Atentie!

Unele cărţi se pot descărca de aici Cărţi dezvoltare personală

luni, 4 martie 2013

04 Clipa Acum


C A P I T O L U L   4

Clipa Acum


La  prima  vedere,  prezentul  este  doar  unul  dintre  nenu- maratele  momente.  Fiecare  zi  a  vietii  pare  sa  fie  com- pusa  din  mii  de  momente  in  care  se  intampla  diverse lucruri.  Si  totusi,  daca  te  uiti  mai  atent,  nu  exista  de  fapt un             singur   moment,           etern?   Nu        este      viata     intotdeauna „momentul de fata"?

Acest  moment  unic  —  clipa  Acum  —  este  singurul  lucru de  care  nu  ai  cum  sa  scapi,  singurul  factor  constant  din viata  ta.  Indiferent  ce  se  intampla,  indiferent  cat  de  mult se  schimba  viata  ta,  un  lucru  e  sigur:  este  mereu  clipa Acum.

Din  moment  ce  nu  poti  scapa  de  clipa  Acum,  de  ce  sa n-o intampini cum se cuvine, sa te imprietenesti cu ea

*     *     *

Cand  te  imprietenesti  cu        momentul  prezent,  te  simti acasa  indiferent  unde  te  afli.  Daca  nu  te  simti  acasa  in clipa  Acum,  indiferent  unde  esti,  nu  te  vei  simti  bine nicaieri.

*     *     *

Momentul  prezent  este  asa  cum  este.  Intotdeauna.  Poti sa-l lasi sa fie asa cum e?

*     *     *

Momentele  trecut,  prezent  si  viitor  sunt  facute  de  minte si,  in  ultima  instanta,  iluzorii.  Trecutul  si  viitorul  sunt forme  ale  gandirii,  abstractii  mentale.  Nu-ti  poti  aduce aminte  de  trecut  decat  in  clipa  Acum.  Ceea  ce  iti  amin- testi  este  un  eveniment  care  a  avut  loc  in  clipa  Acum,  iar tu  ti-l  amintesti  in  clipa  Acum.  Viitorul,  cand  va  veni, este  clipa  Acum.  Asa  ca  singurul  lucru  adevarat,  singu- rul lucru care exista este clipa Acum.

*     *     *

Sa  iti  mentii  atentia  in  clipa  Acum  nu  inseamna  sa-ti refuzi  lucrurile  de  care  ai  nevoie  in  viata.  Inseamna  sa-ti dai  seama  de  ceea  ce  este  cu  adevarat  important.  Apoi, vei  putea  sa  te  ocupi  cu  mai  multa  usurinta  de  ceea  ce este  secundar  ca  importanta.  Nu  inseamna  ca  spui:  „Nu ma  mai  ocup  de  nimic,  pentru  ca  nu  exista  decat  clipa Acum."  Nu.  Mai  intai  afla  ce  este  cel  mai  important  si  fa din  clipa  Acum  prietenul,  nu  dusmanul  tau.  Intampina-l, onoreaza-l. Atunci cand clipa Acum este fundatia si  principala  preocupare  a  vietii  tale,  ea  se  va  desfasura  cu usurinta.

*     *     *

Indiferent  daca  speli  vasele,  creionezi  o  strategie  de  afa- ceri  sau  planuiesti  o  calatorie,  ce  este  mai  important?  Sa faci  lucrul  respectiv  sau  sa  obtii  rezultatul  pe  care  il voiai, facandu-l? Clipa aceasta sau o clipa viitoare?


Inca  mai  abordezi  acest  moment  ca  si  cum  ar  fi  un  obsta- col  pe  care  trebuie  sa-l  depasesti?  Simti  ca  exista  o  clipa in viitor la care vrei sa ajungi si care e mai importanta?

Majoritatea  oamenilor  traiesc  in  acest  fel  cea  mai  mare parte  a  timpului.  Din  moment  ce  viitorul  nu  vine  nicio- data  decat    ca        prezent,  acesta  este  un  mod  de  viata  dis- functional.  El  genereaza  un  constant  curent  subtil  de neliniste,  tensiune  si  nemultumire.  Si  nici  nu  onoreaza viata,  care  este  clipa  Acum  si  nu  este  niciodata  altfel decat clipa Acum.

*     *     *

Simte  viata  din  corpul  tau.  Aceasta  te  ancoreaza  in  clipa Acum.

*     *     *

In  ultima  instanta,  nu  iti  asumi  responsabilitatea  pentru viata  pana  nu  iti  asumi  responsabilitatea  pentru             clipa  de fata             —  clipa  Acum.  Aceasta  pentru  ca  clipa  Acum  este singurul loc in care poate fi gasita viata.

Sa  iti  asumi  responsabilitatea  pentru  clipa  de  fata  nu inseamna  sa  te  opui  intern  „naturii"  clipei  Acum  si  nici sa  nu  intri  in  contradictie  cu  ceea  ce  este,  ci  inseamna  sa fii una cu viata.

Clipa  Acum  este  asa  cum  este  deoarece  nu  poate  fi  alt- fel.  Fizicienii  confirma  astazi  ceea  ce  budistii  stiau  din- totdeauna:  nu  exista  lucruri  sau  evenimente  izolate.  Daca treci  de  aparente,  toate  lucrurile  sunt  interconectate,  sunt parti  ale  totalitatii  cosmosului  care  face  posibila  forma acestei clipe.

Cand  spui  „Da"  lucrurilor  care  sunt,  esti  una  cu  puterea si  inteligenta  Vietii  insasi.  Numai  asa  poti  deveni  un agent al schimbarii pozitive in lume.

*     *     *

O  practica  spirituala  simpla,  dar  radicala  este  sa  accepti ca orice ia nastere in clipa Acum — inauntru si in afara.

*     *     *

Cand  atentia  ta  se  muta  in  clipa  Acum,  va  aparea  si starea  de  tensiune.  E  ca  si  cum  te-ai  trezi  dintr-un  vis, din  visul  gandirii,  visul  trecutului  si  prezentului.  Cata claritate,  cata  simplitate!  Nu  mai  este  loc  de  ingrijorare. Ramane doar clipa, asa cum este ea.

