,  nici  fericirea  si  nici  nefericirea  nu  mai  patrund atat  de  adanc.  Ele  sunt  doar  unde  pe  suprafata  Fiintei tale.  Profunzimea  din  tine  ramane  netulburata  indiferent de conditiile de afara si de natura lor.

„Da"-ul  adresat  catre   ceea  ce  existd            releva  o  dimensiune a  profunzimii  tale  care  nu  este  dependenta  nici  de  con- ditiile  externe,  nici  de  conditiile  interne  ale  fluctuatiilor continue ale gandurilor si emotiilor.

*     *     *

Este  mult  mai  usor  sa  renunti  atunci  cand  iti  dai  seama de  natura  iluzorie  a  tuturor  experientelor  si  de  faptul  ca lumea  nu-ti  poate  oferi  nimic  cu  valoare  de  durata.  Vei continua  sa  cunosti  oameni,  sa  fii  implicat  in  experiente si  activitati,  insa  fara  dorintele  si  temerile  sinelui  egotic. Altfel  spus,  nu  mai  ceri  ca  o  situatie,  un  om,  un  loc  sau un  eveniment  sa  te  satisfaca  ori  sa  te  faca  fericit.  Natura lor trecatoare si imperfecta capata acum intelegere.

Iar  miracolul  este  ca  atunci  cand  nu  mai  ceri  imposibilul, toate  situatiile,  oamenii,  locurile  si  evenimentele  nu  numai ca te satisfac, dar sunt mai armonioase si tihnite.

*     *     *

Cand  vei  accepta  in  totalitate  acest  moment,  cand  nu  vei mai  trai  in  tensiune  cu  ceea  ce        este,     obligativitatea  de  a gandi  se  va  estompa  si  va  fi  inlocuita  cu  linistea  alerta. Esti  perfect  constient,  si  totusi  mintea  ta  nu  eticheteaza acest  moment  in  niciun  fel.  Aceasta  stare  de  lipsa  de rezistenta  interna  te  deschide  pentru  constiinta  necondi- tionata  care  este  infinit  mai  mare  decat  mintea  umana. Apoi  aceasta  inteligenta  vasta  se  poate  exprima  prin  tine si  te  poate  asista,  atat  dinauntru,  cat  si  din  afara.  Acesta este  motivul  pentru  care,  daca  renunti  la  rezistenta  inte- rioara,  vei  afla  ca  adesea  circumstantele  se  schimba  in bine.

*     *     *

Spun  eu:  „Bucura-te  de  acest  moment.  Fii  fericit"?  Nu.

Permite „existenta" acestui moment. Este de ajuns.

*     *     *

Renuntarea  inseamna  capitularea  in  fata        acestui  moment, nu  a  unei  povesti  prin  care            interpretezi        acest  moment  si apoi incerci sa te resemnezi.

De  exemplu,  e  posibil  sa  suferi  o  invaliditate  si  sa  nu mai poti merge. Conditiile sunt asa cum sunt.


Poate  ca  mintea  ta  ar  crea  o  poveste  de  genul:  „Iata  unde am  ajuns.  Am  sfarsit  intr-un  scaun  cu  rotile.  Viata  a  fost dura si nedreapta cu mine. Nu merit una ca asta."

Poti  accepta    realitatea          acestui  moment  si  sa  nu-l  confunzi cu o poveste pe care mintea ta a creat-o in jurul acestuia?

*     *     *

Renuntarea  survine  atunci  cand  nu  te  mai  intrebi  „De  ce mi se intampla doar mie?".

*     *     *

Chiar  si  in  cea  mai  inacceptabila  si  dureroasa  situatie exista  ascuns  un  bine  mai  profund,  iar  in  fiecare  dezas- tru se afla o samanta de gratie divina.

De-a  lungul  istoriei  au  existat  femei  si  barbati  care,  con- fruntati  cu  pierderi  grele,  boli,  inchisoare  sau  moarte iminenta,  au  acceptat  ceea  ce  la  prima  vedere  era  de neacceptat  si  astfel  au  gasit  „linistea  care  depaseste  orice intelegere".

Acceptarea  inacceptabilului  este  cea  mai  mare  sursa  de gratie divina din aceasta lume.

*     *     *

Exista  situatii  in  care  toate  raspunsurile  si  explicatiile dau  gres.  Viata  nu  mai  are  sens.  Sau  cineva  apeleaza  la tine pentru ajutor, iar tu nu stii ce sa faci si ce sa zici.

Atunci  cand  accepti  in  totalitate  ca  nu  stii,  renunti  la lupta  de  a  gasi  raspunsuri  prin  intermediul  mintii,  care este  limitata,  si  atunci  e  momentul  cand  o  inteligenta superioara  poate  actiona  prin  intermediul  tau.  Iar  de acest  lucru  poate  beneficia  chiar  si  gandirea,  din  mo- ment ce inteligenta colectiva o poate inspira.

Uneori  renuntarea  inseamna  a  nu  mai  incerca  sa  intelegi si inseamna sa nu te mai deranjeze faptul ca nu stii.