*     *     *

In  momentul  in  care  atentia  ta  e  concentrata  in  clipa Acum,  realizezi  ca  viata  este  sacra.  Sacralitatea  exista  in orice  lucru  pe  care  il  percepi  atunci  cand  tu  esti  prezent. Cu  cat  traiesti  mai  mult  in  clipa  Acum,  cu  atat  mai  mult simti  bucuria  simpla  si  totusi  profunda  a  Fiintei,  precum si sacralitatea a tot ceea ce inseamna viata.

*     *     *

Multa  lume  confunda  clipa  Acum  cu  ceea  ce          se  intdmpla in  clipa  respectiva,  dar  nu  este  asa.  Clipa  Acum  este  mai profunda  decat  ce  se  intampla  in  ea.  Este  spatiul  in  care se intampla.

De  aceea,  nu  confundati  continutul  acestei  clipe  cu  clipa Acum.  Clipa  Acum  este  mai  profunda  decat  orice  continut care iese la iveala din ea.

*     *     *

Cand  pasesti  in  clipa  Acum,  pasesti  in  afara  continutului mintii      tale.      Fluxul   neintrerupt        al         gandirii             incetineste. Gandurile  nu-ti  mai  absorb  toata  atentia,  nu  te  mai  aca- pareaza  in  totalitate.  Apar  pauze  intre  ganduri  —  spatiu, liniste.  Incepi  sa-ti  dai  seama  ca  esti  mult  mai  complet  si mai profund decat gandurile tale.

*     *     *

Gandurile,  emotiile,  perceptia  senzoriala  si  lucrurile  prin care  treci  alcatuiesc  continutul  vietii  tale.  „Viata  mea" este  lucrul  din  care  iti  construiesti  simtul  de  sine,  si „viata mea" este continut, sau cel putin asa crezi.

Uiti  in  permanenta  aspectul  cel  mai  evident:  sentimentul cel  mai  launtric  de          Eu  Sunt           nu  are  nimic  de-a  face  cu ceea  ce  se    intdmpld           in  viata  ta.  Sentimentul  de     Eu  Sunt este  una  cu  clipa  Acum.  Intotdeauna  ramane  la  fel.  In copilarie  si  la  batranete,  bolnav  sau  sanatos,  la  succes sau  la  esec,  Eu  Sunt            —  spatiul  in  care  se  afla  clipa  Acum —  ramane  neschimbat  pana  la  cel  mai  profund  nivel.  De obicei  este  confundat  cu  continutul,  si  de  aceea  expe- rienta  ta  cu  privire  la             Eu  Sunt           sau  clipa  Acum  este  slaba sau             indirecta,          prin      intermediul        continutului       vietii     tale. Cu  alte  cuvinte:  sentimentul  tau  de  Fiinta  este  ocultat  de circumstante, de fluxul gandirii si de nenumaratele lucruri din  aceasta  lume.  Clipa  Acum  ajunge  sa  fie  ocultata  de timp.

Si  astfel  uiti  de  inradacinarea  ta  in  Fiinta,  realitatea  ta divina,  si  te  pierzi  in  lume.  Dezorientarea,  furia,  depre- sia,  violenta  si  conflictul  apar  atunci  cand  oamenii  uita cine sunt.


Si  totusi,  cat  de  usor  este  sa-ti  amintesti  adevarul  si  ast- fel sa te intorci acasa: Eu  nu  sunt  gandurile,  emotiile,  perceptiile  senzoriale  si experientele  mele.  Eu  nu  sunt  continutul  vietii  mele.  Eu sunt  viata.  Eu  sunt  spatiul  in  care  se  intampla  totul.  Eu sunt constiinta. Eu sunt clipa Acum. Eu sunt.

*     *     *


03 Sinele egotic


C A P I T O L U L   3

Sinele egotic


Mintea  cauta  neincetat  nu  doar  hrana  pentru  gandire,  ci si  hrana  pentru  a-si  confirma  identitatea,  pentru  senti- mentul  de  sine.  In  acest  fel  ia  nastere  egoul,  care  se recreeaza in mod constant

*     *     *

Atunci  cand  gandesti  sau  vorbesti  despre  tine  insuti, cand  spui  „Eu",  te  referi  de  obicei  la  „Eu  si  povestea mea".  Acesta  este  „Eul"  lucrurilor  care  iti  plac  si  al  lu- crurilor  care  nu  iti  plac,  al  temerilor  si  dorintelor,  „Eul" care  niciodata  nu  ramane  satisfacut.  Este  un  simt  creat de  minte,  care  iti  creeaza  identitatea,  conditionat  de  tre- cut si care cauta sa-si implineasca menirea in viitor.

Poti  vedea  cum  acest  „Eu"  trece  fugitiv,  o  formatiune temporara, ca valurile pe suprafata apei?

Cine  este  cel  care  vede  acest  lucru?  Cine  este      constient de  natura  temporara  a  formei  tale  fizice  si  psihologice? Eu  sunt.  Acesta  este  „Eul"  profund  care  nu  are  legatura cu trecutul si viitorul

*     *     *

Ce  va  mai  ramane  din  toate  fricile  si  dorintele  asociate cu  situatiile  problematice  din  viata  ta,  cele  care  zi  de  zi iti  rapesc  cea  mai  mare  parte  a  atentiei?  O  linie,  de cativa  centimetri,  intre  data  nasterii  tale  si  data  de  pe piatra funerara.

Pentru  eul  egotic,  acesta  este  un  gand  deprimant.  Pentru tine, este eliberator

*     *     *

Atunci  cand  fiecare  gand  iti  absoarbe  complet  atentia,  te identifici  cu  vocea  din  capul  tau.  Gandirea  capata  un  simt al  sinelui.  Acesta  este  egoul,  un  „eu"  creat  de  minte. Acest  sine  creat  mental  se  simte  incomplet  si  precar.  De aceea, fricile    si         dorintele           constituie         emotiile            predomi- nante si fortele care il motiveaza.

Cand  realizezi  ca  in  capul  tau  exista  o  voce  care  pretinde ca  esti  tu  si  nu  se  opreste  niciodata,  te  trezesti  din  identi- ficarea  inconstienta  cu  fluxul  gandirii.  Cand  remarci  acea voce,  iti  dai  seama  ca  vocea  nu  reprezinta  ceea  ce  esti  — cel care gandeste — ci doar cel care o constientizeaza.

Sa  constientizezi  ca  esti  constiinta  din  spatele  vocii  in- seamna sa fii liber

*     *     *

Eul  egotic  este  intr-o  permanenta  cautare.  El  cauta  un lucru  sau  altul  pe  care  sa  si-l  adauge,  pentru  a  deveni complet.           Aceasta            explica             preocuparea     compulsiva       a egoului asupra viitorului.

Ori  de  cate  ori  devii  constient  de  faptul  ca  „traiesti  pen- tru  clipa  care  vine",  deja  ai  pasit  dincolo  de  sablonul mintii  egotice,  iar  posibilitatea  de  a  alege  sa-ti  aloci  in- treaga atentie acestui moment apare simultan.

Acordand  acestui  moment  intreaga  ta  atentie,  in  viata  ta vei  descoperi  o  inteligenta  mult  mai  mare  decat  cea  a mintii egotice.

*     *     *

Atunci  cand  traiesti  prin  ego,  reduci  intotdeauna  mo- mentul  prezent  la  un  mijloc  de  a  atinge  un  tel.  Traiesti pentru  viitor,  si  cand  iti  implinesti  telul,  el  nu  te  satis- face, sau cel putin nu pentru mult timp.

Atunci  cand  acorzi  mai  multa  atentie  lucrului  pe  care  il faci  decat  rezultatului  la  care  vrei  sa  ajungi  prin  lucrul respectiv,  iti  rupi  lanturile  conditionarii  egotice.  In  acest fel  nu  numai  ca  devii  mult  mai  eficient,  dar  ceea  ce  faci iti va aduce infinit mai multa bucurie si satisfactie.

*     *     *

Aproape  toate  egourile  contin  cel  putin  un  element  din ceea  ce  am  putea  numi  „identitate  de  victima".  Unii  oa- meni  isi  construiesc  o  imagine  de  victima,  incat  aceasta devine  esenta  egoului  lor.  Resentimentul  si  reprosul  for- meaza o parte importanta a modului in care se percep.

Chiar  daca  reprosul  tau  este  complet  „justificat",  ti-ai construit  o  identitate  care  este  o  adevarata  inchisoare  si ale  carei  gratii  sunt  facute  din  forme  ale  gandului.  Vezi ce  iti  faci  singur,  sau  mai  exact  ce  iti  face  propria-ti minte.  Simte  atasamentul  emotional  pe  care  il  ai  fata  de povestea  ta  in  care  esti  victima  si  devii  constient  de nevoia  imbatabila  de  a  te  gandi  sau  a  vorbi  despre  ea.  Fii acolo  pe  post  de  prezenta-martor  a  starii  tale  interioare. Nu  trebuie  sa        faci      nimic.  Odata  cu  constiinta  vin  si  trans- formarea si libertatea.

*     *     *

Reprosurile  si  reactivitatea  sunt  sabloane  preferate  ale mintii  prin  care  egoul  se  intareste.  Pentru  multi  oameni, o  mare  parte  a  activitatii  lor  mental-emotionale  consta  in reprosuri  si  reactii  impotriva  oricarui  lucru.  Actionand asa,  ii  faci  pe  ceilalti,  sau  o  situatie,  sa  se  situeze  in  „gre- seala",  iar  tu  sa  „ai  dreptate".  Prin  faptul  ca  esti  „corect", te simti superior, iar prin intermediul faptului ca te simti superior,  iti  intaresti  eul.  In  realitate  insa,  bineinteles, intaresti doar iluzia egoului.

Poti  sa  distingi  aceste  sabloane  si  sa  recunosti  vocea care se tot plange in mintea ta

*     *     *

Sinele  egotic  are  nevoie  de  conflict,  pentru  ca  sentimen- tul  sau  de  identitate  separata  se  intareste  prin  lupta  im- potriva  unui  lucru  si  prin  demonstratia  ca  acest  lucru „sunt eu" si acel lucru nu „sunt eu".

Nu  o  data  triburile,  natiunile  si  religiile  si-au  cultivat  un puternic  sentiment  de  identitate  colectiva  din  a-si  intre- tine  dusmani.  Ce  ar  mai  fi  „credinciosul"  daca  n-ar exista si „necredinciosul"?

*     *     *

Daca  in  relatia  cu  oamenii  poti  detecta  sentimente  sub- tile  de  superioritate  sau  inferioritate,  sa  stii  ca  este  vorba despre egoul tau, cel care traieste din comparatii.

Invidia  este  un  produs  secundar  al  egoului,  care  se  simte diminuat  daca  se  intampla  altuia  ceva  bun  sau  daca  altul are  mai  multe,  stie  mai  multe  sau  poate  mai  multe  decat tine.      Identitatea        egoului depinde            de             comparatii        si         se hraneste cu mai mult. Ea va apuca tot ce-i pica in gheare.

Atunci  cand  toate  celelalte  mijloace  dau  gres,  iti  poti consolida  fictivul  sentiment  de  sine  daca  te  vei  vedea tratat             mai       nedrept  de  catre  viata  sau     mai       bolnav  decat altii.  Care  sunt  povestile,  fictiunile  din  care  iti  constru- iesti sentimentul de sine?

*     *     *

In  chiar  miezul  sinelui  egotic  se  afla  nevoia  de  opozitie, rezistenta  si  excludere  pentru  a  mentine  sentimentul  de separatie  de  care  depinde  supravietuirea.  De  aceea  exista „eu" impotriva „celuilalt", „noi" impotriva „lor".

Egoul  are  nevoie  sa  fie  in  conflict  cu  ceva  sau  cu  cineva. Acesta  este  motivul  pentru  care  cauti  mereu  impacarea, bucuria  si  iubirea,  insa  nu  le  poti  suporta  prea  mult  timp. Sustii  ca  vrei  sa  fii  fericit,  dar  esti  dependent  de  nefe- ricire.

In  fond,  nefericirea  ta  nu  se  naste  din  circumstantele vietii tale, ci din conditionarea mintii.