*     *     *

Cunosti  oameni  a  caror  principala  menire  in  viata  pare sa  fie  de  a  se  face  pe  ei  sau  pe  altii  nefericiti?  Iarta-i, pentru  ca  si  ei  fac  parte  din  trezirea  spirituala  a  umani- tatii.  Rolul  pe  care  il  joaca  reprezinta  o  intensificare  a cosmarului  constiintei  egotice,  a  starii  de  nerenuntare. Nu este nimic personal in toate acestea. Nu asa sunt ei.

*     *     *

Renuntarea,  se  poate  spune,  este  tranzitia  interna  de  la rezistenta  la  acceptare,  de  la  „Nu"  la  „Da".  Cand  renunti, sentimentul  de  sine  trece  de  la  identificarea  cu  o  reactie sau  o  judecata  mentala  la       conditia  de  spatiu.      Este  tre- cerea  de  la  identificarea  cu  forma  —  gandul  sau  emotia  — la  a  fi  si  a  te  recunoaste  pe  tine  drept  ceva  ce  nu  are forma — constiinta vasta.

*     *     *

Orice  accepti  in  totalitate  iti  va  aduce  linistea.  Inclusiv acceptarea faptului ca nu poti accepta, ca opui rezistenta.

*     *     *

Lasa Viata in pace. Las-o asa cum este.

*     *     *

05 Cine esti cu adevarat


C A P I T O L U L   5

Cine esti cu adevarat


Clipa  Acum  este  inseparabila  de  cine  esti  tu  la  cel  mai profund nivel.

*     *     *

Multe lucruri conteaza, insa doar unul in mod absolut.

In  ochii  lumii  conteaza  daca  ai  succes  sau  daca  esuezi. Conteaza  daca  esti  sanatos  sau  bolnav,  daca  esti  educat sau  nu.  Conteaza  daca  esti  bogat  sau  sarac.  In  mod  cert, aceste  lucruri  au  o  influenta  asupra  vietii  tale.  Da,  toate aceste  lucruri  conteaza,  vorbind  la  modul  relativ.  Dar  ele nu conteaza la modul absolut.

Exista  ceva  care  conteaza  mai  mult  decat  oricare  dintre acele  lucruri:  sa-ti  gasesti  identitatea  dincolo  de  acea entitate  efemera,  de  acel  sentiment  de  sine  personalizat, cu viata scurta.

Nu  aranjandu-ti  altfel  circumstantele  vietii  iti  vei  gasi  linis- tea, ci dandu-ti seama cine esti la cel mai profund nivel.

*     *     *

Reincarnarea  nu  te  ajuta  cu  nimic  daca  nici  la  urmatoa- rea nu stii cine esti.

*     *     *

Toata  nefericirea  de  pe  aceasta  planeta  se  naste  din  sen- timentul  personalizat  de  „Eu"  sau  „Noi".  Acesta  acopera si  ascunde  esenta  a  cine  esti  cu  adevarat.  Atunci  cand  nu esti  constient  de  acea  esenta  launtrica,  in  cele  din  urma vei  fi  nefericit.  Este  foarte  simplu.  Cand  nu  stii  cine  esti, mintea  iti  creeaza  un  sine  ca  substitut  al  fiintei  tale, minunata  si  divina,  si  se  agata  cu  disperare  de  acel  sine temator si mereu in nevoi.

Principalele  tale  forte  motivatoare  devin  astfel  proteja- rea si progresul acelui fals sentiment de sine.

*     *     *

Multe  expresii  folosite  in  mod  uzual  sau  chiar  din  struc- tura  limbii  releva  faptul  ca  oamenii  habar  nu  au  cine sunt.  Se  spune:  „Si-a  pierdut  viata".  Sau  „viata  mea",  ca si cum viata ar fi ceva ce poti avea sau pierde.

In  realitate,  nu             ai         o  viata,  ci       esti       viata.  Viata,  constiinta care  patrunde  in  tot  universul,  ia  o  forma  temporara  pentru  a  experimenta  ce  inseamna  sa  fii  piatra,  fir  de  iarba, animal, persoana, stea sau galaxie.

Simti,  in  adancul  tau,  ca  deja  stiai  acest  lucru?  Simti  ca deja esti una cu Viata?

*     *     *

Pentru  majoritatea  lucrurilor  din  viata  iti  trebuie  timp:  sa inveti  o  meserie  noua,  sa  ridici  o  casa,  sa  devii  expert,  sa faci  un  ceai...  Si  totusi  timpul  este  inutil  pentru  cel  mai important  lucru  din  viata,  singurul  lucru  care  conteaza cu  adevarat:  implinirea  de  sine  —  sa  stii  cine  esti  din- colo  de  sinele  de  la  suprafata,  dincolo  de  numele  tau,  de forma fizica, de povestea ta.

Nu  te  poti  afla  in  trecut  sau  in  viitor.  Singurul  loc  in  care te poti afla este clipa Acum.

Oamenii  pasionati  de  aspectul  spiritual  cauta  implinirea de  sine  sau  iluminarea.  A  cauta  ceva  inseamna  sa  ai nevoie  de  viitor.  Daca  asta  crezi,  se  va  adeveri  pentru tine.  Vei  avea  nevoie  de  timp  pana  sa-ti  dai  seama  de faptul ca nu ai nevoie de timp sa afli cine esti.