*     *     *

Te  simti  cumva  vinovat  pentru  ceva  ce  ai  facut  —  sau  nu ai  reusit  sa  faci  —  in  trecut?  Un  lucru  e  sigur:  ai  actionat conform  nivelului  de  constiinta,  sau             mai  degraba  de lipsa  de  constiinta,  la  care  te  aflai  in  acel  moment.  Daca ai fi fost mai constient, ai fi actionat complet diferit.

Vinovatia  este  o  alta  incercare  a  egoului  de  a-si  crea  o identitate.  Pentru  ego,  nu  conteaza  daca  sinele  este  pozi- tiv  sau  negativ.  Ceea  ce  ai  facut  sau  nu  ai  reusit  sa  faci  a fost  o  manifestare  a  inconstientului  —  inconstientul  uman. Egoul  insa  l-a  personalizat  si  a  spus:  „Eu  am  facut  asta", iar  tu  te  alegi  cu  o  imagine  mentala  conform  careia  esti „rau".

De-a  lungul  istoriei,  oamenii  si-au  facut  mult  rau  unii altora,  au  fost  cruzi  si  violenti  unii  cu  altii  si  mai  fac aceste  lucruri  si  in  ziua  de  azi.  Ar  trebui  sa  fie  condam- nati  pentru  aceasta?  Sunt  cu  totii  vinovati?  Sau  aceste acte  sunt  pur  si  simplu  expresii  ale  inconstientului,  o treapta a evolutiei pe care tocmai o depasim acum?

Cuvintele  lui  Iisus:  „Iarta-i,  ca  nu  stiu  ce  fac"  sunt  vala- bile si pentru tine.

*     *     *

Daca  ti-ai  stabilit  teluri  egotice  cu  privire  la  eliberarea sinelui,  a  evolutiei  tale  sau  a  sentimentului  ca  esti  impor- tant, chiar daca le vei atinge, ele nu te vor satisface.

Stabileste-ti  teluri,  dar  fii  constient  ca  a  ajunge  la  desti- natie  nu  e  chiar  asa  de  important.  Cand  ceva  se  naste  din prezenta,  inseamna  ca  acest  moment  nu  este  un  mijloc pentru  a  atinge  un  tel:  actiunea  este  in  sine  implinire clipa de clipa. Deja nu mai reduci clipa Acum la un mijloc  pentru  a  atinge  un  tel,  adica  ceea  ce  inseamna constiinta egotica

*     *     *

„N-ai  sine,  n-ai  probleme",  a  spus  maestrul  budist  atunci cand  a  fost  rugat  sa  explice  intelesul  profund  al  budis- mului.

*     *     *

Carti - Vindecare, Codependenta, Dependenta


Vindecare, Codependenta, Dependenta

http://www.slideshare.net/gflorentina/edit_my_uploads

miercuri, 27 februarie 2013

02 Dincolo de mintea care gandeste


C A P I T O L U L   2  
Dincolo de mintea care gandeste 


Conditia umana: este pierduta in gandire. 

*     *     *

Marea  majoritate  a  oamenilor  isi  petrec  toata  viata  fiind prizonieri  ai  limitelor  propriilor  ganduri.  Nu  trec  nicio- data  dincolo  de  acest  sentiment,  o  creatie  personalizata a gandurilor lor conditionata de trecut. 

In  tine,  ca  in  oricare  fiinta  umana,  exista  o  dimensiune  a constiintei  mult  mai  profunda  decat  gandirea.  Este  esenta a  ceea  ce  esti  tu.  O  putem  numi  prezenta,  constiinta neconditionata.  In  invataturile  antice  este  Christul  laun- tric sau natura lui Buddha. 

Gasirea  acelei  dimensiuni  te  elibereaza  si  elibereaza  lumea de  suferinta  pe  care  o  percepi  prin  intermediul  „micului eu",  creatie  a  mintii  tale,  centrul  preocuparilor  tale  si  cel care  iti  conduce  viata.  Iubirea,  bucuria,  creativitatea  si pacea  launtrica  nu  pot  fi  prezente  in  viata  ta  decat  exclu- siv prin acea dimensiune neconditionata a constiintei. 

Daca  poti  recunoaste,  fie  si  ocazional,  ca  gandurile  care iti  trec  prin  minte  sunt  doar  simple  ganduri,  daca  poti  fi martor  la  propriile  sabloane  mental-emotionale  in  timp ce  ele  actioneaza,  atunci  dimensiunea  in  cauza  deja  isi face  aparitia  sub  forma  unei  constiinte  in  care  au  loc gandurile  si  emotiile  tale  —  spatiul  launtric  etern  in  care se desfasoara continutul vietii tale. 

*     *     *

Fluxul  gandirii  are  o  inertie  enorma,  care  te  poate  tari dupa  el.  Fiecare  gand  pretinde  ca  este  extrem  de  impor- tant si vrea sa-ti capteze atentia in intregime. 

Iata  o  noua  practica  spirituala  pentru  tine:  nu-ti  lua  gan- durile prea in serios. 

*     *     *

Cat  de  usor  le  este  oamenilor  sa  ajunga  prizonieri  ai  pro- priilor inchisori conceptuale! 

Mintea  umana,  datorita  dorintei  sale  de  cunoastere,  inte- legere  si  control,  crede  in  mod  eronat  ca  opiniile  si  punc- tele  sale  de  vedere  reprezinta  adevarul.  Mintea  spune: iata  cum  stau  lucrurile.  Trebuie  sa  ai  o  perspectiva  mai larga  decat  propria  gandire  pentru  a-ti  da  seama  ca  indi- ferent cum interpretezi „viata ta" ori comportamentul altora, indiferent cum judeci o situatie, acest lucru nu  reprezinta  altceva  decat  un  punct  de  vedere.  Realitatea insa  este  un  intreg  unificat,  in  care  toate  piesele  sunt interconectate  si  nimic  nu  exista  de  unul  singur.  Gandi- rea  fragmenteaza  realitatea  —  o  taie  in  felii  si  bucati conceptuale. 

Mintea  care  gandeste  este  un  instrument  util  si  puternic, dar  de  asemenea  te  si  limiteaza  foarte  mult  atunci  cand iti  acapareaza  complet  viata,  cand  nu  iti  dai  seama  ca reprezinta doar un mic aspect al constiintei care esti tu. 

*     *     *

Intelepciunea  nu  este  un  produs  al  gandirii. Cunoasterea profunda, adica intelepciunea, ia nastere prin simplul fapt  de  a  acorda  cuiva  sau  unui  lucru  intreaga  ta  atentie. Atentia  este  inteligenta  primordiala,  este  insasi  consti- inta.  Ea  dizolva  barierele  create  de  gandirea  conceptu- ala,  si  odata  cu  aceasta  ajungi  sa  intelegi  faptul  ca  nimic nu  exista  in  sine  sau  pentru  sine.  Atentia  uneste  observa- torul  si  subiectul  observatiei  intr-un  camp  unificat  al constiintei. Este ceea ce vindeca separarea. 

*     *     *

De  cate  ori  esti  cufundat  in  gandire  compulsiva,  eviti  sa percepi  ceea  ce  este.  Nu  vrei  sa  fii  acolo  unde  esti.  Aici, in clipa Acum. 

 *     *     *

Dogmele  —  religioase,  politice,  stiintifice  —  se  nasc  din credinta  eronata  ca  gandul  poate  circumscrie  realitatea sau  adevarul.  Dogmele  sunt  inchisori  conceptuale  colec- tive.  Iar  partea  ciudata  este  ca  oamenii  isi  iubesc  inchi- soarea,  pentru  ca  aceasta  le  ofera  un  sentiment  de  sigu- ranta si un fals sentiment de „Eu stiu". 

Nimic  nu  a  provocat  mai  multa  suferinta  omenirii  decat dogmele  sale.  Este  adevarat  ca  toate  dogmele  dispar  mai devreme  sau  mai  tarziu,  deoarece  realitatea  va  dovedi  in cele  din  urma  ca  ele  sunt  false;  cu  toate  acestea,  orice dogma va fi inlocuita de altele. 

Care este cauza acestei amagiri? Identificarea cu gandul. 

*     *     *

Trezirea spirituala este desteptarea din visul gandirii. 

Sfera  constiintei  este  mult  mai  vasta  decat  poate  cu- prinde  gandirea.  Atunci  cand  nu  mai  crezi  tot  ceea  ce gandesti,  treci  dincolo  de  ganduri  si  vezi  ca  nu  esti  tu  cel care gandeste. 

 *     *     *

Mintea  traieste  intr-o  stare  de  „nu  e  destul"  si  de  aceea  e intotdeauna  lacoma  dupa  mai  mult.  Atunci  cand  te  iden- tifici  cu  mintea,  devii  plictisit  si  nelinistit  foarte  repede. Plictiseala  e  un  semn  ca  mintea  e  flamanda  de  noi  si  noi stimuli,  de  tot  mai  multa  hrana  pentru  noi  ganduri,  iar foamea nu ii este satisfacuta. 

Atunci cand te simti plictisit, poti satisface foamea mintii  rasfoind  o  revista,  vorbind  la  telefon,  deschizand televizorul,  navigand  pe  internet,  ducandu-te  la  cumpa- raturi  sau  —  si  nu  este  ceva  iesit  din  comun  —  transfe- rand  sentimentul  mental  de  lipsa  si  nevoia  de  „mai  mult" corpului, acesta satisfacand lipsa prin ingerarea unei cantitati mai mari de hrana. 

Sau  poti  sa  fii  plictisit  si  doar  sa  observi  ce  inseamna  sa fii  plictisit  si  nelinistit.  Pe  masura  ce  constientizezi  sen- timentul,  acesta  va  fi  deodata  inconjurat  de  spatiu  si liniste.  Mai  intai  putin,  dar  pe  masura  ce  spatiul  interior se  mareste,  sentimentul  de  plictiseala  va  incepe  sa-si diminueze  intensitatea  si  importanta.  Astfel  incat  pana  si plictiseala te poate invata cine esti si cine nu esti. 

Descoperi  ca  nu  esti  „o  persoana  plictisita".  Plictiseala  e pur  si  simplu  o  energie  conditionata  din  interiorul  tau.  Si nu esti nici suparat, trist sau las. Plictiseala, supararea, tristetea  sau  frica  nu  sunt  „ale  tale",  nu  sunt  personale. Acestea sunt stari ale mintii umane. Ele apar si dispar. 

Nimic din ceea ce vine sau pleaca nu esti tu. 

„Sunt plictisit." Cine stie asta? 

„Sunt suparat, trist, mi-e frica." Cine stie asta? 

Tu esti cunoasterea, nu starea care se face cunoscuta. 

*     *     *

Prejudiciul  de  orice  fel  inseamna  identificarea  cu  mintea care  gandeste.  Inseamna  ca  nu mai  percepi  celelalte fiinte  umane,  ci  numai  propriul  punct  de  vedere  referitor la  fiinta  umana.  A  reduce  viata  altei  fiinte  umane  la  un concept este deja o forma de violenta. 

*     *     *

Gandirea  care  nu  este  inradacinata  in  constiinta  ajunge egoista  si  disfunctionala.  Inteligenta  lipsita  de  intelep- ciune  este  extrem  de  periculoasa  si  distructiva.  Aceasta este starea mentala a majoritatii oamenilor. Extensia gandirii  sub  forma  stiintei  si  tehnologiei,  desi  in  sine  nu este  nici  buna,  nici  rea,  a  devenit  distructiva  deoarece mult  prea  des  gandirea  din  care  s-a  nascut  nu  are  rada- cini in constiinta. 

Pasul  urmator  in  evolutia  umana  este  transcenderea  gan- dirii.  Aceasta  este,  la  momentul  actual,  sarcina  noastra cea  mai  importanta.  Nu  inseamna  sa  nu  mai  gandim deloc,  ci  pur  si  simplu  sa  nu  ne  mai  identificam  cu  gan- direa si sa traim posedati de aceasta. 

Simte  energia  corpului  tau  interior.  Zgomotul  mental  se estompeaza  imediat  sau  dispare.  Simte-o  in  maini,  in picioare,  in  abdomen,  in  piept.  Simte  viata  din  tine,  viata care anima corpul. 