*     *     *

Cand  te  uiti  la  un  copac,  esti  constient  de  el.  Cand  gan- desti  sau  ai  un  sentiment,  esti  constient  de  acel  gand  sau sentiment.  Cand  ai  o  experienta  placuta  sau  dureroasa, esti constient de ea.

Acestea  par  a  fi  afirmatii  adevarate  si  evidente.  Si  totusi, la  o  examinare  mai  atenta,  vei  descoperi  ca,  intr-un  mod subtil,  insasi  structura  lor  implica  o  iluzie  fundamentala, o iluzie     care      este      inevitabila         daca     utilizezi             limbajul. Gandirea  si  limbajul  creeaza  o  aparenta  dualitate  si  o entitate  separata,  cand  de  fapt  aceasta  nu  exista.  Adeva- rul  este  ca  tu  nu  esti  constient  de  copac,  gand,  sentiment sau  experienta.  Tu  esti  constiinta  in  care  si  prin  care  apar acele lucruri.

Trecand  prin  viata,  poti  fi  constient  de  tine  insuti  ca  fiind constiinta  in  care  se  desfasoara  intreg  continutul  vietii tale?

*     *     *

Spui:  „Vreau  sa  ma  cunosc  pe  mine  insumi."  Tu  esti  acel Eu.  Tu             esti       Cunoasterea.  Tu          esti             constiinta  prin  care  totul este  cunoscut  si  care  nu  se  poate          cunoaste          pe  ea  insasi. Ea este ea insasi.

Nu  mai  este  nimic  de  stiut  dincolo  de  acest  punct.  Si  totusi, toata  cunoasterea  ia  nastere  de  aici.  „Eu"  nu  se  poate  auto- constitui intr-un obiect al cunoasterii, al constiintei.


Asa  ca  nu  poti  deveni  propriul  tau  obiect  de  studiu. Acesta  este  motivul  pentru  care  se  naste  iluzia  identitatii egotice  —  deoarece  din  punct  de  vedere  mental  te  con- sideri  un  obiect.  Spui  „asta  sunt  eu",  apoi  incepi  o  relatie cu tine insuti si le spui celorlalti si tie insuti povestea ta.

*     *     *

A  te  cunoaste  pe  tine  insuti  ca  fiind  constiinta  in  interi- orul  careia  se  intampla  existenta  fenomenala,  te  eliberezi de  dependenta  si  de  cautarea  continua.  Cu  alte  cuvinte, ceea  ce  se  intampla  sau  nu  se  intampla  nu  mai  este  foarte important.  Lucrurile  isi  pierd  greutatea.  Ideea  de  joc  isi face  aparitia  in  viata  ta.  Recunosti  lumea  drept  un  dans cosmic, dansul formei. Nici mai mult, nici mai putin.

*     *     *

Cand  stii  cu  adevarat  cine  esti,  te  simti  cuprins  de  un sentiment  de  impacare.  I-ai  putea  spune  si  bucurie,  pen- tru  ca  asa  este  bucuria,  o  impacare  vibrand  de  viata.  Este bucuria  de  a  te  sti  esenta  vietii  din  care  viata  prinde forma.  Aceasta  este  bucuria  de  a  exista,  de  a  fi  cine  esti cu adevarat.

*     *     *

Asa  cum  apa  poate  fi  solida,  lichida  sau  gazoasa,  con- stiinta  poate  fi  privita  ca  „inghetata"  (materia  fizica), „lichida"  (mintea  si  gandurile)  sau  fara  forma  (constiinta
pura).

Constiinta  pura  este  Viata  inainte  de  a  avea  o  manifes- tare,  si  acea  Viata  se  uita  la  lumea  formei  prin  ochii „tai",  deoarece  tu  esti  constiinta.  Cand  tu  insuti  realizezi aceasta,  te  vei  recunoaste  in  tot  ceea  ce  este.  Ca  o  stare de  claritate  completa  a  perceptiei.  Nu  mai  esti  o  entitate cu  trecut  pe  care  il  folosesti  ca  pe  un  ecran  de  concepte prin care interpretezi fiecare experienta.

Cand  percepi  fara  interpretare,  poti  simti  ce  este  ceea  ce percepi.  Limbajul  nu  ne  permite  sa  spunem  decat  ca exista un camp de liniste alerta in care are loc perceptia.

Prin  „tine",  constiinta  fara  forma  devine  constienta  de  ea insasi.

*     *     *

Viata  majoritatii  oamenilor  este  condusa  de  dorinta  si frica.

Dorinta  este  nevoia  de  a-ti    adauga             cate  ceva  pentru  a  fi cat  mai  mult  tu  insuti.  Frica  de  orice  fel  se  refera  la  frica de a pierde ceva, si astfel de a deveni si a fi mai putin.

Aceste  doua  comportamente  ascund  faptul  ca  Fiinta  nu poate  fi  data  sau  luata.  Fiinta,  in  totalitatea  ei,  este  deja in tine, este clipa Acum.

*     *     *