In  acest  fel  corpul  va  deveni  o  usa,  ca  sa  spunem  asa, catre  o  traire  mai  profunda  a  vietii  dincolo  de  fluctuati- ile emotiilor si gandirii. 

*     *     *

In  tine  se  gaseste  o  vitalitate  pe  care  o  poti  simti  cu  toata Fiinta  ta,  nu  doar  cu  mintea.  Fiecare  celula  este  vie  intr-un mod  in  care  nu  trebuie  sa  gandesti.  Si  totusi,  in  starea aceea,  daca  este  nevoie  de  gandire  pentru  un  scop  prac- tic,  aceasta  se  va  manifesta.  Mintea  inca  poate  functiona, si chiar functioneaza excelent atunci cand inteligenta care esti tu o foloseste si se exprima prin ea. 

*     *     *

Poate  ca  ai  trecut  usor  cu  vederea  perioadele  scurte  in care esti „constient fara sa gandesti" aparute deja in mod natural  si  spontan  in  viata  ta.  E  posibil  ca  tocmai  sa  ai  o indeletnicire  manuala,  sa  te  invarti  prin  camera  sau  sa astepti  la  rand  sa  te  imbarci  intr-un  avion  si  sa  fii  atat  de prezent,  incat  obisnuitul  zgomot  de  fond  mental  al  gan- durilor  se  estompeaza  si  este  inlocuit  de  o  prezenta  con- stienta.  Sau  te  poti  trezi  ca  te  uiti  la  cer  sau  asculti  ce-ti spune  cineva  fara  sa  ai  insa  vreun  comentariu  interior mental.  Perceptia  iti  devine  extrem  de  limpede,  neum- brita de gandire. 

Toate  aceste  lucruri  nu  sunt  importante  pentru  minte, pentru  ca  ea  are  lucruri  „mai  importante"  de  care  sa  se ocupe.  De  asemenea  aceste  lucruri  nu  sunt  memorabile, si  acesta  este  motivul  pentru  care  e  posibil  sa  nu  observi ceea ce tocmai ti se intampla. 

Adevarul  este  ca  e  cel  mai  important  lucru  care  ti  se poate  intdmpla. Este  inceputul  tranzitiei  de  la  gandire  la prezenta constienta. 

*     *     *

Incearca  sa  te  familiarizezi  cu  starea  de  „necunoastere". Aceasta  te  poarta  dincolo  de  minte,  deoarece  mintea incearca  intotdeauna  sa  concluzioneze  si  sa  interpreteze. Ii  este  teama  sa  recunoasca  faptul  ca  nu  stie.  De  aceea, cand  vei  fi  familiarizat  cu  aceasta  stare,  deja  ai  trecut dincolo  de  mintea  ta.  O  cunoastere  mai  profunda  si neconceptuala va iesi la lumina din acea stare. 

 *     *     *

Creatia artistica, sportul, dansul, predarea unui curs, consilierea  —  excelenta  in  orice  domeniu  afirma  faptul ca  mintea  care  gandeste  fie  nu  mai  este  implicata  deloc, fie  cade  pe  locul  al  doilea.  O  putere  si  o  inteligenta  mai mari  decat  tine  si  care  totusi  fac  parte  din  tine  preiau comanda.  Nu  mai  exista  procesul  de  luare  a  deciziilor; se  intampla  spontan  actiunea  potrivita,  si  nu  „tu"  esti  cel care  face  asta.  Stapanirea  vietii  este  opusul  controlului. Ajungi  in  preajma  unei  constiinte  mai  vaste. Ea actio- neaza, vorbeste, face treaba. 

*     *     *

Un  moment  de  pericol  poate  aduce  cu  sine  o  incetare  a fluxului  gandirii,  oferindu-ti  astfel  o  idee  despre  ce  in- seamna sa fii prezent, alert, constient. 

*     *     *

Adevarul  cuprinde  mult  mai  mult  decat  ar  putea  inte- lege  vreodata  mintea.  Niciun  gand  nu  poate  cuprinde Adevarul.  Cel  mult  il  poate  indica.  De  exemplu,  se poate spune: „Toate lucrurile sunt in mod intrinsec unul." Aceasta este o indicatie, nu o explicatie. A intelege aceste  cuvinte  inseamna  a simti adevarul  pe  care  il indica ele.  


*     *     *

sâmbătă, 23 februarie 2013

01 Linistea si tacerea





Atunci  cand  pierzi  contactul  cu  linistea  launtrica,  pierzi contactul  cu  tine  insuti.  Cand  pierzi  contactul  cu  tine insuti, te pierzi in lume. 

Sensul  cel  mai  launtric  al  fiintei  si  al  personalitatii  tale este  inseparabil  de  liniste.  Este  „Eu  sunt"-ul,  mai  adanc decat numele si forma. 

*     *     *


Linistea  este  natura  ta  esentiala.  Ce  este  linistea?  Spatiul sau  constiinta  interioara  in  care  cuvintele  de  pe  aceasta pagina  sunt  percepute  si  devin  ganduri.  Fara  aceasta constiinta  nu  ar  mai  exista  nici  perceptie,  nici  ganduri, nici lumea. 

Tu  esti  acea  constiinta,  deghizata  in  forma  unei  persoane. 

*     *     *

Echivalentul zgomotului exterior este zgomotul interior al  gandurilor.  Echivalentul  tacerii  exterioare  este  linistea interioara. 

Ori  de  cate  ori  simti  tacerea  in  jurul  tau  —  ascult-o.  Inseamna  pur  si  simplu  sa  o  remarci.  Acorda-i  atentie. Ascultarea  tacerii  trezeste  dimensiunea  linistii  in  sinea ta,  deoarece  numai  prin  intermediul  linistii  poti  fi  constient de tacere. 

Observa  ca  in  momentul  in  care  remarci  tacerea  din jurul tau, nu gandesti. Esti constient, dar nu gandesti. 

*     *     *

Atunci  cand  esti  constient  de  tacere,  urmeaza  imediat  starea  aceea  de  alerta  interioara  calma.  Existi  in  prezent.  Ai scapat de miile de ani de conditionare umana colectiva. 

*     *     *

Uita-te  la  un  copac,  la  o  floare,  la  o  planta.  Lasa-ti  constiinta  sa  se  odihneasca  privindu-le.  Cat  de  linistite  sunt, cat  de  adanc  inradacinate  in  existenta.  Da-i  voie  naturii sa te invete ce este linistea. 

*     *     *

Cand  te  uiti  la  un  copac  si  ii  percepi  linistea,  devii  si  tu linistit.  Stabilesti  un  raport  cat  se  poate  de  profund.  Te simti  una  cu  orice  lucru  pe  care  il  percepi  in  si  prin liniste.  Sentimentul  ca  esti  una  cu  tot  ce  exista  pe  lume inseamna iubirea adevarata. 

*     *     *

Tacerea  este  utila,  dar  nu  ai  nevoie  de  ea  pentru  a  descoperi  linistea.  Chiar  si  atunci  cand  e  zgomot,  poti  sa  fii constient  de  linistea  din  spatele  zgomotului,  de  spatiul  in care  se  produce  zgomotul.  Acela  este  spatiul  launtric  al starii de constiinta pura, constiinta in sine. 

Poti  deveni  constient  de  constiinta  ca  fiind  fundalul  in care  se  nasc  toate  perceptiile  senzoriale  si  toate  gandurile  tale.  Sa  devii  constient  de  constiinta  inseamna  aparitia linistii launtrice. 

*     *     *

Orice  zgomot  deranjant  poate  fi  la  fel  de  util  ca  tacerea. Cum?  Renunta  la  a-i  rezista  interior  zgomotului,  lasa-l sa  fie  asa  cum  este,  aceasta  acceptare  te  va  purta  pe  tinutul pacii launtrice care este linistea. 

Ori  de  cate  ori  accepti  un  moment  asa  cum  este  el  — indiferent  sub  ce  forma  se  prezinta  —  esti  linistit,  esti impacat. 

*     *     *

Acorda  atentie  clipelor  de  ragaz  —  pauza  dintre  doua ganduri,  pauza  scurta  si  tacuta  dintre  cuvintele  unei  conversatii,  dintre  notele  unui  pian  sau  ale  unui  flaut  sau pauza dintre inspiratie si expiratie. 

Atunci  cand  acorzi  atentie  acestor  pauze,  constientizarea a  „ceva"  devine,  pur  si  simplu,  constientizare.  Dimensiunea  fara  forma  a  constiintei  pure  iese  la  suprafata  si inlocuieste identificarea cu forma. 

*     *     *

Inteligenta  adevarata functioneaza  fara  zgomot.  Linistea este  locul  in  care  se  gasesc  creativitatea  si  solutiile  problemelor. 

*     *     *

Sa  fie  linistea  doar  absenta  zgomotului  si  a  continutului? Nu,  este  inteligenta  insasi  —  constiinta  subterana  din care se nasc toate formele. Si cum ar putea fi separat acest  lucru  de  tine?  Forma  care  crezi  ca  esti  tu  s-a  nascut din aceasta dimensiune si este sustinuta de ea. 

Este  esenta  tuturor  galaxiilor  si  a  firelor  de  iarba;  a tuturor  florilor,  pomilor,  pasarilor  si  a  tuturor  celorlalte forme. 

*     *     *

Linistea  este  singurul  lucru  din  aceasta  lume  care  nu  are forma.  Insa,  pe  de  alta  parte,  nu  este  cu  adevarat  un lucru, si nu face parte din lume. 

*     *     *

Cand  privesti  un  pom  sau  o  fiinta  umana  aflata  in  liniste, cine  priveste?  Ceva  mai  adanc  decat  persoana.  Constiinta se uita la creatia sa. 

In  Biblie  se  spune  ca  Dumnezeu  a  creat  lumea  si  a  vazut ca  era  buna.  Acelasi  lucru  il  vezi  si  tu  cand  privesti  din liniste, fara ganduri. 

*     *     *

Ai  nevoie  de  mai  multe  cunostinte?  Mai  multe  informatii, analize intelectuale sau calculatoare mai performante vor  salva,  oare,  lumea?  Nu  cumva  de  intelepciune  are cea mai mare nevoie lumea din ziua de azi? 

Dar  ce  este  intelepciunea  si  unde  poate  fi  gasita?  Intelepciunea  vine  odata  cu  abilitatea  de  a  fi  linistit.  Nu  trebuie  sa  faci  nimic,  doar  stai  si  asculta.  Daca  esti  linistit, privesti  si  asculti,  vei  gasi  inteligenta nonconceptuala. Lasa linistea sa-ti conduca faptele si cuvintele. 
  

*     *     *

vineri, 22 februarie 2013

00 Introducere


ECKHART  TOLLE 

este  considerat  unul  dintre  cei  mai  originali  si  mai inspirati  calauzitori  spirituali  ai  timpului  nostru.  S-a  nascut  in Germania,  unde  si-a  petrecut  primii  treisprezece  ani  din  viata. Dupa  ce  a  absolvit  Universitatea  din  Londra,  a  devenit  cercetator  si indrumator  la  Universitatea  Cambridge.  La  29  de  ani,  in  urma  unei transformari  spirituale  profunde,  vechea  sa  identitate  a  fost  literal- mente                 dizolvata              si             viata      i               s-a          schimbat               radical. Urmatorii  ani  si  i-a  dedicat  intelegerii,  integrarii  si  aprofundarii acestei  transformari,  care  a  marcat  inceputul  unei  pasionante  expe- riente spirituale.
Eckhart  Tolle  nu  s-a  aliniat  niciunei  traditii  sau  religii,  dar  nici  nu a  respins  vreuna.  Invataturile  sale  transmit  un  mesaj  simplu  si  in acelasi  timp  profund,  cu  claritatea  si  simplitatea  vechilor  maestri spirituali:  exista  o  cale  catre  eliberarea  de  suferinta  si  dobandirea pacii interioare.
De  acelasi  autor,  la  Curtea  Veche  Publishing  au  mai  aparut  Puterea prezentului     (2004),   Un  pamant  nou                (2008)  si  Puterea  prezentului. Ghidpractic (2009).




Introducere


Un  adevarat  maestru  spiritual  nu  are  ce  sa  predea,  in sensul  conventional  al  cuvantului,  si  nu  are  ce  sa  iti adauge  sau  sa  iti  ofere,  cum  ar  fi  noi  informatii,  credinte si  reguli  de  conduita.  Singura  menire  a  unui  invatator este  sa  te  ajute  sa  inlaturi  tot  ceea  ce  te  desparte  de  ade- varata  ta  fiinta  si  de  ceea  ce  deja  stii.  Maestrul  spiritual te  ajuta  sa-ti  descoperi  acea  dimensiune  din  adancul  fiin- tei tale, linistea.


Daca  vei  cauta  la  un  maestru  spiritual  —  sau  in  aceasta carte  —  idei  stimulatoare,  teorii,  credinte  si  discutii  inte- lectuale,  vei  fi  dezamagit.  Cu  alte  cuvinte,  daca  doresti hrana  pentru  minte,  nu  o  vei  gasi  si,  mai  mult,  nu  vei intelege      insasi      esenta                 invataturii,            esenta    acestei   carti, care  nu  rezida  in  cuvinte,  ci  in  tine  insuti.  Este  bine  sa  iti amintesti  si  sa  simti  acest  lucru,  in  timp  ce  citesti. Cuvintele  nu  sunt  altceva  decat  indicatoare.  Ceea  ce  ele indica  nu  poate  fi  gasit  in  sfera  gandirii,  ci  intr-o  dimen- siune  mai  profunda  si  infinit  mai  vasta  decat  gandirea. Pacea  plina  de  viata  este  una  dintre  caracteristicile  aces- tei  dimensiuni;  de  cate  ori  vei  simti  ca  pacea  launtrica  te copleseste in timp ce citesti, cartea isi indeplineste fata de  tine  rolul  unui  invatator:  iti  aduce  aminte  cine  eşti  şi iti arata drumul spre casa.


Aceasta  nu  este  o  carte  pe  care  s-o  citeşti  din  scoarta  in scoarta  şi  apoi  s-o  uiti  in  biblioteca.  Traieşte  cu  ea,  ras- foieşte-o  frecvent  şi,  cel  mai  important,  las-o  deoparte  la fel  de  frecvent,  altfel  spus,  petrece  mai  mult  timp  tinand-o in  mana  decat  citind-o.  Multi  cititori  vor  simti  impulsul firesc  de  a  se  opri  dupa  fiecare  fraza,  de  a  face  o  pauza pentru  a  reflecta  asupra  celor  scrise.  Este  mult  mai  util  si mai  important  sa  te  opresti  din  citit  decat  sa  continui  sa citeşti.  Ingaduie  cartii  sa-şi  indeplineasca  menirea,  sa  te trezeasca  si  sa  te  scoata  la  lumina  departe  de  cararile batatorite ale gandirii tale repetitive si conditionate.


Aceasta  carte  poate  fi  considerata  o  adaptare  pentru  zilele noastre  a  celei  mai  vechi  forme  de  invatatura  spirituala: sutrele  Indiei  antice.  Sutrele  au  darul  extraordinar  de  a releva  adevarul  sub  forma  aforismelor  si  a  zicalelor  scurte, fara  vreo  elaborare  conceptuala.  Vedele  si  Upanisadele sunt  invataminte  sacre  pastrate  sub  forma  unor  sutre,  asa cum  sunt  pastrate  şi  cuvintele  lui  Buddha.  De  asemenea, cuvintele  si  parabolele  lui  Iisus,  scoase  din  contextul narativ,  pot  fi  privite  ca  niste  sutre,  ca  si  invatamintele din               Tao  Te  Ching,    cartea  chinezeasca  antica  a  intelep- ciunii.  Puterea  sutrelor  rezida  din  concizia  lor.  Ele  nu provoaca  mintea  mai  mult  decat  este  necesar.  Ceea  ce  nu spun  —  dar  indica  —  este  mai  important  decat  ceea  ce arata.  Asemanarea  cu  sutrele  a  scrierilor  din  aceasta carte este marcata mai ales in Capitolul 1 („Liniştea şi tacerea"),  care  aduna  doar  cele  mai  scurte  fraze.  Acest capitol  contine  esenta  intregii  carti  si  e  posibil  sa  fie  tot ceea  ce  le  trebuie  unora  dintre  cititori.  Celelalte  capitole sunt  scrise  pentru  cei  care  au  nevoie  de  mai  multe  indi- catoare.


Ca  si  sutrele  antice,  scrierile  din  aceasta  carte  sunt  sacre si  constituie  rodul  unei  stari  a  constiintei  pe  care  o numim  liniste.  Spre  deosebire  insa  de  sutrele  antice,  ele nu  apartin  vreunei  religii  sau  traditii  spirituale,  ci  sunt accesibile  imediat  intregii  omeniri.  De  asemenea,  exista si  un  sens  al  urgentei.  Transformarea  constiintei  umane nu  mai  este,  ca  sa  zicem  asa,  un  lux  pe  care  si-l  pot  per- mite  numai  cateva  persoane  izolate,  ci  o  necesitate,  cel putin  daca  omenirea  nu  se  va  autodistruge.  In  ziua  de azi,  disfunctiile  vechii  constiinte  si  ascensiunea  celei  noi sunt  din  ce  in  ce  mai  prezente.  In  mod  paradoxal,  lucrurile se  inrautatesc  si  se  si  imbunatatesc  in  acelasi  timp,  desi raul este mai evident intrucat face mai mult „zgomot".


Aceasta  carte,  desigur,  foloseste  cuvinte  care,  in  timpul citirii,  devin  ganduri  in  mintea  ta.  Dar  ele  nu  sunt  gan- duri               banale                 —           repetitive,              galagioase,           egoiste, cersind atentie^   Asemenea            tuturor   liderilor spirituali,               aseme- nea  anticelor  sutre,  gandurile  din  aceasta  carte  nu  spun: „Uita-te  la  mine",  ci  „Uita-te  dincolo  de  mine".  Deoa- rece  gandurile  au  aparut  din  liniste,  ele  au  putere  — aceea de a te purta inapoi in tacerea din care s-au nascut.

Linistea                 aceea     este         de           asemenea             pace       interioara,             iar tacerea  si  pacea  sunt  esenta  Fiintei  tale.  Linistea  este  cea care va salva si va transforma lumea.